31,086 matches
-
Rîșcani și Edineț. Suprafața totală a resurselor funciare ale orașului sunt de 1830 ha, din care terenurile agricole constituie 439,4 ha. Suprafața terenului intravilan este de 864 ha, terenurile fondului silvic constituie 83 ha. Pe teritoriul orașului este un lac cu o suprafață totală de 30 ha. În anul 1922, în cadrul reformei agrare din Basarabia, 43 de locuitori au primit 250 ha de pământ. În prima jumătate a sec. XX localitatea începe să se dezvolte rapid și în anul 1940
Drochia () [Corola-website/Science/297483_a_298812]
-
de elevi și studenți cu caracter recreativ, cultural de către persoanele mature și turismul vârstei a treia, preponderent creativ. Turismul în România se bazează pe un potențial turistic important. Începând cu varietatea formelor de relief ( izvoare de apă minerală și termală, lacuri folosite pentru agrement, natație și pescuit sportiv, un valoros fond cinegetic concentrat în păduri bogate de foioase și conifere, peisaje diverse de la cel al crestelor montane ce depășesc 2.000 m la cele de câmpie întinsă și mănoasă, litoral cu
Turism () [Corola-website/Science/297475_a_298804]
-
cantonului , cel mai mare oraș și inima comercială a Elveției, cu o populație de 364.558 de locuitori în 2002 (și 1.091.732 în zona metropolitană). Orașul Vechi se întinde pe ambele maluri ale râului Limmat, care curge de la lac, care rulează spre început la nord și apoi transforma treptat într-o curbă spre vest. Centrul geografic (și istoric), al orașului este Lindenhof, un mic deal natural pe malul de vest al Limmat, la aproximativ 700 de metri nord de unde
Zürich () [Corola-website/Science/297491_a_298820]
-
început la nord și apoi transforma treptat într-o curbă spre vest. Centrul geografic (și istoric), al orașului este Lindenhof, un mic deal natural pe malul de vest al Limmat, la aproximativ 700 de metri nord de unde problemele râului de la Lacul Zürich. Astăzi, orașul se întinde încorporat oarecum dincolo de limitele naturale hidrografic de dealuri și include unele cartiere spre nord-est, în Valea Glatt (în germană: Glattal) și la nord în Valea Limmat (în germană: Limmattal). Cu toate acestea, limitele orașului vechi
Zürich () [Corola-website/Science/297491_a_298820]
-
orașului vechi sunt ușor de recunoscut de către canalul Schanzengraben. Acest curs artificial a fost folosit pentru construirea unei a treia fortărețe în sec XVII - XVIII. Zürich este situat la 408 m deasupra nivelului mării, în partea mai joasă (nordică) a Lacului Zürich (Zürichsee) aproximativ 30 km la nord de Alpi, amplasat între dealuri împădurite la vest și est. Municipalitatea din Zürich are o suprafață de 91.88 km pătrați, din care 4.1 km ² este compus din lacul Zürich. Zona include
Zürich () [Corola-website/Science/297491_a_298820]
-
joasă (nordică) a Lacului Zürich (Zürichsee) aproximativ 30 km la nord de Alpi, amplasat între dealuri împădurite la vest și est. Municipalitatea din Zürich are o suprafață de 91.88 km pătrați, din care 4.1 km ² este compus din lacul Zürich. Zona include o secțiune din nordul Podișului elvețian. Malurile Limmat constituie cel mai intens partea orașului. Râul este orientat în direcția sud-est - nord-vest, cu o podea plata la vale, având o lățime de doi-trei kilometri. Parțial canalizat și îndreptat
Zürich () [Corola-website/Science/297491_a_298820]
-
și Zürichberg și secțiunea de jos a pantei pe partea de vest a văii pe Uetliberg. „Plămânii verzi” ai orașului includ zonele vaste de pădure Adlisberg, Zürichberg, Käferberg, Hönggerberg și Uetliberg. Parcuri mari sunt de asemenea situate de-a lungul lacului (Zurichhorn și Enge). În plus, suprafața cultivata prin parcuri și grădini este slăbit. Terenurile agricole sunt situate în apropiere de Affoltern și Seebach. Din suprafața totală a municipiului Zürich (în 1996, fără lac), 45,4% sunt așezări, industrie și comerț
Zürich () [Corola-website/Science/297491_a_298820]
-
sunt de asemenea situate de-a lungul lacului (Zurichhorn și Enge). În plus, suprafața cultivata prin parcuri și grădini este slăbit. Terenurile agricole sunt situate în apropiere de Affoltern și Seebach. Din suprafața totală a municipiului Zürich (în 1996, fără lac), 45,4% sunt așezări, industrie și comerț, 15,5% sunt transporturi, 26,5% sunt păduri, 11%: este agricultură și 1,2% este apa. Există oficial 1.758.961 de oameni care trăiesc în Zürich (din 2007), ceea ce face cel mai
Zürich () [Corola-website/Science/297491_a_298820]
-
