29,685 matches
-
anul 1927, a părut lucrarea postumă "Pe drumurile Indiei. Cele din urmă pagini. Scrisori" (București, 1927). După pseudonimul ei a fost denumit vârful Ocolit (vârful Bucura Dumbravă) din Munții Bucegi. În anul 1940, scriitorul Mircea Eliade a publicat nuvela fantastică "Secretul doctorului Honigberger" în care descrie dispariția fără urmă, la 10 septembrie 1910, a doctorului Zerlendi care începuse să se intereseze de practici oculte indiene. În această nuvelă, doamna Zerlendi îi relatează autorului că biblioteca soțului ei începuse să fie cercetată
Bucura Dumbravă () [Corola-website/Science/324117_a_325446]
-
Goldblum, Julianne Moore, Pete Postlethwaite, Richard Schiff, Vince Vaughn, Arliss Howard, Thomas F. Duffy, Vanessa Lee Chester și Richard Attenborough. Acțiunea filmului se petrece la patru ani după evenimentele din "Jurassic Park". Pe o insulă părăsită, dinozaurii au supraviețuit în secret și le-a fost permis să trăiască liberi. În intervalul dintre cele două evenimente, John Hammond pierde controlul companiei sale, InGen, în favoarea nepotului său, Peter Ludlow. Ludlow asamblează o echipa cu scopul de a aduce animalele înapoi pe continent pentru
Lumea pierdută: Jurassic Park () [Corola-website/Science/324137_a_325466]
-
cu strada Sevastopol ce intersectează Calea Victoriei în apropiere de Piața Victoriei. Casa boierească de la nr. 17 se află în prezent, în urma sistematizărilor succesive, în colțul format de Calea Victoriei și strada Sevastopol. După cum scrie Mircea Eliade în memoriile sale, nuvela fantastică „Secretul doctorului Honigberger” a fost scrisă în iarna anilor 1939-1940 "„într-un ritm vertiginos”", utilizând anumite fapte reale (existența istorică a lui Honigberger, experiențele sale personale din Rishikesh) pe care le-a camuflat într-o povestire fantastică, "„în așa fel încât
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
Londra la 19 aprilie 1940 pentru a ocupa postul de atașat cultural la Legația României, predând anterior editurii Socec pentru publicare o versiune lărgită a nuvelei, împreună cu o altă povestire fantastică scrisă la începutul aceluiași an, „Nopți la Serampore”. Volumul "Secretul doctorului Honigberger" a fost tipărit de Editura Socec din București în iulie 1940. După cel de-al Doilea Război Mondial, opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist. Nuvela
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
doctorului Honigberger" a fost tipărit de Editura Socec din București în iulie 1940. După cel de-al Doilea Război Mondial, opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist. Nuvela „Secretul doctorului Honigberger” a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. În manuscrisele lui Mircea Eliade de la Biblioteca Academiei Române s-a descoperit începutul unei prefețe pentru volumul " Secretul
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
Secretul doctorului Honigberger” a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. În manuscrisele lui Mircea Eliade de la Biblioteca Academiei Române s-a descoperit începutul unei prefețe pentru volumul " Secretul doctorului Honigberger", în care scriitorul afirma printre altele: „Am preferat așadar, să povestesc unele întâmplări de tinerețe și să public o serie de lucrări tehnice în legătură cu filozofia și mistica indiană, îndestul de aride ca să ridice între mine și eventualii amatori
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
Soucasse), în care scriitorul francez se declara pasionat de povestea lui Zerlendi, dar îi mărturisea autorului că nu înțelege prea bine finalul nuvelei. Eliade a scris o lungă scrisoare în care îi dădea lui Pauwels explicațiile necesare înțelegerii sfârșitului nuvelei „Secretul doctorului Honigberger”. Odată cu scrierea acelui răspuns, scriitorul a început să-și imagineze o nouă nuvelă care pleca de la nelămuririle lăsate la sfârșitul primei nuvele, explicându-le și generând altele noi. El s-a apucat de scris în seara zilei de
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
zile, dar Mircea Eliade nu a publicat-o niciodată. Existența ei a fost cunoscută de foarte puține persoane. Această scriere intitulată „Post scriptum” urma să devină a treia nuvelă a ciclului fantastic indian și intenționa să explice unele nelămuriri din „Secretul doctorului Honigberger”. Manuscrisul „Post scriptum”-ului a fost identificat și fotocopiat de profesorul american Mac Linscott Ricketts după publicarea inventarului arhivei Eliade de la biblioteca Universității din Chicago, în vara anului 2008. El era scris cu creion negru pe hârtie albastră
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
plus alte trei pagini conținând modificări ale unor fraze sau chiar paragrafe întregi. Critica literară a identificat două axe stilistice ale prozei lui Mircea Eliade: una realistă ("Maitreyi", "Întoarcerea din rai", "Huliganii" etc.) și o alta fantastică („Domnișoara Christina”, „Șarpele”, „Secretul doctorului Honigberger” etc.). Ambele direcții literare ale lui Eliade se bazează pe ideea de experiență, substituind conceptului de originalitate (tipic romantismului) pe cel de autenticitate. Acțiunea romanelor și a nuvelelor este inspirată într-o măsură mai mare sau mai mică
