30,140 matches
-
în China...“. Nu e straniu ? — Eu nu m-aș fi mirat... răspunse Cosmina, captivată. Nu există întrebare la care chinezii să nu fi găsit un răspuns. — Și ție îți plac dragonii ? întrebă el, intrând astfel, alături de ea, în cerc. Ea râse poznaș, deschise geanta și-și scoase carnețelul, arătându-i o foaie. — ăsta e ultimul. Desenez dragoni ca să mă ajute să înțeleg ce gândesc. Las mâna să meargă de la sine și la urmă mă uit. După cum arată dragonul, știu cum mă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în ajutor. O să mă mai gândesc la asta, promit... Vru să-și îndese carnetul la loc, dar lucrurile nu se mai așezau ca înainte. Oftă și cotrobăi prin geantă, scoase portofelul, apoi cartea recuperată, ca să le reașeze în ordine. El râse iarăși, luând cartea lui de pe marginea mesei și punând-o alături de-a ei. — Beigbeder ! exclamă ea. — Dragostea durează 3 ani... ! Călărim aceiași dragoni... Citim aceeași carte... Și mai ce ? — Mi-e și frică să întreb, încercă ea să glumească
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
își alegea bijuteriile. Până când bunicul ei răscolise prin sertare și îi dăruise vechiul lui ceas Pobeda. „Nu te uita că e rusesc“, îi spusese, „rușii știau să facă și lucruri bune, mai ales când le furau de la nemți“. Nu mai râde de ceasul meu, spuse Cosmina, atunci când, întinzând mâna să împrăștie firimiturile, cadranul ieși de sub manșetă. — Nu râd deloc, o contrazise Papi, deși fața ei arăta contrariul. Și eu port haine de-ale bunicii. Au adunat multă energie, purtate atâta vreme
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
te uita că e rusesc“, îi spusese, „rușii știau să facă și lucruri bune, mai ales când le furau de la nemți“. Nu mai râde de ceasul meu, spuse Cosmina, atunci când, întinzând mâna să împrăștie firimiturile, cadranul ieși de sub manșetă. — Nu râd deloc, o contrazise Papi, deși fața ei arăta contrariul. Și eu port haine de-ale bunicii. Au adunat multă energie, purtate atâta vreme. Știi paltonul ăla negru, cu guler de blană și manșon... Ei bine, când ții mâinile în manșonul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
adunat multă energie, purtate atâta vreme. Știi paltonul ăla negru, cu guler de blană și manșon... Ei bine, când ții mâinile în manșonul ăla, te cuprinde o stare de grație. Ce-i drept, paltonul era al bunicii, nu al bunicului... Râse cu poftă : Hai, fată, nu te supăra... Bunicul ține mult la ceasul ăsta. E primul lucru pe care și l-a cumpărat când a ieșit din pușcărie. Azi nu se ducea la spital, n-ar fi trebuit să-și pună
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Întotdeauna lumea face anumite lucruri întrecând măsura, medită Vocea. Mereu altceva, dar mereu prea mult. — Așa zicea și taică-meu... Lumea nu știe să-și păstreze cumpătul... — De-aia existăm noi... adăugă Vocea, hohotind gros. Nu te-am mai auzit râzând... Credeam că nici nu știi. De unde atâta veselie ? — Nu e veselie, răspunse Vocea, răsunând din alt colț. Dar, atunci când înțelegi mai multe ca alții, poți să râzi așa. E ca un fel de viziune asupra lumii... Iacob bătu cu palma
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
De-aia existăm noi... adăugă Vocea, hohotind gros. Nu te-am mai auzit râzând... Credeam că nici nu știi. De unde atâta veselie ? — Nu e veselie, răspunse Vocea, răsunând din alt colț. Dar, atunci când înțelegi mai multe ca alții, poți să râzi așa. E ca un fel de viziune asupra lumii... Iacob bătu cu palma peste coperțile care strângeau teancul de foi. — Lucrurile par sub control. — Totul e o problemă de biografie, adăugă Vocea. Puterea pe care o ai asupra lumii se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de fotografiile mari, în care craniile se vedeau ca niște globuri de lumină. Pe masă, alte câteva fotografii. — Sunt tot ei, lămuri Efrem. Eu fac și poze color, mi-e mai ușor să înțeleg... Ce trebuie înțeles, Efrem ? — Heidegger. Cosmina râse într-un fel care lui Efrem îi amintea de Papi. — Heidegger era și radiolog ? — Ca toți marii filosofi. Efrem luă o fotografie în culori de pe masă și o puse lângă pelicula în alb și negru din care găvanele iradiau, negre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îmbrăcate în piele fină, iar mașina părea uriașă, cum ea nu mai văzuse până atunci. — Ce frumoasă e ! exclamă fata, ca un fel de acceptare a invitației. Trebuie să fi costat o grămadă de bani, cât o casă... — Cu etaj, râse el. Și curte... Și un câine mare, neapărat, adăugă ea. Noi am avut unul, nu era rău decât cu cine simțea el. Cunoștea la oameni. Acum două săptămâni l-am găsit otrăvit. Cine să fie atât de ticălos încât să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
