30,140 matches
-
că moare băiatul! Oamenii, auzindu-l și văzîndu-i, se mai liniștiră, ca și când i-ar fi mișcat durerea părintelui. Numai Dragoș bufni cu aceeași ură disprețuitoare: ― Duceți-vă, duceți-vă, că poate să i le puie la loc doftorii! Nu mai râse nimeni. Toți se uitau cum se așează arendașul în trăsură, ținând mereu pe brațe pe Aristide, cum îi învelește doamna Platamonu și cum apoi se urcă pe capră, lângă vizitiu, cum Dumitru Ciulici și cele două slujnice se sileau să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca-n basme. Golind acum coșurile și înșirînd pe fața albă toate bunătățile, Melentie avea o strălucire de bucurie, care-i îmbujora obrajii tăbăciți. Când isprăvi și se dădu un pas înapoi să admire minunea, întîile raze ale soarelui tocmai râdeau în geamurile murdare, întoarse capul spre patul femeii. Ochii ei mari, negri, îl priveau puțin speriați. Bărbatul, surprins, zise zâmbind și ca o scuză: ― Credeam că dormi... Uite ce bunătăți! Pentru tine le-am adus toate, că copiii mănâncă orice
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu se dădu învins. Încercă toate argumentele. Ajunse să le propuie să-l ia și pe dânsul tovarăș la revoluție, numai să-și poată salva capitalul ce-l avea investit în inventarul moșiei, aproape toată zestrea fetelor. Țăranii ascultau, chiar râdeau uneori de câte o glumă de a lui, dar găseau replici la orice și, unde nu, se îndîrjeau că e munca lor și revoluția nu mai îngăduie să se amestece boierii în treburile oamenilor. ― Ne-om descurca noi, n-ai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe dincolo, prin curtea conacului, erau mai gălăgioși. Dinaintea lor porumbeii se ridicară în văzduh, iar orătăniile se împrăștiară orăcăind speriate. De prin grajduri și acareturi apăreau slujitori și argați de toate felurile, privind cu o curiozitate copilărească sosirea satului, râzând, schimbând glume, parc-ar fi venit la clacă cu lăutari. Numai bătrânul Ichim se uita mirat și nedumerit. Logofătul Bumbu se oprise, cu tremurături în genunchi și cu o înfățișare resemnată, lângă ușa locuinței sale, în fund, în vreme ce nevastă-sa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tocmai fiindcă te iubesc atât de mult!" Acasă, pe urmă, replica aceasta i s-a părut complet idioată și i-a fost rușine că a rostit-o, deși Olga n-a găsit-o probabil așa de proastă, pentru că n-a râs nici atunci și nici mai târziu. Șoapta Olguței i-a răscolit sufletul și i-a trezit întrebări pe care nu le cunoscuse până acuma sau pe care poate le înăbușise înadins. Se simțea demascat în fața sa însuși. Prietenia lui cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fie mai siguri au făcut și contract la primărie, cu sigiliu și iscălituri. În schimb ei I-au îngăduit să stea în conac până va trece revoluția. Peste două zile apoi a sosit armata și i-a săturat de pământ... Râdea cu mare mulțumire: ― Și iaca așa am scăpat cu fața curată, cucoane, de furia tîlharilor! Pe Grigore râsul arendașului îl enervă. Observă rece: ― Dacă noi nici dintr-o nenorocire ca asta nu învățăm nimic, atunci... Rogojinaru întrerupse supărat: ― Adică ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
răbdător, să-i vină rândul. — Altfel ? întrebă dom’ Stănică, ștergând de grăsime cuțitul lung. Ce mai e nou ? Petrache dădu din umeri. Păi, una peste alta, dom’ Stănică, eu cred că nimic... — Ferească Dumnezeu de noutăți, nu-i așa, flăcăule ? râse băcanul. Apoi, văzând că nu mai e altcineva înăuntru, se aplecă spre Petrache : Zice că se strică iar vremurile... Iar ? se arătă nedumerit Petrache. Abia le-am schimbat... — Acuma vremurile se strică mai repede ca înainte... Ia zi, ce-ți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
rochii lungi și strâmte, priveau peste capetele lor. — Aia de-acolo, roșie și cu volănașe, e cea mai frumoasă, tânji ea. Parcă aș fi la nuntă, dacă aș îmbrăca-o. O dată am și visat-o. Purtam tocuri subțiri și înalte. Râse : Parcă nici nu eram eu... Știi că visez colorat ? — Orice om visează colorat, nu ? — Nu știu, dar e mai frumos ca în realitate. Vin aicea mereu, rochia asta e de vreun an în vitrină, știu toți că e a mea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mișcă de la un ochi la altul... — Lucrurile nu sunt la fel când le privești pe rând, o lămuri Petrache. Dar, de apărat, cum te aperi, dacă cineva vrea să-ți tragă una ? — Cu un ochi închis ? întrebă, încurcată, fata. Petrache râse, apoi deveni serios și întinse, brusc, palma spre ea. Fata țipă, scăpă geanta și ridică brațul. Petrache se înveseli și îi ridică geanta. — Ești stângace, spuse. Când tragi, trebuie să închizi ochiul drept. Merseră în tăcere, ea încă nedezmeticită după
