30,395 matches
-
atribuit de c]tre Tucidide - continuă s] atribuie o valoare primar] statutului și realiz]rilor individuale. Dezvoltarea eticii grecești poate fi v]zut] că o reflecție a etosului expansiv și individualist asupra cerințelor de a aborda un comportament de colaborare, sugerat de instituțiile politice ale cet]ții-stat. Ceea ce încearc] s] ilustreze este c], în final, nu există nici un conflict între cele dou]. Credință lor în rațiune își avea r]d]cinile în cultura greac] din secolele al V-lea și al
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
el nu poate s] descrie aceast] arete, pe care o apeciaz] atât de mult, si c] nici nu este capabil s] g]seasc] pe cineva care s] o cunoasc]. În același timp, Platon îl reprezint] ca având un comportament care sugera c] oricine ar putea descoperi ce înseamn], deoarece Socrate, cel al primelor dialoguri - care, dup] cum am spus, pare a fi menit s] r]mân] aproape de Socrate cel istoric - este bucuros s] discute subiectul cu toat] lumea. În dialogurile urm
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
turile individuale sunt instanțe ale formelor ideale (eide) și sunt mai bune sau mai rele în m]sura în care aproximeaz] sau deviaz] de la aceste paradigme perfecte. A doua noțiune deriv] din exegeza patristic] a capitolului I din Genez], care sugera c], prin crearea lumii, Dumnezeu a dat un caracter material instataneu unui plan care există deja ca idee etern] (rațio eternă) în mintea Să. (Acest] noțiune, denumit] uneori, „exemplaritate divin]”, a fost evident influențat] de elementul menționat mai devreme din
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
majoritatea oamenilor poate tr]i dup] standardele creștine. El nu a pus ins] nimic în locul acestor idealuri și a sustinut c] nu exist] norme clare ale vieții sociale și politice altele decât legile statului care trebuie respectate necondiționat. Filosoful a sugerat doar c] fiecare dintre noi poate g]și în mod individual un tip de viat] dictat de propria natur]. Provoc]rile lui Montaigne la adresa principiilor acceptate de morală autoritar] reprezentau aspirațiile unei populații europene din ce in ce mai diversificate, măi încrez]toare în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
astfel o extensie a sentimentelor umane. Secolul al XVIII-lea a fost martorul a numeroase dezbateri asupra rolului bun]voinței și al egoismului în psihologia uman]: poate explica vreunul dintre aceste concepte comportamentul moral? Convingerile morale sunt rezultatul sentimentului, așa cum sugera Shaftesbury sau al rațiunii, așa cum susțineau adepții dreptului natural? În ambele dezbateri majore era inclus] problemă autonomiei ființei umane. Toate p]rțile implicate în dezbateri erau de acord cu faptul c] virtutea cere că oamenii s] lucreze în slujba binelui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
literatur] secundar] se refer] la psihologia moral] a lui Kant. Kant ne cere s] action]m „din datorie”, deci nu conform inclinațiilor și ajunge astfel la concluzia c] acțiunile care ne ofer] satisfacție nu au valoare moral]. Aceast] interpretare sever], sugerat] poate prima dat] de Schiller, implic] o seam] de chestiuni complicate. Acțiunea „din datorie” este pentru Kant acțiunea pe baza unei maxime a datoriei care aduce un sentiment de „adânc respect pentru lege”. Acest respect este un r]spuns și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi eliminat] complet din cadrul teoriei. S-a susținut adesea c] teoriile contractualiste presupun un individualism atomistic și consider] societatea ca fiind un produs artificial al acordului dintre indivizii presociali. O înțelegere excesiv de literal] a termenului de „contract social” ar putea sugera într-adev]r o astfel de viziune. Trebuie menționat ins] c] numai teoreticienii clasici au vorbit despre p]r]sirea st]rii naturale pentru a se crea relații artificiale (și chiar și la acea vreme, relațiile politice și nu cele sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
egoismul raționalist. (Ins] este vorba despre versiunea ponderat] a egoismului raționalist, deoarece doctrina conflictelor etice și raționalismul etic sunt incompatibile cu egoismul raționalist în forma sa radical]. În caz contrar, asocierea celor trei teorii în formă descris] mai sus ar sugera ideea c] uneori este lipsit de rațiune atât faptul de a urma propriile interese, cât și acela de a nu proceda astfel.) Utilitariștii p]streaz] urm]toarea idee: nu este niciodat] lipsit de rațiune s] urmezi binele propriu și nici
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
trebuie s]-i ajut]m pe cei aflați în necaz. Ce se întâmpl] atunci cand ad]postesc un sclav fugar din sudul Americii, iar proprietarul m] întreab] dac] știu încotro a luat-o sclavul s]u? Un astfel de caz ar sugera faptul c] unul dintre principiile mele trebuie s] fie respins. Ins] acest lucru este cu sigurant] greșit. Principiile pot face fâț] conflictelor de acest fel, chiar dac] unul dintre ele trebuie s] cedeze (nu este bine s] spun adev]rul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aceast] întrebare și s] ofere o explicație pentru poziția greșit] a oponenților lor. Vom insistă asupra acestui aspect în concluzia articolului. Exist] cel putin dou] observații care trebuie incluse într-o astfel de explicație. Prima dintre ele a fost deja sugerat] în acest eseu. Se pare c] oponenții consecințialismului se concentreaz] pe deliberare, măi degrab] decât pe justificare. Observând c] este adesea contraproductiv s] deliberezi în leg]tur] cu promovarea unei valori implicate în acțiune - o valoare precum loialitatea sau respectul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și atunci când este vorba despre anticiparea consecințelor pe care acțiunile celorlalți le pot avea asupra noastr]. Prin urmare, avem dreptul de a ne opune redistribuirii radicale a propriet]ții, chiar dac] îmbr]tis]m principiile utilitariste; acest lucru a fost sugerat mai întâi de c]tre Bentham și Hume, iar mai apoi și de c]tre alți gânditori, în virtutea unor considerente deductibile empiric. Aceste dou] implicații ale utilitarismului sunt diametral opuse, ins] nu este nici o greșeal] în a afirma c] exist