prin care încearcă să folosească nitroglicerina ca exploziv. Cercetările sale vor avea însă urmări tragice, determinând, în 1864, moartea fratelui său Emil. Autoritățile se văd nevoite să-i interzică experimentele în interiorul orașului. Alfred se mută pe un vas ancorat în Lacul Mälaren. În curând Alfred avea să descopere că prin amestecarea nitroglicerinei cu cuarț se formează o pastă care putea fi modelată în diferite forme și dimensiuni. În 1867 își brevetează invenția sub denumirea de dinamită. Pentru a putea declanșa explozia
Alfred Nobel () [Corola-website/Science/297507_a_298836]
-
este cel mai mare oraș din cantonul Ticino (în ), în Elveția centrală, aproape de granița cu Italia. Orașul se întinde pe 48 km² la o altitudine de 273 metri, fiind situat pe malul nord-vestic al lacului (denumit în germană "Luganersee", în italiană "lago di Lugano" sau și "lago Ceresio"), care se află în Alpi între lacul Major ("lago Maggiore") și lacul Como ("lago di Como"). Lugano se bazează din punct de vedere al resurselor pe turism
Lugano () [Corola-website/Science/297512_a_298841]
-
cu Italia. Orașul se întinde pe 48 km² la o altitudine de 273 metri, fiind situat pe malul nord-vestic al lacului (denumit în germană "Luganersee", în italiană "lago di Lugano" sau și "lago Ceresio"), care se află în Alpi între lacul Major ("lago Maggiore") și lacul Como ("lago di Como"). Lugano se bazează din punct de vedere al resurselor pe turism, însă și pe numeroase bănci și pe sectorul financiar în general. Lugano este a treia piața financiară elvețiană. Alte industrii
Lugano () [Corola-website/Science/297512_a_298841]
-
pe 48 km² la o altitudine de 273 metri, fiind situat pe malul nord-vestic al lacului (denumit în germană "Luganersee", în italiană "lago di Lugano" sau și "lago Ceresio"), care se află în Alpi între lacul Major ("lago Maggiore") și lacul Como ("lago di Como"). Lugano se bazează din punct de vedere al resurselor pe turism, însă și pe numeroase bănci și pe sectorul financiar în general. Lugano este a treia piața financiară elvețiană. Alte industrii prezente sunt industria mașinilor, cea
Lugano () [Corola-website/Science/297512_a_298841]
-
se numără catedrală romanica a Sfanțului Laurențiu (Sân Lorenzo) din a doua jumătate a secolului XI, și biserica Sfântă Maria a Îngerilor ("Santa Maria degli Angioli") cu faimoasa frescă a Patimilor lui Cristos a lui Bernardino Luini. Notabile sunt și lacul omonim, Orașul Vechi (Via Nassa, Piazza Riforma), Muntele Brè și Muntele Sân Salvatore. În Lugano se află facultățile de economie, științele comunicării și informatică ale Universității Elveției Italiene. „"Monte Sân Giorgio"” de lângă Lugano a fost înscris în anul 2003 pe
Lugano () [Corola-website/Science/297512_a_298841]
-
Canaletto, Biagio D'Antonio, Giuseppe Crespi, Franz Xaver Winterhalter, Ivan Mestrovic și alții. Ada Ciganlija este o fostă insula a râul Sava și cel mai mare complex de recreație și sport din Belgrad. Azi are legătură către țărm, creând un lac artificial pe râu. Aceasta este cea mai populară destinație pentru belgrădeni în timpul verilor fierbinți ale orașului. Plajele se întind pe o distanță de 7 kilometri și există facilități sportive pentru diverse sporturi, inclusiv golf, fotbal, baschet, volei, rugby, baseball, si
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
(cunoscut și sub denumirea de Lacul Bicaz) este un lac de acumulare aflat pe cursul mijlociu al râului Bistrița la 4 km în amonte față de orașul Bicaz. Direcția sa generală este de la nord-vest spre sud-est, având frecvente zone de extindere laterală, cea mai importantă fiind cea
Lacul Izvorul Muntelui () [Corola-website/Science/297504_a_298833]
-
(cunoscut și sub denumirea de Lacul Bicaz) este un lac de acumulare aflat pe cursul mijlociu al râului Bistrița la 4 km în amonte față de orașul Bicaz. Direcția sa generală este de la nord-vest spre sud-est, având frecvente zone de extindere laterală, cea mai importantă fiind cea de pe râul Bistricioara (de
Lacul Izvorul Muntelui () [Corola-website/Science/297504_a_298833]
-
de aproximativ 3 km). Are - în medie - o lungime de 35 km, un perimetru de 71 km, o suprafață de 32,6 km² și un volum maxim de apă de 1.250 milioane m³, fiind totodată - ca mărime - al doilea lac artificial din România și al treilea ca înălțime. Diferența dintre cotele maximă - aflată la 516 m altitudine și minima - aflată la 434 m altitudine, este de 82 m, depinzând de regimul de exploatare. Geologic amenajara este situată în zona flișului
Lacul Izvorul Muntelui () [Corola-website/Science/297504_a_298833]
-
