30,776 matches
-
în orașul Siret o comunitate mică de greco-catolici ruteni. Ei foloseau Biserică ortodoxă a Sbierenilor pentru slujbele religioase, care se află în apropierea satului lor. Preotul rutean Ftoma Kalisiewicz a fost numit în anul 1810 ca administrator parohial al Parohiei Ortodoxe Uspenia, el îngrijindu-se de asistență spirituală a credincioșilor greco-catolici. Misionarul greco-catolic rutean Aleksei Studinecki a vizitat în 1811 orașul Siret și i-a convins pe greco-catolicii ruteni să ceară administrației guberniale de la Lemberg să aprobe înființarea unei parohii greco-catolice
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
în 1811 orașul Siret și i-a convins pe greco-catolicii ruteni să ceară administrației guberniale de la Lemberg să aprobe înființarea unei parohii greco-catolice în oraș. Demersul său nu a avut însă succes la Negostina, unde rutenii din localitate au rămas ortodocși. La începutul anului următor (1812), Șiretul a fost vizitat de misionarul Vasili Terlecki; cu acel prilej, preotul Ftoma Kalisiewicz a acceptat să treacă la greco-catolici, împreună cu majoritatea enoriașilor săi. Începând din 1812, împăratul Francisc I al Austriei a aprobat înființarea
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
1820 s-a construit cu sprijinul autorităților o biserică. Prin ordinul mai sus-menționat s-a înființat un capelanat greco-catolic la Siret, care a fost condus de preotul Ftoma Kalisiewicz. Autoritățile au cedat biserică Sbierenilor către comunitatea greco-catolica ruteana, iar credincioșii ortodocși din apropiere au fost arondați Parohiei Ortodoxe „Sf. Treime”. Preotul Ftoma Kalisiewicz a murit în anul 1825, iar după moartea sa a început un conflict între ortodocși și greco-catolici cu privire la bisericuța de lemn. După înființarea în 1826 a Parohiei ortodoxe
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
o biserică. Prin ordinul mai sus-menționat s-a înființat un capelanat greco-catolic la Siret, care a fost condus de preotul Ftoma Kalisiewicz. Autoritățile au cedat biserică Sbierenilor către comunitatea greco-catolica ruteana, iar credincioșii ortodocși din apropiere au fost arondați Parohiei Ortodoxe „Sf. Treime”. Preotul Ftoma Kalisiewicz a murit în anul 1825, iar după moartea sa a început un conflict între ortodocși și greco-catolici cu privire la bisericuța de lemn. După înființarea în 1826 a Parohiei ortodoxe „Sf. Dumitru” și numirea preotului Vasile Burlinschi
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
ortodocși din apropiere au fost arondați Parohiei Ortodoxe „Sf. Treime”. Preotul Ftoma Kalisiewicz a murit în anul 1825, iar după moartea sa a început un conflict între ortodocși și greco-catolici cu privire la bisericuța de lemn. După înființarea în 1826 a Parohiei ortodoxe „Sf. Dumitru” și numirea preotului Vasile Burlinschi că paroh, credincioșii greco-catolici ruteni nu li s-a mai permis să-și țină acolo slujbele religioase. Până la construirea unei biserici proprii, credincioșii greco-catolici ruteni din Siret au folosit biserică romano-catolică (care fusese
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
nr. 358 din 1 decembrie 1948 a determinat și desființarea Vicariatului Ucrainean. Pentru credincioșii ucraineni trecuți la ortodoxie, a fost înființat un Vicariat cu sediul la Sighetu Marmației (județul Maramureș), care cuprindea parohii din Maramureș, Transilvania, Crișana și Banat. Vicariatul ortodox a fost desființat în anul 1952, fiind transformat în protopopiat ortodox ucrainean de coordonare. Preoții greco-catolici ruteni din Bucovina au cerut protecția Episcopiei romano-catolice de Iași, dar, prin adresa nr. 4502 din 21 februarie 1955, aceasta a comunicat Guvernului României
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