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
Orice e viu se poate transforma în epic. Orice a fost trăit sau ar putea fi trăit”, afirma el. Proza fantastică a lui Mircea Eliade are la bază două tipuri de simboluri: unul folcloric („Domnișoara Christina”, „Șarpele”) și altul indic („Secretul doctorului Honigberger”, „Nopți la Serampore”). Proza de inspirație indică relatează experiențe inspirate de șederea autorului în India, deschizându-se către o lume magică îndepărtată de spiritualitatea europeană. Autorul experimentează în primele sale nuvele temele pe care le-a analizat mai
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
de inspirație indică relatează experiențe inspirate de șederea autorului în India, deschizându-se către o lume magică îndepărtată de spiritualitatea europeană. Autorul experimentează în primele sale nuvele temele pe care le-a analizat mai întâi ca om de știință. Nuvelele „Secretul doctorului Honigberger” și „Nopți la Serampore” (publicate în anul 1940 în volumul "Secretul doctorului Honigberger") au însă numai un decor exotic necesar unor mistere sacre pentru că problematica este una comună tuturor scrierilor fantastice ale lui Eliade. Filonul indic al celor
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
către o lume magică îndepărtată de spiritualitatea europeană. Autorul experimentează în primele sale nuvele temele pe care le-a analizat mai întâi ca om de știință. Nuvelele „Secretul doctorului Honigberger” și „Nopți la Serampore” (publicate în anul 1940 în volumul "Secretul doctorului Honigberger") au însă numai un decor exotic necesar unor mistere sacre pentru că problematica este una comună tuturor scrierilor fantastice ale lui Eliade. Filonul indic al celor două nuvele nu se referă însă la o entitate geografică, ci la o
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
celor două nuvele nu se referă însă la o entitate geografică, ci la o gândire mistică inspirată de credințele filozofico-religioase ale Indiei. Fantasticul oriental urmărește, potrivit lui Nicolae Steinhardt, descifrarea simbolurilor lumii înconjurătoare, având un tâlc ascuns. Bucureștiul, locul acțiunii din „Secretul doctorului Honigberger”, este centrul inițiatic al literaturii lui Mircea Eliade: „un oraș plin de semne, epifanii, un oraș inițiatic cu străzi care ascund mistere vechi și indivizi care poartă cu ei, fără să știe, mituri”. Fiecare clădire veche a Bucureștiului
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
acestui oraș este una tăcută, diferită de lumea agitată din schițele lui I.L. Caragiale, în care indivizii sunt lipsiți de sentimentul sacrului și cred în normalitatea existenței. Printre aceștia există însă și inițiați precum doctorul Zerlendi, care ajung să cunoască secretele sacrului și se pregătesc astfel să părăsească existența profană. Acțiunea este narată la persoana I, ceea ce conferă textului o mai mare autenticitate cu atât mai mult cu cât există asemănări biografice importante între narator și Mircea Eliade: studiile efectuate în
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
română: „Eu sunt tot ceea ce a fost, ceea ce este și ceea ce va fi, și nici un muritor nu a îndrăznit până acum să îmi ridice vălul” (în ). Tema principală a nuvelei o constituie căutarea iluminării, activitate spirituală desfășurată de doctorul Zerlendi. Secretul doctorului Honigberger nu este dezvăluit și rămâne necunoscut, iar inițiații care încep să se apropie de misterul doctorului Honigberger și al lui Zerlendi dispar pe rând, transmițând în acest fel un semnal de autoprotecție al tărâmului mitic Shambala, acea țară
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
dispar pe rând, transmițând în acest fel un semnal de autoprotecție al tărâmului mitic Shambala, acea țară miraculoasă "„care, după tradiții, se află undeva în nordul Indiei și în care numai cei inițiați pot pătrunde”". În recenzia din 1940 la „Secretul doctorului Honigberger”, Octav Șuluțiu afirma că spațiul spre care tânjesc Honigberger și Zerlendi e „un ținut al fericirii, tărâmul nevăzut care aduce oarecum cu acea țară din "Orizontul pierdut" al lui James Hilton, minus însă viziunea «americană» a acestuia”. Naratorul
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
din lipsa unei voințe suficiente, iar mărturisirile medicului că a reușit să depășească greutățile practicilor yoga îl tulbură profund. El recunoaște însă forța spirituală a maeștrilor sacrului de a depăși limitele condiției umane. Eșecul celor care încearcă să pătrundă acest secret se datorează faptului că aceștia au o mentalitate europeană, raționalistă, fiind preocupați de a găsi o explicație acceptabilă și inteligibilă unor fapte care nu au o explicație rațională. Pe de altă parte, exploratorilor lumii spirituale care, după o perioadă de