la 434 m altitudine, este de 82 m, depinzând de regimul de exploatare. Geologic amenajara este situată în zona flișului Carpaților Orientali. Două captări secundare aflate la Tașca respectiv Izvoru Muntelui, deviază apa râurilor Bicaz respectiv pârâului Izvorul Muntelui în lacul principal. Cea de la Tașca se constituie în spatele unui baraj de tip stăvilar cu două câmpuri deversoare echipate cu 2 stavile segment cu clapetă, fiind limitată de un dig lateral cu o lungime de 1,3 km și un dig de
Lacul Izvorul Muntelui () [Corola-website/Science/297504_a_298833]
-
instalată la traversarea galeriei de derivație de către pâraul Izvorul Muntelui, cu dirijarea acestuia direct în galerie (conductă îngropată cu diametrul de 3 m și lungime de 150 m). Debitul normal de transport al derivației la nivelul normal de retenție al lacului este de 15 m/sec. Apa acumulată la Tașca este folosită atât pentru producerea de energie electrică în centrala hidroelectrică „Bicaz-Stejaru” cât și pentru alimentarea fabricii de ciment din localitate sau pentru alte cerințe din aval. Concepția acumulării permite - la
Lacul Izvorul Muntelui () [Corola-website/Science/297504_a_298833]
-
a forajelor a fost de 90m. Pe coronament este amenajată o șosea. Hidrocentrala "„Dimitrie Leonida”" se află în aval de baraj la 15 km de acesta, în satul Stejaru din comuna Pângărați. Este tipul de centrală de înaltă cădere cu lac de acumulare și derivație sub presiune (galerie de aducțiune), castel de echilibru, conducte forțate, distribuitoare, uzină electrică, bazin de liniștire și canal de fugă. Căderea brută folosită este de 149 m (94 m apar datorită barajului și 55 m prin
Lacul Izvorul Muntelui () [Corola-website/Science/297504_a_298833]
-
o putere instalată de de 27,50 MW și 2 de 50 MW (total 210 MW). Două poduri rulante de 125 tone sarcină asistă manevrarea agregatelor. Evacuarea apei se face în aval printr-un bazin de liniștire, de unde ajunge în lacul Pângărați printr-un canal de fugă de 1.185 m Stația electrică exterioară are tensiunea de livrare de 110/220 KV. Galeria tunelului de aducțiune al apei (4.655 m lungime, Ø interior de 7 m), străbate muntele Botoșanu și
Lacul Izvorul Muntelui () [Corola-website/Science/297504_a_298833]
-
Suceava și Fălticeni. Prima turbină pornea câteva luni mai târziu. Cu un an înainte de finalizarea barajului, au pornit lucrările în aval de acesta pentru realizarea celorlalte amenajări hidroenergetice. În 1980 s-a finalizat și captarea secundară a râului Bicaz în lacul principal - prin construcția la Tașca a unui baraj și a galeriei de aducțiune derivată din acumularea nou constituită. Planul de exploatare a lacului, s-a făcut pe baza observațiilor hidrologice desfășurate într-o perioadă de 3 decenii (1919-1939). Gospodărirea apelor
Lacul Izvorul Muntelui () [Corola-website/Science/297504_a_298833]
-
pentru realizarea celorlalte amenajări hidroenergetice. În 1980 s-a finalizat și captarea secundară a râului Bicaz în lacul principal - prin construcția la Tașca a unui baraj și a galeriei de aducțiune derivată din acumularea nou constituită. Planul de exploatare a lacului, s-a făcut pe baza observațiilor hidrologice desfășurate într-o perioadă de 3 decenii (1919-1939). Gospodărirea apelor acumulate este prevăzută pentru 2 ipoteze: Între 10.000 și 15.000 de oameni au muncit la ridicarea barajului, a tunelului de aducțiune
Lacul Izvorul Muntelui () [Corola-website/Science/297504_a_298833]
-
inaugurarea barajului să-și îndemne enoriașii la slujba de duminică, să-și mute morții în noul cimitir de pe Dealul Chirițenilor. A luat astfel naștere ceea ce avea mai târziu să se numească "„Drumul Morților”" - cel pe care au fost cărate osemintele. Lacul aparține categoriei lacurilor eutrofe - oligotrofe, având ca particularități specifice volumul și întinderea foarte mari, așezarea într-un areal montan cu altitudine medie, variații anuale de nivel de pană la 25 - 30 m, existența unei stratificări termice datorate stagnării îndelungate a
Lacul Izvorul Muntelui () [Corola-website/Science/297504_a_298833]
-
-și îndemne enoriașii la slujba de duminică, să-și mute morții în noul cimitir de pe Dealul Chirițenilor. A luat astfel naștere ceea ce avea mai târziu să se numească "„Drumul Morților”" - cel pe care au fost cărate osemintele. Lacul aparține categoriei lacurilor eutrofe - oligotrofe, având ca particularități specifice volumul și întinderea foarte mari, așezarea într-un areal montan cu altitudine medie, variații anuale de nivel de pană la 25 - 30 m, existența unei stratificări termice datorate stagnării îndelungate a apei în cuveta
Lacul Izvorul Muntelui () [Corola-website/Science/297504_a_298833]