doară foarte tare. Tataia e tot mai bolnav. Nici nu mai iese din casă... Are multe pe suflet și nu vrea să le ia cu el... Dar spune-mi tu ! Despre tine... De ce ai venit la spital ? Ești bolnav ? Iacob râse. — Asta să-mi spui tu... — Pe dinafară nu pari... Poate că ai pe cineva internat... — Venisem pentru cineva, într-adevăr. Un văr de departe. Sunt, într-un fel, singura lui rudă, ceilalți nu prea mai voiau să aibă de-a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și nu ne e greu să-i recunoaștem. Numele de familie e, adesea, de prisos, dacă nu cumva mai rău încurcă lucrurile. Tu știi asta mai bine decât oricine. — Nu crezi că în ultima vreme ai devenit cam necuviincios ? Vocea râse hârâit, ca atunci când tai cu un cuțit știrb filele unei cărți. — E drept că, uneori, când ne amintim că trebuie să fim patrioți, cădem în manierisme. Vin de fiecare dată când mă chemi... Îți răspund la orice întrebare. Te las
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Atunci nu ți-aș spune nimic din ce nu știi... Nu te-aș mai surprinde cu nimic. Dacă am avea încredere, am ști aceleași lucururi, nu am mai avea nevoie unul de celălalt. — Filip... repetă Iacob. — Exact ce-ți spuneam, râse Vocea. — Ce-i cu el ? — Știe să asculte... Oamenii de felul ăsta nu ne sunt de folos. Când sipetele stau încuiate, purtătorii de chei nu sunt buni. Mai ales că unii descuie la întâmplare și dau ba peste una, ba
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
destul doar atât ? — Măsurile violente nu sunt întotdeauna cele mai nimerite. În urmă trebuie să rămână tăcere, nu sânge. Doar dacă nu se poate altfel. E bine, pe cât se poate, să lași sângele la locul lui. — Ai început să îmbătrânești, râse Iacob al lui Zevedei. — Nu m-aș bizui prea mult pe asta, răspunse liniștită Vocea. Ca și aerul, vocile nu îmbătrânesc. Pune-mă la încercare și-ai să vezi. Numai că, în ce privește sângele, a vărsa și a risipi nu e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mine, încercă Papi. — Cu noi doi e altceva, zâmbi Efrem, luând-o pe după umeri. Papi se lăsă îmbrățișată, privind cu subînțeles la Cosmina. Când pleci ? — Mâine- dimineață. Dar lumea e mică, nu-i așa ? Cu ce o măsori ? — Cu internetul, râse Efrem. Cu ce altceva ? Deasupra lor, șarpele Kundalini se împuțina. Până ce rămase, luminos, electronul. „Quod erat demonstrandum“, adăugă Efrem, ca și cum asta i-ar fi ajutat explicația. Sunt situații în care n-ai ce să mai spui... șopti Papi. — Mai bine
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
indica existența unei alte camere, probabil dormitorul. Cosmina se opri în mijloc, așteptând un alt gest, care veni, arătându-i canapeaua. Se așeză, își puse poșeta alături, apoi se trase spre margine, pentru a-i face loc alături. — Ai să râzi, spuse, dar e prima oară când intru așa, în casa unui bărbat... Am mai avut doi prieteni, în fine, cu unul dintre ei a ținut mai mult, dar de fiecare dată i-am prezentat lui tataia, el nu e gelos
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe- aici... Cum ar trebui să fie ? — Nu știu, ceva care să sugereze o anumită trăire, o viață mai plină de detalii. Aici totul e, cum să spun, antiseptic. Se merge pe vârfuri, nici n-ai papuci pe hol. Iacob râse. — Parcă ai fi mama, spuse. Ea mă bârâia mereu, îmbracă-te gros, nu umbla fără papuci prin casă. — Bârâia ? De ce spui așa ? — Părinții mei erau destul de în vârstă când m-am născut. De fapt, tata putea să-mi fie, mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se depărtă. Își trase mâna, ca arsă, atunci veioza se apropie din nou și lumina ei îi sparse vederea. Era aceeași lumină blestemată care îl orbea mai tare decât întunericul. Gemu, dar ceea ce auzi fu sunetul spart al Vocii care râdea. — Cine ești ? îngăimă. — Nu sunt, răspunse Vocea. Nici tu nu mai ești... Glasul era nefiresc, meșteșugit, precum al păpușarului din spatele scenei. Bătrânul încercă să se ridice, dar picioarele nu-l ascultau, încheietura păpușarului rămânea imobilă. — Numele ! ceru Vocea. — Nu... gemu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că e viu, dar nu știe că pentru asta trebuie să se fi născut cândva. O viață ciudată, întâi trăiește și pe urmă o să se nască. — Și când o să se întâmple asta ? O să-ți spun... O să te invităm la botez... Râzi de mine... Nu râd, sunt doar neliniștită. N-ai aparat de ras în baie. Și totuși, ești bine bărbierit. — E obiceiul meu de dimineață. Frizerul din colțul străzii îmi face și revista presei. — Zice de bine ? — Nu înțelege niciodată nimic
