30,182 matches
-
aventurile hazardoase"294. Opunându-se soluțiilor revoluționare liberale, Eminescu se declară adeptul evoluției organice și evidențiază pericolele unei dezvoltări care face abstracție de legile naturale: "A îmbătrâni în mod artificial un copil, a răsădi plante fără rădăcină pentru a avea grădina gata în două ceasuri nu e progres, ci devastare", notează jurnalistul în caietele sale de însemnări 295. Sprijinindu-și afirmațiile pe argumente din domeniul naturii, jurnalistul consideră că evoluția lentă, graduală, este singura soluție pentru realitățile țării noastre: "Cine-și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
vol. I, Gallimard, Paris, 1994. FOUCAULT, Michel, Ordinea discursului, trad. de Ciprian Tudor, Editura Eurosong & Book, 1998. FOUCAULT, Michel, Politics, Philosophy, Culture; Interwiews and Other Writings, 1977-1984, Routledge, London, 1988. FRANCE, Anatole, "Arist și Polyphil sau Despre limbajul metafizic", în Grădina lui Epicur și plimbările lui Pierre Nozière în Franța, trad. de Raul Joil, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1983, pp. 75-87. GANE, Mike, "Radical Theory: Baudrillard and Vulnerability", în Theory, Culture & Society, Sage, London, Thousand Oaks and New Delhi, vol. 12, 1995
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Derrida, "La Mythologie blanche. La métaphore dans le texte philosophique", în Marges de la philosophie, Les Éditions de Minuit, Paris, 1985 (ed. I 1972), p. 249. 233 Anatole France notează la sfârșitul lui "Arist și Polyphil sau Despre limbajul metafizic", în Grădina lui Epicur și plimbările lui Pierre Nozière în Franța, trad. de Raul Joil, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1983, p. 86: "Cred, Arist, că te-am făcut să-ți dai seama îndeajuns că orice expresie a unei idei abstracte nu poate fi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
au făcut întocmai. 44. În același an [1225], în preajma sărbătorii apostolilor Petru și Paul, au fost trimiși câțiva frați la Nordhausen. Și aici au fost primiți bine de cetățeni și au fost găzduiți în mod corespunzător exigențelor lor, într-o grădină - pentru chiria căreia plăteau patru bani pe an. Aici era o casă de unde le venea ușor să frecventeze biserica. Dar fiindcă frații trimiși în acel loc erau frați laici, iar custodele era solicitat să alerge mereu înainte și înapoi pentru
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
anumită fecioară a donat fraților o porțiune de teren. 45. În același an, la cererea contelui Ernest, au fost trimiși la Mülhausen patru frați laici. El le-a dăruit o casă ce trebuia terminată, deoarece nu avea încă acoperiș, și grădina alăturată; până ce casa respectivă urma să fie acoperită iar grădina împrejmuită cu un gard, i-a găzduit în subsolul castelului. Frații, mai înainte amintiți aici, se rugau și mâncau, primeau oaspeți și dormeau. Dar fiindcă acei frați, mulțumindu-se de
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
În același an, la cererea contelui Ernest, au fost trimiși la Mülhausen patru frați laici. El le-a dăruit o casă ce trebuia terminată, deoarece nu avea încă acoperiș, și grădina alăturată; până ce casa respectivă urma să fie acoperită iar grădina împrejmuită cu un gard, i-a găzduit în subsolul castelului. Frații, mai înainte amintiți aici, se rugau și mâncau, primeau oaspeți și dormeau. Dar fiindcă acei frați, mulțumindu-se de acea mică încăpere, nu reușiseră într-un an și jumătate
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
găzduit în subsolul castelului. Frații, mai înainte amintiți aici, se rugau și mâncau, primeau oaspeți și dormeau. Dar fiindcă acei frați, mulțumindu-se de acea mică încăpere, nu reușiseră într-un an și jumătate să acopere casa și să îngrădească grădina, contele, neconstatând niciun folos de pe urma lor, a început să-i priveze de ajutorul său. Atunci frații, neavând mijloacele necesare pentru a realiza acele opere, constrânși de nevoie, au plecat de acolo și au fost găzduiți în alte case. Însă, în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
excomunicați toți frații care ar fi îngăduit vreunui enoriaș să asculte liturghia, sau [să participe la] alte ceremonii liturgice, [la ei] într-o zi de sărbătoare. 122. Fratele Mansueto a povestit de asemenea că un frate, pe când se ruga în grădină într-o localitate din Sicilia, a văzut o armată puternică de cinci mii de cavaleri cum intra în mare, iar marea s-a învolburat ca și cum toți ar fi fost din bronz lichefiat și arzător; unul dintre ei i-a spus
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