Ucrainean. Pentru credincioșii ucraineni trecuți la ortodoxie, a fost înființat un Vicariat cu sediul la Sighetu Marmației (județul Maramureș), care cuprindea parohii din Maramureș, Transilvania, Crișana și Banat. Vicariatul ortodox a fost desființat în anul 1952, fiind transformat în protopopiat ortodox ucrainean de coordonare. Preoții greco-catolici ruteni din Bucovina au cerut protecția Episcopiei romano-catolice de Iași, dar, prin adresa nr. 4502 din 21 februarie 1955, aceasta a comunicat Guvernului României că "„preoții Maniu Nicolae, Rogojinschi Emil, Toniuc Isidor și Vorobchievici Vladimir
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
mic copil, când îi plăcea să realizeze diverse jucării și obiecte ingenioase, îi plăcea să cunoască cât mai multe despre misterele acestei lumi. Școala generală a terminat-o la Vișeu de Sus, vechea școală amplasată pe strada Păcii, lângă biserică ortodoxă, unde acum funcționează o grădiniță. Liceul l-a terminat la "Dragoș-Vodă" din Sighetu-Marmației, județul Maramureș. În anul 1953 a studiat în cadrul Facultății de Mecanică a Transporturilor din cadrul Institutului Politehnic din Cluj-Napoca. A fost o perioadă foarte dificilă pentru Gheorghe Volcovinschi
Gheorghe Volcovinschi () [Corola-website/Science/317363_a_318692]
-
-i cu această ocazie formulă jurământului. La 25 ianuarie 1372, Papa Grigore al XI-lea i-a trimis o scrisoare domnitorului Lațcu, în care îl felicita pentru trecerea la religia catolică și îi valida căsătoria cu soția sa, care rămăsese ortodoxă. Ca urmare a faptului că Șiretul a devenit sediu al unei episcopii, principesa Margareta Musată a sprijinit construirea în oraș, între anii 1377 și 1380, a unei mănăstiri dominicane, ce avea o biserică cu hramul Nașterea Sfanțului Ioan Botezătorul. În
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Siret () [Corola-website/Science/317364_a_318693]
-
comunitatea romano-catolică din Siret a sărbătorit bicentenarul înființării Parohiei „Nașterea Sfintei Fecioare Maria” (1811-2011). La acest eveniment au participat episcopul auxiliar Aurel Percă, preoți din localitățile învecinate, oaspeți din străinătate (din orașul Debica din Polonia) și credincioși romano-catolici, greco-catolici și ortodocși. Înainte de începerea liturghiei a fost dezvelit și sfințit monumentul ridicat în cinstea Neprihănitei Zămisliri, construit în fața bisericii. Cu acel prilej a avut loc și dezvelirea plăcii comemorative dedicate aniversării a 200 de ani de la înființarea parohiei. Inscripția de pe placă memoriala
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Siret () [Corola-website/Science/317364_a_318693]
-
Numărul evreilor din Brașov a crescut constant. Astfel, dacă în 1890 trăiau în oraș 769 evrei, în anul 1940 numărul lor crescuse la 6.000 de persoane . Comunitatea evreilor din Brașov s-a divizat în 1877 în evreii de rit ortodox (tradiționalist) și cei de rit neolog. Evreii din cele două rituri și-au construit propriile lăcașe de cult. În 1912 evreii din Brașov au înființat o filială a ITO (Jewish Territorialist Organization), organizație care căuta un cămin pentru stabilirea poporului
Sinagoga Ortodoxă din Brașov () [Corola-website/Science/317409_a_318738]
-
perioadă grea pentru membrii comunității evreiești din Brașov. Chiar dacă nu au fost deportați în lagăre, li s-a interzis să fie proprietari de societăți comerciale, evreii fiind frecvent bătuți, iar copiii lor dați afară din școală. În anul 1941 sinagoga ortodoxă a fost devastată de legionari. După război o parte importantă a evreilor din Brașov a emigrat spre Palestina. La data recensământului populației din 1956 în oraș mai locuiau doar 1.759 evrei. Numărul lor a scăzut constant de atunci, astăzi
Sinagoga Ortodoxă din Brașov () [Corola-website/Science/317409_a_318738]
-
