32,577 matches
-
Transilvaniei : „Duminica și sărbătorile, Întreaga populație bărbătească se adună la cârciumi, care de cele mai multe ori sunt În mâinile unor arendași evrei [...]. În timpul săptămânii, și mai cu seamă În zilele de târg, românii nu pot deloc trece pe lângă ele fără să bea zdravăn, iar În astfel de zile se iau la Întrecere ambele sexe” <endnote id="(299, pp. 168-169)"/>. Darul beției nu era neapărat un produs al cârciumii ; mai degrabă invers. Din timp În timp, evreilor le era „interzis dreptul de vânzare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pâine, ci sub formă de alcool de lampă concentrat [ ? !], care se vinde țăra nului ca băutură” <endnote id="(326, p. 389)"/>. Un alt francez, E. Desjardins, de care am amintit mai sus, scria În 1867 că evreii din Moldova „nu beau rachiu”, dar Îl comercializează contrafăcut : „Îl amestecă cu vitriol, Înșelând pe român și otrăvind tot odată orașele și satele” <endnote id="(743, p. 48)"/>. Tot pe la mijlocul secolului al XIX-lea, poetul și dramaturgul Vasile Alecsandri vorbește despre „rachiul strâcat” care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
spălarea butoaielor și a teascurilor de vin ar fi putut genera legenda despre introducerea de către cârciumari a leșiei În vin. O colindă din Maramureș pare să indice supraviețuirea acestei legende privindu-l pe cârciumarul evreu (Avrum) din mediul rural : „Să bem vin și să bem rum,/ Din hordău, di la Avrum./ Da Avrum nu-i de omenie,/ Că ni-o dat vinu leșie” <endnote id="(713, p. 383)"/>. Evident, nu poate fi contestat faptul că mulți cârciumari (inclusiv evrei) falsificau băuturile
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
teascurilor de vin ar fi putut genera legenda despre introducerea de către cârciumari a leșiei În vin. O colindă din Maramureș pare să indice supraviețuirea acestei legende privindu-l pe cârciumarul evreu (Avrum) din mediul rural : „Să bem vin și să bem rum,/ Din hordău, di la Avrum./ Da Avrum nu-i de omenie,/ Că ni-o dat vinu leșie” <endnote id="(713, p. 383)"/>. Evident, nu poate fi contestat faptul că mulți cârciumari (inclusiv evrei) falsificau băuturile spirtoase, ba chiar le
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Țăranii români din Bucovina preparau un fel de rachiu din „esență de oțet”. Plângându-se de „băuturele [nesănătoase] ce Încep a se Întrebuința În timpul din urmă”, folclorista Elena Niculiță-Voronca a publicat În 1903 următoarea rețetă populară : „Jură oamenii să nu bea rachiu, dar la nunți, hramuri etc. tot le trebuie băutură. Pentru acest scop, iau esență de oțet, pe care o amestecă cu câteva cofe de apă, apoi fierb cicoare, ce se dă la cafea, chiperi, inibahar, cuișoare și, amestecând toate
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Pann) și turcesc <endnote id=" (840, p. 101)"/>. Unele accidente se produceau totuși. Într-un document de la sfârșitul secolului al XIX-lea se scrie că un evreu din târgul Bozieni (județul Neamț, Moldova), „crezând că În sticlă e rachiu, a băut puțin vitriol, din care cauză a rămas fără grai” <endnote id="(467)"/>. O intoxicare cu „esență de oțet” descrie Ion Călugăru Într-un roman autobiografic despre copilăria sa, petrecută În cartierul evreiesc al Dorohoiului, la Începutul secolului XX : „Băiețelul a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
puțin vitriol, din care cauză a rămas fără grai” <endnote id="(467)"/>. O intoxicare cu „esență de oțet” descrie Ion Călugăru Într-un roman autobiografic despre copilăria sa, petrecută În cartierul evreiesc al Dorohoiului, la Începutul secolului XX : „Băiețelul a băut [esență de oțet] ca prostu și o dată s-a Întins ca mortu [...] ; l-au apucat dureri mari și a leșinat. A căzut năpasta pe capul țiprei [= o evreică], că ar fi vrut cică să-l otrăvească pe puiul de român
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
otrăvirea băuturilor de către cârciumarii evrei. Toate acestea au fost posibile și pentru că au găsit un orizont de așteptare prielnic. Astfel de informații confuze s-au suprapus unei imagini puternic Înrădăcinate În mentalul colectiv, aceea a evreului „otrăvitor” și „murdar”, care bea el Însuși băuturi percepute ca fiind „spurcate” [= cușer]. 5. Evreul lăutar Trecând prin București În 1825, călătorul Robert Walsh nota cu indignare de reverend anglican : „Orașul este plin de cârciumi și, ca să ademenească mușteriii, fiecare ține un număr oarecare de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și Îi asurzește pe „jidovi”, dar Îi și „bolunzește”. Un „jidov” (Iosif din Arimateea, conform legendei ; vezi și Matei 27, 59) colectează sângele lui Isus Într-un „păhar de har” (potirul Sfântului Graal, conform legendei medievale), dar toți „jidovii” care beau din acest sânge Înnebunesc. Anume În acest caz, motivului simbolic „orbirea/asurzirea evreului” i s-a suprapus motivul legendar „evreul hemofag” (vezi capitolul „Infanticid ritual”) : Câți din sânge bea, Toți Își bolunzea, Câți Îl auzea [pe Isus], Toți Își asurzea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