altfel perfect camuflate sub aparența unor ființe liliale, echilibrate, fericite. În concepția sa nu există așadar „îngeri”, ci doar „îngeri maculați”, și maculați nu neapărat de faptele comise, ci, mai ales, de gândurile nerostite ( Cine n-a furat mere din grădina copilăriei?) sau de visele vinovate (Mai adevărat ca adevărul). Încercând să nu piardă pariul cu cititorul, C. revine în 1996 cu romanul Iadul meschin, „polemic, parodic și erotic” (Romul Munteanu), și, la numai un an, cu Ascuțit ca tandrețea, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
În orașul meu natal și, Într-o zi, reprezentantul meu de vânzări a venit la mine cu o afacere pe care nu puteam s-o refuz. Produsul se numea Fert-O-Matic. Măiestria lui consta (după părerea mea) În faptul că fertiliza grădina În timp ce o uda. Pur și simplu adăugai fertilizatorul În compartimentul din plastic de deasupra și Îl puneai apoi În funcțiune. În timp ce Fert-O-Matic face toată treaba, tu stai și-ți savurezi limonada. Scena era pregătită. Urma să cumpăr pachetul de 24
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
contact cu elementele materiei. Neputînd pătrunde Înăuntru, spre profunzimi, imaginația caută altă cale de a defini natura: prin aglomerarea de noțiuni din sfere diferite. Există În poem un mic proiect În această direcție: „Ochiului s-arăt grămadă Turnuri, case, vii, grădini, Munți verzi, munți de o zăpadă Lucitoare fiind plini”, Însă proiectul nu este dus pînă la capăt: ochiul aleargă prea repede de la „mii de mii de stele” (capătul cosmic al acestui mic univers literar) la stomahul mulțumit de bunurile pămîntului
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de adamante, Se coroană de turre nestimate, Nalță coloane de porfir gigante, Pur ca cristalul aurul străluce, Rubin, safir, smarald, iacint, briliante Țin unghiuri, fundament ce le produce. RÎul vieții curge de lumină, Minților sănătate dă și-aduce. S-adumbră ridente-eterna grădină D-arburi, fructidori, d-arte, de științe, Lin și armonic aure suspină, .................................................... Flori amarante cîmpurile-nsmaltă. Nalte-afecțiuni, sperări și credințe Candide cresc și vergini se dezvoaltă Assorb viață-amor la verbul soare Asta-e cetatea ideală, naltă, Aci justiția este domnitoare, Aci frăția
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În Serafita (1872) imaginația este mai slobod pămînteană, erosul mai vinovat. Heliade cîntă „buzișoarele” de coraliu, „limbulița” iute, dar trece repede pe puntea ce duce spre „focariu sacru” și „olacaustul divinilor uimiri”. Asta după ce fixează pe frumoasa Serafita În ambianța grădinilor empiree: „Ești fericirea lunii și centru-n firmament.” Tendința de a sfinți femeia vine din poezia evului mediu. Heliade cutează s-o identifice cu „misticul trianglu”, spiritualizînd complet ideea de feminitate pînă ce amorul devine un „extaz angelic”. Să reținem
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Aici: „Tot mișcă, Încîntă a noastră gîndire; Tot are farmec, tot este mister...”. Valea mai apare o dată În poemul Viața cîmpenească, sub forma spațiului (pierdut) al copilăriei: „Cu gîndul mă Întorceam La locurile dorite, În valea ce-atît iubeam Vedeam livada, grădina, Poteca ce des călcam, Părul Înalt și tulpina Unde copil mă jucam...” Într-un loc asemănător petrece poetul, invitat de D.V.G.C., Într-o casă clădită pe muchea unui deal, dominînd cîmpul mănos: „Este un cîmp lat, ce are De vechi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
loc asemănător petrece poetul, invitat de D.V.G.C., Într-o casă clădită pe muchea unui deal, dominînd cîmpul mănos: „Este un cîmp lat, ce are De vechi și firești hotare Un mal către răsărit, Iar către apus o apă, Ce saduri, grădini adapă, Ce udă țărmul setos, Și-n ramuri multe-Împărțită, Curge mîndră, liniștită, Pe patu-i cel năsipos. În vale se văd desișuri, Saduri, livezi, alunișuri, Pe urmă ochiul zărește Un deal ce se prelungește. Verde și Împestrițat. Coastele-i sînt Învălite
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
delicatețea crinului etc. Să urmărim puțin tehnica așteptării la Gr. Alexandrescu. Ca și parfumul zambilei, „ființa de iubire” se simte de departe. Pasul ușor „abia se Însemnează” pe iarba mlădioasă, privighetoarea o ia drept trandafir, zefirul sărută fruntea grațioasă, florile grădinii o privesc cu pizmă, În făptura ci se unesc „cu grație cerească” garoafele și crinii (De ce suspin). Gr. Alexandrescu are preferință, se vede limpede, pentru domeniul floral. O predilecție manifestă poetul și pentru Îngeri, flori ale cerului. Acestea sînt chemate
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
e vorba. Făt-Frumos află În palatul de sub stîncă fata ce visase. Cum putea fi altfel dacă nu „rumenă și albuliță”? etc. Rumeneala e, așadar, cartea de vizită a inocenței. Bărbatul poate fi „un tigru ce flămînzește”, un devastator de bogate grădini, femeia (evocată cu precădere În faza nubilității) trebuie să rumenească. Rumeneala, pentru a se pune În evidență, are Însă nevoie de o culoare de contrast. Este, s-a putut constata cu ușurință, albul, bălaiul. O metamorfoză plăcută se petrece sub