1.759 evrei. Numărul lor a scăzut constant de atunci, astăzi fiind și mai mic. În prezent în Brașov se află două sinagogi: Sinagoga Neologă (construită în 1899-1901 și aflată pe Str. Poarta Șchei nr. 29) și alta de rit ortodox (construită în 1924 și aflată pe Str. Castelului nr. 64). Comunitatea evreilor din Brașov s-a divizat în 1877 în evreii de rit ortodox (tradiționalist) și cei de rit neolog. Evreii din cele două rituri și-au construit propriile lăcașe
Sinagoga Ortodoxă din Brașov () [Corola-website/Science/317409_a_318738]
-
Neologă (construită în 1899-1901 și aflată pe Str. Poarta Șchei nr. 29) și alta de rit ortodox (construită în 1924 și aflată pe Str. Castelului nr. 64). Comunitatea evreilor din Brașov s-a divizat în 1877 în evreii de rit ortodox (tradiționalist) și cei de rit neolog. Evreii din cele două rituri și-au construit propriile lăcașe de cult. a fost construită în anul 1924 ca lăcaș de cult al credincioșilor mozaici de rit ortodox (tradiționalist), pe o suprafață de 365
Sinagoga Ortodoxă din Brașov () [Corola-website/Science/317409_a_318738]
-
în 1877 în evreii de rit ortodox (tradiționalist) și cei de rit neolog. Evreii din cele două rituri și-au construit propriile lăcașe de cult. a fost construită în anul 1924 ca lăcaș de cult al credincioșilor mozaici de rit ortodox (tradiționalist), pe o suprafață de 365 m². Pe lângă sinagogă, funcționau o baie ritualică și un cimitir central (pe str. Cloșca). Ea a funcționat până la cel de-al doilea război mondial, când a fost fost devastată de către legionari în 1941. Stilul
Sinagoga Ortodoxă din Brașov () [Corola-website/Science/317409_a_318738]
-
În lista sinagogilor din România publicată în lucrarea "Seventy years of existence. Six hundred years of Jewish life in Romania. Forty years of partnership FEDROM - JOINT", editată de Federația Comunităților Evreiești din România în anul 2008, se preciza că Sinagoga Ortodoxă din Brașov nu mai era în funcțiune. În prezent, sinagoga este dezafectată, ea fiind folosită ca depozit. Clădirea necesită lucrări de consolidare .
Sinagoga Ortodoxă din Brașov () [Corola-website/Science/317409_a_318738]
-
recensămintele din Satu Mare constată scăderea numărului evreilor din Satu Mare de la 2.573 în 1787 până la 0 în 1857. În anul 1842, evreii așchenazi au înființat oficial Comunitatea Evreilor din Satu Mare. În 1869, comunitatea evreilor din oraș se divide în evreii ortodocși (conservatori), evreii neologi (liberali) și evreii status-quo ante (independenți). Comunitatea status-quo s-a organizat în 1898, având atunci 120 de membri. În perioada 1903-1905 și-au construit o sinagogă și în 1906 și-au înființat propriul cimitir. Printre rabinii acestei
Templul Mare din Satu Mare () [Corola-website/Science/317412_a_318741]
-
primit denumirea de Sinagoga Mare pentru că, după construire, a fost multă vreme cel mai mare lăcaș de rugăciuni al evreilor din București . Strada pe care se afla a primit denumirea de Strada Sinagogii. Stilul oficierii în Sinagoga Mare nu era "ortodox" ci "neolog". După cum își aminitea avocatul Valentin Saxone, dintre conducătorii sinagogii, în anii 1930-1940 la oficierea serviciului divin participa un cor și o orgă, iar la festivități se interpretau adevărate concerte de muzică religioasă, inclusiv cu folosirea unor instrumente de
Sinagoga Mare din București () [Corola-website/Science/317403_a_318732]
-
rezolva situația. Acesta este pericolul pe care-l întrevede, de fapt, Sami Frashëri. Soluția sa este o Albanie independentă. Exista și un alt pericol: diversitatea religioasă putea fragmenta națiunea albaneză. Majoritatea albanezilor erau musulmani, dar aproape o treime erau creștini (ortodocși și catolici). Mesajul lui Sami Frashëri este: „Albanezul a fost întotdeauna un albanez, înainte de a fi creștin sau musulman”. Liantul identității albaneze este dat de limba albaneză. Acesta este un principiu pe care Sami Frashëri îl aplică, de altfel, și