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
de evadare a omului din condiția umană, părăsind timpul profan pentru a se integra timpului sacru. Datorită nivelului de cunoaștere și de inițiere la care a ajuns, doctorul Zerlendi este unul dintre puținii oameni care au reușit să treacă „dincolo”. „Secretul doctorului Honigberger” este o nuvelă de erudiție yogică cu o geneză livrescă, în opinia lui Șerban Cioculescu, ea putând fi citită „cu plăcere sau chiar cu pasiune, până la ultima pagină” atât datorită subiectului fascinant, cât mai ales a abilității de
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
în opinia lui Șerban Cioculescu, ea putând fi citită „cu plăcere sau chiar cu pasiune, până la ultima pagină” atât datorită subiectului fascinant, cât mai ales a abilității de povestitor a autorului. Eseistul și istoricul religiilor Ioan Petru Culianu considera că „Secretul doctorului Honigberger” este, din punct de vedere literar, una dintre cele mai reușite scrieri ale lui Eliade și una din cele mai bune nuvele fantastice din literatura universală. Recunoscându-și eșecul căutărilor sale din tinerețe, scriitorul și-a modificat perspectiva
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
ale lui Eliade și una din cele mai bune nuvele fantastice din literatura universală. Recunoscându-și eșecul căutărilor sale din tinerețe, scriitorul și-a modificat perspectiva asupra lumii, renunțând la iluzii și scriind o proză tot mai criptică. Astfel, comparând „Secretul doctorului Honigberger” și „Pe strada Mântuleasa...”, Culianu constata că cele două nuvele sunt atât de diferite încât pare că le despart „adevărate ere geologice, de parcă Eliade ar fi supraviețuit multor perioade intermediare de glaciațiune”. Nuvela „Secretul doctorului Honigberger” a fost
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
mai criptică. Astfel, comparând „Secretul doctorului Honigberger” și „Pe strada Mântuleasa...”, Culianu constata că cele două nuvele sunt atât de diferite încât pare că le despart „adevărate ere geologice, de parcă Eliade ar fi supraviețuit multor perioade intermediare de glaciațiune”. Nuvela „Secretul doctorului Honigberger” a fost tradusă în mai multe limbi străine: germană („Das Geheimnis des Doktor Honigberger”, Otto-Wilhelm-Barth-Verlag, München-Phanegg, 1953; traducere de Günther Spaltmann, reeditată în 1974), franceză („Le secret du docteur Honigberger”, Librairie Stock, Delamain et Boutelleau, Paris, 1956; traducere
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
de parcă Eliade ar fi supraviețuit multor perioade intermediare de glaciațiune”. Nuvela „Secretul doctorului Honigberger” a fost tradusă în mai multe limbi străine: germană („Das Geheimnis des Doktor Honigberger”, Otto-Wilhelm-Barth-Verlag, München-Phanegg, 1953; traducere de Günther Spaltmann, reeditată în 1974), franceză („Le secret du docteur Honigberger”, Librairie Stock, Delamain et Boutelleau, Paris, 1956; traducere de Albert-Marie Schmidt, revizuită de autor, reeditată în 1980 și 2012), engleză („The secret of Dr. Honigberger”, Herder and Herder, New York, 1970; traducere de William Ames Coates, reeditată în
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
britanice. Deși nu se fac astfel de referințe în povestirile originale, aceasta presupunere comună își are baza în faptul că Mycroft Holmes, în "Planurile Bruce-Partington", este prezentat ca fiind omul de încredere suprem și indispensabil din spatele guvernului britanic, care cunoaște secretele guvernamentale și recomandă apoi acțiunea cea mai potrivită. Având în vedere că Mycroft Holmes este cofondator al clubului, dar și un om leneș care se deplasează aproape exclusiv doar între casa lui, biroul său și club, aceasta extrapolare apare ca
Clubul Diogene () [Corola-website/Science/324147_a_325476]
-
Stars" (2000), în care un mister este explorat timp de mai multe decenii de generatii de investigatori în relație cu Clubul Diogene; "The Mân from the Diogenes Club" (2006), în care apare agentul Richard Jeperson din anii 1970; și "The Secret Files of the Diogenes Club" (2008). Povestirea "The Mân Who Got Off The Ghost Train", scrisă pentru colecția "The Mân from the Diogenes Club", dezvăluie câțiva membri ai Clubului Diogene, precum Carnacki, Adam Adamant, Flaxman Low, Robert Baldick, Cursitor Doom
Clubul Diogene () [Corola-website/Science/324147_a_325476]
-
Șir Henry Merrivale. (Cel puțin în cazul de Merrivale, se cunoaște acest lucru din românele lui Carter Dickson.) Povestirea "Swellhead" îl menționează și pe Dion Fortune că agent al clubului, precum și faptul că dosarele sale includ identitatea lui Jack Spintecătorul, secretul a ceea ce s-a întâmplat cu "Mary Celeste" și ceea ce era de fapt Incidentul de la Roswell. Clubul Diogene este, de asemenea, prezent în seria Anno Dracula a lui Newman, unde este identificat în mod explicit că Serviciul Secret Britanic. În
Clubul Diogene () [Corola-website/Science/324147_a_325476]