har” (potirul Sfântului Graal, conform legendei medievale), dar toți „jidovii” care beau din acest sânge Înnebunesc. Anume În acest caz, motivului simbolic „orbirea/asurzirea evreului” i s-a suprapus motivul legendar „evreul hemofag” (vezi capitolul „Infanticid ritual”) : Câți din sânge bea, Toți Își bolunzea, Câți Îl auzea [pe Isus], Toți Își asurzea, Câți Îl și vedea, Toți Își orbea <endnote id="(714, p. 197 ; 715, p. 27)"/>. Imaginea se regăsește și În literatura veche ; de exemplu, În Cartea românească de Învățătură
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la ordine un demon feminin Înaripat, ea Îl aseamănă cu o evreică grasă măritată, folosind termenul corespondent În limba idiș (Balabuste) <endnote id="(774)"/>. Lăcustă, lăcustă, Mare balabustă, Pe mine mă ascultă : Fă-l, prefă-l pe ăst voinic Să beie, să mă ieie <endnote id="(260, p. 284)"/>. Atunci când vrăjitoarea româncă vrea să exorcizeze duhurile rele ale bolii, ea le alungă Într-o „lume de dincolo”, localizată câteodată „unde se chiaptănă ovreicele” (și unde „fetele [creștine] nu se piaptănă”) sau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la sărbătoarea lor cea mare”. Ca atare, „solomonarii Îs jidovi” și „din altă lege nu pot ieși solomonari, decât din jidovi” <endnote id="(35, pp. 143-146)"/>. Și tot În zona Bucovinei se credea că solomonarii - ca și „jidanii” - „se solomonesc, bând sânge de copil mic” <endnote id="(162, II, p. 172)"/>, o credință care ne aduce aminte că și evreii erau acuzați de practici similare (vezi capitolul „Infanticid ritual”). Date folclorice de această natură au făcut ca și alți etnologi să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Cum se leapădă jidovul de slănină și de mâncările noastre, așa să se lepede Cutare de băutura jidovească». Luându-se slănina din pat, să se facă din ea mâncare, care să se dea bețivului și apoi acesta nu va mai bea În veci !” <endnote id=" (137, p. 19)"/>. Mai ales În Europa Centrală și de Vest, și mai puțin În spațiul româ nesc, acest gen de legende și de credințe populare par să nu fi avut doar rolul de a justifica
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
atunci creștinismul (religio illicita) era o sectă iudaică din ce În ce mai populară și deci din ce În ce mai periculoasă. Astfel de zvonuri - mai eficiente decât aruncarea creștinilor ad leonem - erau argumentate cu citate din evanghelie : „De nu veți mânca trupul Fiului omului și nu veți bea sângele lui, nu veți avea viață Întru voi” (Ioan 6, 53). Peste doar câteva secole, simțindu-se suficient de puternici, Înșiși creștinii au Început să folosească aceste acuzații, Îndreptându-le Împotriva propriilor lor adversari, a sectanților eretici, de la marcioniți la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
au) că evreii ar omorî În taină băieți creștini și ar aduce ca sacrificiu inima și sângele acestor băieți. Pentru că legea evreilor le interzice În mod expres să aducă sacrificii și să consume sânge. Ei nici măcar nu au voie să bea sau să mănânce sângele animalelor cu copita despicată” <endnote id="(271, p. 238)"/>. În 1965, după al doilea Conciliu de la Vatican, micuțul Simon din Trento (care a fost sanctificat la sfârșitul secolului al XV-lea pentru că ar fi fost omorât
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
actele similare germane și bulele papale din 1236, 1247 și 1255, redactate și emise În vederea opririi sângeroasei fantome care bântuia prin Europa. Iată un fragment din Statutul de la Kalisz, din 1264 : „Este strict interzis ca evreii să fie acuzați că beau sânge uman”. Dacă inculparea se produce totuși, dar se dovedește a fi nefondată, atunci „acuzatorului i se aplică pedeapsa care l-ar fi așteptat pe evreu” <endnote id="(135, p. 119 ; 50, p. 57)"/>. Între 1407 (Cracovia) și 1946 (Kielce
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