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu știe că pentru asta trebuie să se fi născut cândva. O viață ciudată, întâi trăiește și pe urmă o să se nască. — Și când o să se întâmple asta ? O să-ți spun... O să te invităm la botez... Râzi de mine... Nu râd, sunt doar neliniștită. N-ai aparat de ras în baie. Și totuși, ești bine bărbierit. — E obiceiul meu de dimineață. Frizerul din colțul străzii îmi face și revista presei. — Zice de bine ? — Nu înțelege niciodată nimic. De asta reproduce știrile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Asta e bine. La moarte nu te mai gândești... — E tot... viață... șopti el. — Cum asta ? Dacă e viață și-ntr-o parte, și-n alta, noi, medicii, la ce mai folosim ? — Oameni buni... neștiutori... fără vină... — Asta-i nostim ! râse Cosmina. Să vezi ce-o să mai râdă Pantelimon când o să audă așa ceva ! Apoi, dintr-odată serioasă : Spune-mi, dacă viața e și într-o parte, și în cealaltă, cum știi când e moartea ? El privi departe, cu nostalgie. — Mai multă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai gândești... — E tot... viață... șopti el. — Cum asta ? Dacă e viață și-ntr-o parte, și-n alta, noi, medicii, la ce mai folosim ? — Oameni buni... neștiutori... fără vină... — Asta-i nostim ! râse Cosmina. Să vezi ce-o să mai râdă Pantelimon când o să audă așa ceva ! Apoi, dintr-odată serioasă : Spune-mi, dacă viața e și într-o parte, și în cealaltă, cum știi când e moartea ? El privi departe, cu nostalgie. — Mai multă lumină... spuse. Toți vii. Fără moarte, fără
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
jucam de-a maimuțăriile. — Nu știu jocul ăsta. — N-ai de unde să-l știi, e unul dintre jocurile inventate de noi. Unul merge într-un anumit fel, mai ales caraghios, ca Charlot, de pildă, iar celălalt trebuie să-l imite. Râdeam de ne prăpădeam, lumea se uita lung după noi. Când jocul se termina, își relua fiecare mersul lui, el pe al lui, greoi, de bătrân, eu pe al meu, săltat, de copil. Redeveneam fiecare ce-am fost. Cred că așa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
clipă - mintea popârstocului, ce marfă de om am scoate ! Da’ suntem cam mulți și cam neisprăviți pentru ce mai avem... Și-atunci am da și noi câte ceva la cerșetori, încuviință Fane Chioru. — Ba nu le-am da nimic, nenorociții dracului, râse Costică Ologu. — Eu, spuse și Coltuc, văd mereu așa. Adică văd lumea întreagă... Cum ar fi fost ea dacă nu s-ar fi betegit și dacă nimeni n-ar fi betegit-o în vreun fel... — Ți-am zis eu, se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la care oaspeții nu mai ajunseseră. Printre trecătorii răriți, Coltuc zări căciula albă, agitându-se în căutarea lui. — E soră-mea, Melania, le explică celorlalți. Vine să mă ia acasă... Nu mă iei și pe mine, soru-meo ? se interesă Ologu, râzând galeș, dar tocmai de aceea, din păcate, mai știrb și mai vânăt. — Întreab-o întâi dacă are bărbat, sugeră Fane Chioru. — Ai bărbat ? întrebă Costică Ologu, de parcă asta ar fi rămas singura problemă nerezolvată. — Eu zic că mai bine să nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
își purta uniforma cu dezinvoltură, saluta pe toată lumea, știa multe și, celor mai nevolnici, cu vederea șubredă ori nedeprinși cu literele, le citea scrisorile ori le explica, răbdător, hârtiile venite de la autorități. Un poștaș bun aduce vești bune, spunea și râdea. Mânca dulceața lingând lingurița, iar iarna nu se dădea înapoi de la un păhărel de țuică. Știa o grămadă de lucruri despre fiecare, asculta, lămurea și nu ducea vorba. „Sunt un popă dintre duminici“, râdea și-și pocnea palmele. Uneori se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]