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
propriu și la modul figurat. Puținele metafore din poeme folosesc sinul ca element semnificam: „sînul tăcerii”, „sînul negrii nopți” etc. În erotica propriu-zisă, ne Întîmpină un potop de sînuri vergurale. SÎnul varsă lumină, varsă prefumuri, răsfață privirea, Îmbie ca două grădini bogate... Dulce și provocator, totodată, sînul este În mod sigur un element important În simbolistica erotică a lui Bolintineanu. Valoarea lui depășește sfera anatomiei. Este, În mod sigur, un semn al inocenței (Încă un semn), mai ales atunci cînd primește
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de jaduri prețioși. Mari lanterne transparente, de o formă mult bizară, Răspînd noaptea raze blînde pe balauri fioroși. O deschisă galerie, unde-a soarelui lumină Se strecoară-n arabescuri prin păreții fini de lac, Prelungește colonada-i pe-o fantastică grădină Ce mirează flori de lotus În oglinda unui lac. Ochiul vesel Întîlneștc, pe colnice-nverzitoare, Turnuri nalte și pagode, unde cîntă vechiul bong, Și auzul se resimte de vibrări asurzitoare, De răsunetul metalic al tam-tamului de bronz.” Peisaj static, decorativ, hieratic
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Fluturașul zice floarei: «Mult ești mie drăgălașă!ă Vulturul uimit ascultă ciocîrlia ciripind; RÎu, izvoare, nouri, raze se Împreună iubind. Luncă, luncă, dragă luncă! rai frumos al țării mele, MÎndră-n soare, dulce-n umbră, tainică la foc de stele! Ca grădinile Armidei, ai un farmec răpitor, Și Siretul te Încinge cu-al său braț dismierdător. Umbra ta, răcoritoare, adormită, parfumată, Stă aproape de lumină, prin poiene tupilată. Ca o nimfă pînditoare de sub arbori Înfloriți, Ea la sînul ei atrage călătorii fericiți. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Îmbată, și-i aduce la uitare Prin o magică plăcere de parfum și de cîntare, Căci În tine, luncă dragă, tot ce are suflet, grai, Tot șoptește de iubire În frumoasa lună mai!” Literatura ia parte la constituirea acestui pasaj (grădinile Armidei, nimfele pînditoare), Însă literatura este mai mult decît oriunde concurată aici de percepția directă a lucrurilor. Retorica peisajului prevalează asupra peisajului retoricii. Alecsandri pune la un loc tot ceea ce o natură bună și fecundă produce mai de preț. Un
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ale bărbatului și, cînd pleacă la țară, umple careta englezească de gavonoșe, șipuri, butelcuțe, capele, bonete, crinoline și festoane. Are pretenția să doarmă În odaie osebită și să primească, În libertate, pe cine vrea. „Sătănița din iad” vrea să aranjeze grădina după stilul nou: „Aici alee umbrite, nepătrunse nici de soare Unde turturice geme și suspină pîn’ce moare. Acolo de sub o stîncă o Încîntătoare Izvorînd de cristal apă, focul inimii alină Și lîngă care o grotă umbra sa făgăduiște, Unde
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lapte etc. La țară organizează bal cu masce, jocuri d-artifiție. O rachetă (sic), aruncată de pe balcon, aprinde aria cu grîne. Dama la modă pune, În fine, să fie scoasă livada străbună și comandă tufari de Anglia. Abate un rîu prin grădină și, sub un vechi platan, ridică un chioșc unde să se poată retrage pentru a visa... Conachi Însuși tună și fulgeră Împotriva femeii care Își unge fața cu ghileală, Își muruiește obrazul cu băcan, Își Încinge grumazul cu pietre strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu putință, la glasul iubirii (obligatoriu!) nefericite. Ajungând prematur la concluzia "zădărniciei sentimentelor omenești", Bizu încearcă să se convingă din nou (a câta oară?) că a ales bine atunci când s-a retras din joc, pentru a-și cultiva, în singurătate, grădina. Refuzul vieții pare astfel justificat de bilanțul dezastruos al experiențelor sale amoroase (puține, dar edificatoare e amintită, printre altele, și "povestea" dramatizată în Aripa morții), experiențe care i-au demonstrat că, deși fiece om constituie o excepție ("totul trebuie raportat
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
hora-n sat ne-o veseli. 95 ¾ IARNĂ Iarnă după Moș Grigore Sfătosul Peste casă și pe stradă, Legănați ușor, Au pornit de ieri să cadă Fulgi de proaspătă zăpadă. Câte-un fulg de geam s-anină Și copacii în grădina Sub povară se înclină. Ninge-ntruna.... Zgribulite Vrăbiile-și spun De nevoi, sărind, grăbite, Lângă gard și pe șoptite Povestesc ca-n nopți dorite, Pe cărările-ntocmite, Vine Moș Crăciun. Ninge! de Otilia Cazimir Ssst! Măicuța gerului Cu mânuța înghețată, Bate
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]