astfel de credințe populare erau Încă foarte active În nordul Moldovei : „Când eram copilă și vedeam vreun jidan cu sacaua cărând apă, mă ascundeam, căci auzisem de polobocul cu ragila de cuie În care evreii omoară copiii, spre a le bea sângele” <endnote id="(162, p. 172)"/>. Rag(h)ila (din germanul Raffel) este o unealtă, formată dintr-o scândură cu cuie, cu care se scarmănă cânepa melițată. Se pare că acest model mental a supraviețuit până În zilele noastre, acoperind o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sud-estul Europei : În Bulgaria (Sofia) și Grecia (Salonic), după cum mă asigură colegi antropologi din aceste țări. „De Vinerea Mare - sună o credință grecească - acei crucificatori [ai lui Isus] pun copii creștini Într-o albie cu piroane Înfipte În linie și le beau sângele” <endnote id="(257, p. 236)"/>. Se pare că superstiția privind omorul ritual practicat de evrei a fost atât de puternică și de răspândită, Încât a reușit să influențeze unele legende folclorice. Se spune că, privite cu atenție, petele de pe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
omor din istoria omenirii a fost Înfăptuit de un „evreu legendar” hemofag, Cain, care - așa cum se vede pe suprafața Lunii - „Îl ține [pe Abel] plecat peste un ciubăr, ca să i se scurgă sângele”. „Na, frate - Îi spune Abel lui Cain -, bea sânge ; ți-a fost sete de sângele meu și m-ai ucis” <endnote id="(269, pp. 115-116 ; 270, pp. 70-72 ; 137, p. 168)"/>. O legendă pe care o „spuneau moșnegii” și pe care o notează Alecu Russo În ale sale
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din copilărie : „Vedeam În Lună chip de om rănit [Abel], culcat pe un pat [...] și sângele bolborosind Îi pica alăturea Într-un ciubăr spart ; iar pe fratele ucigaș [Cain], osândit din poronca lui Dumnezeu, până se va umplea ciubărul, a bea sângele nevinovat ce nu Încetează a curge de la Începutul lumei...” <endnote id="(844, p. 114)"/>. De altfel, același Alecu Russo a contribuit și la perpetuarea legendei infanticidului pascal, săvârșit, chipurile, de evrei. El amintește În 1840 de „superstițiile populare de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În trupul meu, Priviți cum sângele meu curge, Priviți cum jidovii mi-l beu ! <endnote id="(255, p. 25)"/>. Metafora folosită de N. Paulescu și de legionari produce un transfer de semnificație de la concret la abstract : nu doar câțiva evrei beau sângele vreunui român, ci evreii beau sângele românilor, al Întregii nații. România Însăși este ucisă ritual de către evreii antropofagi și hemofagi. Această formă de generalizare nu a fost inventată de extrema dreaptă interbelică. Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
meu curge, Priviți cum jidovii mi-l beu ! <endnote id="(255, p. 25)"/>. Metafora folosită de N. Paulescu și de legionari produce un transfer de semnificație de la concret la abstract : nu doar câțiva evrei beau sângele vreunui român, ci evreii beau sângele românilor, al Întregii nații. România Însăși este ucisă ritual de către evreii antropofagi și hemofagi. Această formă de generalizare nu a fost inventată de extrema dreaptă interbelică. Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea I.L. Caragiale parodia această retorică ultra
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Sovietică „evreii tăcerii” <endnote id="(599)"/>. Creionând portretul-robot al rusului de azi, scriitorul Victor Erofeev enumeră sarcastic câteva stereotipuri din arsenalul antisemitismului rusesc : „toți evreii sunt niște canalii”, ei „sunt deștepți”, sunt „solidari”, conduc lumea prin „Înțelepții sioniști” și, bineînțeles, „beau sângele pruncilor creștini”. „Aversiunea [rușilor] față de evrei” se concretizează prin „pogrom”, conchide Erofeev <endnote id="(878)"/>. Păreau să fie ultimele utilizări ale diversiunii politice numite „acuzația de infanticid ritual”. Europa părea să se scuture definitiv de acest coșmar, Început În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Încetează de a fi om” <endnote id="(100, p. 60)"/>. Iar peste un deceniu, când bancherul evreu Mauriciu Blank a solicitat Parlamentului să i se acorde cetățenia română, Petre Carp a declarat În plen : „Cunosc pe domnul Blank, știu că bea ca și noi, joacă tabinet cum jucăm și noi, Înjură cum Înjurăm și noi, astfel că nu văd de ce n-ar putea fi cetățean român ca și noi”. Ulterior, În anii ’20, enervat de tipul acesta de argumente, șeful propagandei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ziua de astăzi nu se uită nimeni dacă ești ovreu sau nu ești. Să fii om de treabă. Încolo ce are a face” <endnote id="(734, pp. 731-732)"/>. Discursul lui Petre Carp din Parlamentul României (de tipul : evreul M. Blank bea ca și noi, joacă tabinet ca și noi, Înjură ca și noi, este deci om ca și noi și merită să fie cetățean român ca și noi) nu este doar un simplu exercițiu de retorică parlamentară. Fără să știe, politicianul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]