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la jumătate când el nu deschise cotul, să-i facă loc. Dar avusese dreptate. La Moși era lumină și în jurul beculețelor colorate se adunaseră pâlcuri de oameni. Se opriră la călușei. Aurica se cuibări numaidecât pe poneiul ei roz și râse. Nu m-am mai dat în călușei de când eram mică... Noi stăm la bloc, nu prea m-am jucat. Erau niște leagăne ruginite, dacă nu erai atent, se dădeau peste cap. Pe-ai mei i-au luat cu demolările, aveau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu nimica toată. Când am scos banii, abia dacă am mai putut să cumpărăm cu ei niște cratițe de inox... Hei, strigă apoi, ține-te bine, pornim ! Fata se prinse de bară cu amândouă mâinile, adăpostindu-și geanta în poală. Râse, dându-și capul pe spate, și chiui când căluțul începu să salte. Cu basmaua înnodată de două ori sub bărbie, avea o față care parcă te privea dintr-un cerc decupat în zid. Nasul mic, cu vârful bont, parcă neterminat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spuma sticloasă. Petrache privi vârtejul albăstrui, scânteietor, încercă, neîndemânatic, cu vârful limbii, apoi smulse din el un pămătuf și-l făcu ghemotoc. În pumn îi rămase un ciob sticlos, ca de gheață. — Asta e tot ? întrebă. — Nu se mănâncă așa, râse Aurica. Uite... Scoase limba, o șerpui prin vata de zahăr, trăgând dibaci particulele pulverizate printre buze : Cât de mult mai am eu pe lângă tine ! Așa-ți trebuie, dacă vrei să vezi cum sunt făcute lucrurile. Mai bine să nu știi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cresc. Unii chiar mor din asta, de frică... Stelele cresc și ard, zic ei, cerul nu poate să le mai țină și cad peste noi... Aurica își dădu capul pe spate și privi în sus, pe fereastră. — Cad peste noi ? râse. Ca perele coapte... El o mângâie pe obraz și-și strecură mâinile pe sub basma, să caute rădăcina șuvițelor. Ea își deznodă basmaua și lăsă părul să-i cadă pe umeri. Apoi îl privi din nou, brusc nedumerită și serioasă. Când
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spuse Fandarac, bătându-l pe umăr, e ziua ta norocoasă. Șofronică ! se întoarse spre cârciumar, care tresări, privindu-l printre sticle. Pune totul la mine, pe răboj. Și mai gândește-te dacă nu merită să faci ce ți-am zis... Râse și-l urmă pe flăcău pe străzile pustii. Întunericul îi făcu bine lui Petrache, se vede că lumina îi juca feste, nu mai era albă, așa cum o știa, se desfăcea în forme și culori, tremura de parcă ar fi fost alcătuită
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
chiar peste acele semne. Se priviră astfel, vreme îndelungată, până când flăcăul, părând să înțeleagă, încuviință și se întoarse la treburile sale. Veni multă lume în ziua aceea. Grupuri de copii, cupluri gălăgioase, chiar și câțiva străini care se înclinau întruna râzând și fotografiind fără încetare. Petrache privi absent vânzoleala. După ce plecă și ultimul vizitator, iar funcționarii încuiară încăperile cu armuri și tablouri, mai rămase o vreme, ca să se convingă că era cu desăvârșire singur. Sau, mai bine zis, se afla în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
poeții cântă mai ales apusul și răsăritul... Ce putere ar mai avea soarele sprijinit de marginea orizontului, fără umbra groasă de care să te rezemi ? Asta e energia luminii celei vii, care oferă trupului dreptul de a avea umbră. Nu râde. A avea umbră e unul dintre drepturile fundamentale ale omului. Abia când îți este răpit, îți dai seama ce cumplit poate fi. Am înțeles asta foarte târziu, tot întrebându-mă de ce zidurile închisorii îmi păreau mai strânse și de ce, deși