Sami () [Corola-website/Science/317410_a_318739]
-
anul 1892 în timpul ceremoniilor cu ocazia vizitei episcopului romano-catolic Desewiffi în oraș. În perioada 1941-1944, în urma măsurilor antisemite a regimului lui Ion Antonescu, comunitatea evreiască a suferit pierderea casei de bătrâni, a liceului evreiesc, a cantinei, dar sinagogile neologă și ortodoxă și baia rituală le-au putut păstra. În prezent slujbele religioase din , pentru cei aproximativ 380 membri ai comunității rămași în oraș, sunt săvârșite de șef rabinul Dr. Neumann din Timișoara, dar acestea au loc doar primăvara-vara, deoarece clădirea nu
Sinagoga Neologă din Arad () [Corola-website/Science/317418_a_318747]
-
1714-1716) că evreii ""pot să-și facă sinagogă oriunde voiesc, însă nu de piatră, ci numai de lemn"" , este posibil ca Sinagoga Mare din Iași să fi fost construită la început din lemn, așa cum a fost și cazul multor biserici ortodoxe înainte de a fi clădite de zidărie. De asemenea, nu era voie ca lăcașele de cult mozaic să fie mai înalte decât Catedrala Mitropolitană, și cum legile mozaice spun că sinagoga trebuie să fie cea mai înaltă clădire din cartier, sinagoga
Sinagoga Mare din Iași () [Corola-website/Science/317417_a_318746]
-
de lângă Dumbrava Sibiului, care a fost dat în funcțiune în 1907. În 1860 a fost instituit un "Minian" permanent pentru a conduce servicii religioase și în 1876 a fost organizată comunitatea. În 1868, ea s-a declarat de curentul iudaic ortodox și în 1878 a fost construită o primă sinagogă care a devenit în scurt timp prea mică. În 1881, evreii au fost acuzați de omoruri rituale, fiind declarați nevinovați. În 1890, populația evreiască era de 1.307 de locuitori care
Sinagoga Mare din Sibiu () [Corola-website/Science/317419_a_318748]
-
sinagogă care a devenit în scurt timp prea mică. În 1881, evreii au fost acuzați de omoruri rituale, fiind declarați nevinovați. În 1890, populația evreiască era de 1.307 de locuitori care reprezentau 4% din întreaga populație a orașului. Rabinul ortodox Ármin Horowitz (1869-1934) a fost rabinul comunității începând din 1890. Sinagoga Mare din Sibiu a fost edificată între anii 1898-1899. Odată obținute sumele de bani necesare pentru construirea unui edificiu propriu, președintele comunității evreilor din Sibiu, Josef Schwartz, l-a
Sinagoga Mare din Sibiu () [Corola-website/Science/317419_a_318748]
-
convertise la catolicism și ar fi ctitorit biserică, pentru a-i servi drept loc de veci. Aici a funcționat între 1371-1434 o episcopie catolică, cu o mănăstire dominicana aferentă. După unele opinii, clădirile mănăstirii au fost incendiate de populația românească ortodoxă, răzvrătita împotriva catolicismului în anul 1451 sau după alte opinii biserică a fost dărâmată la începutul secolului al XVI-lea din porunca domnitorului Bogdan al III-lea al Moldovei (1504-1517), prigonitorul catolicilor din Moldova. . Nu există însă documente sau mențiuni
Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Siret () [Corola-website/Science/317434_a_318763]
-
găsite în buna stare. Acest cavou nu aparține însă Margaretei Mușat, de religie catolică, deși este sigur că a fost înmormântată la Siret. După cum afirmă istoricul Nicolae Iorga, în perioada anilor 1672-1674, domnitorul Ștefan Petriceicu ar fi construit o biserică ortodoxă, cu același hram că și al bisericii dominicanilor. Domnitorul moldovean a clădit în anul 1673 și Biserica Sfanțul Onufrie din Mănăstioara-Siret, aflată în apropiere. Până în jurul anului 1800, avea un cimitir în curte, acesta fiind mutat atunci în cartierul Ruși
Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Siret () [Corola-website/Science/317434_a_318763]