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Adică atunci când o privești... Cum e ? — Nu am nicio rubrică pentru frumusețe... — Nici n-ai cum. N-are unitate de măsură. Ți-ar trebui mai multe rubrici deodată. Atunci e ca sănătatea, hotărî Vocea. — Asta de unde ai mai scos-o ? râse Iacob. — De ce trebuie să râzi de câte ori nu înțelegi ceva ? întrebă Vocea. Cum e, după părerea ta, un nas sănătos ? Cred că drept, ca să respire cât mai bine. — Ochii ? — Limpezi, să adune cât mai multă lumină. — Genele ? Lungi, să protejeze privirea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e ? — Nu am nicio rubrică pentru frumusețe... — Nici n-ai cum. N-are unitate de măsură. Ți-ar trebui mai multe rubrici deodată. Atunci e ca sănătatea, hotărî Vocea. — Asta de unde ai mai scos-o ? râse Iacob. — De ce trebuie să râzi de câte ori nu înțelegi ceva ? întrebă Vocea. Cum e, după părerea ta, un nas sănătos ? Cred că drept, ca să respire cât mai bine. — Ochii ? — Limpezi, să adune cât mai multă lumină. — Genele ? Lungi, să protejeze privirea. — Părul ? — Des și ondulat, să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
voiai să privești, n-aveai decât, mesele erau așezate în semicerc, ca în teatrele vechilor greci. Și tot așa, oamenii purtau măști, veniseră cu gândul să se veselească și se străduiau să facă asta cu orice preț. Bărbații gesticulau, femeile râdeau, încurajându-i. Câțiva ospătari strângeau paharele goale și scrumierele pline, pe tunicile lor albe se învârteau culorile curcubeului. Vocile se adunau deasupra, în punctul de fugă, apoi se reîntorceau, ca un năvod. Pescarul de oameni se legăna, atârnat de cupolă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
am țicnit ? pufni Filip. Te pomenești că or fi dat la știri... Zâmbi : Filip I. Moise - ăsta eram eu - a pățit o mare rușine. A venit ordinea peste el, dar nu prea a avut ce așeza. — Nu de tine zicea, râse Cosmina. Nici nu te cunoaște. Adică nu știu, e un om ciudat, nici nu-ți trece prin cap cu ce te poate surprinde. Dar vorbea de vibrații. Se schimbă ceva, frecvențele, unii mor, alții înnebunesc... — Așa a fost de când lumea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de haina lui din piele întoarsă. — La fel ? întrebă, luându-i paharul. — Campari Orange, le explică Papi. E băutura în care oricine poate găsi ce-i place... — Te mulțumești cu atât ? întrebă Filip. Papi își dădu capul pe spate și râse. Apoi arătă, șăgalnic, spre bar : — Nu știu. Întreabă-l pe Efrem. El se strângea să-și facă loc, printre ceilalți, la tejghea. Barmanul agita patru brațe deodată, ca Shiva, pământul se sprijinea pe trei elefanți și asta nu era o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ea îi evită apropierea obrazului și-și sprijini capul de umărul lui. Bărbatul spera ca fata să închidă ochii și să se lase îmbrățișată mai strâns, dar îi simți ușoara împotrivire și se refugie doar în păstrarea ritmului. „Bună dimineața !“, râse Papi, strecurându- se între ei, și atunci observară că rămăseseră singurii care dansau îmbrățișați. Pulsul nu se schimbase, liniile magnetice erau la locul lor, doar ritmul se întețise. Cosmina zâmbi, stânjenită, și făcu semn că ar vrea să plece. Papi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ea clătină din cap. — Omul e în comă profundă, pare, încă, nehotărât. Noi nu-l putem influența să se hotărască în vreun fel. Merseră câteva clipe în tăcere. — Ce carte era ? întrebă Filip. Iarăși unul dintre patafizicienii tăi ? — Un urmaș, râse Cosmina. Beigbeder, Dragostea durează 3 ani. — Mai întâi trebuie să înceapă, nu crezi ? Oare de ce am impresia că n-ai iubit niciodată ? Cosmina se opri. El aștepta un răspuns care nu veni. — Aproape am ajuns, spuse ea. De aici merg
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ceva mai devreme. Cum poți cunoaște lumea scormonind în gunoaie ? îl întrebă. — E simplu, răspunse el, cu un glas alb. Dacă ai un arc de cerc, poți calcula unde e centrul și care e raza, deci poți imagina întreaga circumferință. Râse uscat. Îi arătă luna pe care ea o ignorase până atunci. Apoi deschise capacul tomberonului. — Dă-mi unul ca ăsta și o să-ți spun o grămadă de lucruri despre cei care locuiesc în casa care l-a umplut. Câți sunt
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e altfel, inimitabil, ca o amprentă. — De ce trebuie să știi toate astea ? — În plus, răspunse el, de parcă avea răspunsurile gata pregătite pentru orice întrebare, să știi că nu sunt singurul care face așa ceva... — Sunteți mai mulți ? întrebă Cosmina, neîncrezătoare. El râse iarăși, fără veselie. — Suntem cel puțin doi. Adineaori, cineva răscolea în tomberonul din fața casei voastre. Suntem însă diferiți... Cosmina găsi, în sfârșit, cheia și împinse poarta. Nu-l întrebă cum ajunsese la concluzia asta. Răspunsul lui veni totuși : — Cel care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]