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
potențialul de a obliga guvernele s] remarce importantă constrângerilor morale. iv. Pro și contra drepturilor Acestea fiind spuse, ne putem întoarce la întreb]rile specifice menționate mai devreme: 1) Cine sau ce anume poate avea un drept? Diferiți scriitori au sugerat o varietate de criterii referitoare la felul în care putem încadra o entitate într-o categorie acoperit] de protecția drepturilor. O distincție în termeni largi este dat] de urm]torul fapt: dac] un drept este înțeles sub forma unei puteri
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
alegere pot avea drepturi. Ins], dac] înțelegem drepturile că permisiuni legate de prohibiții împotriva intervenției altora, celei dintâi pot fi considerate drept beneficii destinate oric]rui fel de entitate capabil] de a se bucură de acestea. Unele dintre criteriile specifice sugerate în acest context sunt mai restrictive decât altele. Capacitatea de a suferi aduce lumea animalelor în domeniul drepturilor, dar exclude, de exemplu, o ființ] uman] aflat] într-o com] ireversibil] (un lucru important care ar trebui luat în considerare atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în interesul persoanei respective. Acest lucru înseamn] c] un agent care omoar] sau unul care las] pe cineva s] moar], nu d]uneaz] vieții acelei persoane, ci îi aduce foloase. Aceast] concluzie i-a determinat pe autorii din domeniu s] sugereze urm]toarele: dac], într-adev]r, suntem mult mai responsabili pentru acțiunile noastre decât pentru omisiunile noastre, atunci A, care îl omoar] pe C în contextul eutanasiei, va fi mult mai moral decât B care îl las] pe C s] moar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
organismele sunt organizate în mod teleologic, astfel încât ele funcționeaz] în mod general în moduri care promoveaz] propria supraviețuire sau pe cea a propriei specii. Dar de ce ar trebui ca acest fapt s] ne induc] ideea respectului pentru toate viet]țile? Sugerez c] etică respectului vieții își g]sește susținerea în preocup]rile ecologice și estetice. Distrugerea viet]ților afecteaz] adesea ceea ce Aldo Leopold a numit „integritatea, stabilitatea și frumusețea comunit]ții biotice”. Protejarea comunit]ții biotice de daune nedorite reprezint] un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
senzitive sunt prea puțin dezvoltate pentru a putea permite prezenta senzațiilor. Dovezile behavioriste susțin același punct de vedere. La sfârșitul primului trimestru, un f]ț poate avea unele reflexe inconștiente, dar nu interacționeaz] cu mediul într-un mod care s] sugereze existența facult]ții. În cel de-al treilea trimestru al sarcinii, unele p]rți ale creierului sunt funcționale și f]tul poate reacționa la sunete, lumin], presiune, mișcare și la alți stimuli senzoriali. Criteriul senzitivit]ții susține punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rapid] de înmulțire, trebuie vânate de alte specii pentru a menține s]n]tatea sistemului biologic. Astfel, omorârea unei ființe senzitive nu este un r]u în termenii utilitariști. Dar ar fi reprobabil din punct de vedere moral s] se sugereze c] oamenii pot fi omorâți doar pentru c] sunt prea mulți și tulbur] echilibrul ecologic natural. Dac] omorârea oamenilor este mai greu de justificat decât omorârea iepurilor, cum crede pan] și majoritatea susțin]torilor drepturilor animalelor, acest lucru se datoreaz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a fi prea mult. Dac] un f]ț este o potențial] persoan], la fel se poate afirma și despre un ovul uman nefecundat, împreun] cu destui spermatozoizi viabili pentru a realiza fertilizarea; și totuși puțini ar fi aceia care ar sugera în mod serios c] aceste entit]ți umane care se afl] în viat] ar trebui s] aib] un statut moral egal și complet. Așadar, argumentul conform c]ruia f]tul este o persoan] potențial] r]mane valabil. Poate c] acest
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lucrurile Domnului... dar cine este însurat se îngrijește de lucrurile lumii”) (Cor. 7, 32-33). Deși Sfanțul Pavel postula un ideal aflat în contradicție cu înv]ț]turile Noului Testament și, desi influențat de tendințele dualiste grecești, a fost aproape de a sugera c] sexul este un r]u în sine. Pe m]sur] ce Biserică dorea s] realizeze convertiri în rândul neamurilor, moștenirea să ebraic] tindea s] se micșoreze, în timp ce influențele grecești creșteau. Odat] cu apariția gnosticilor, virginitatea a devenit o virtute
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
drepturilor și utilitarismul. Voi indică unele dintre problemele cu care se confrunt] aceste puncte de vedere și voi incerca s] clarific unele aspecte care sunt în mod frecvent greșit înțelese. Voi propune apoi o abordare mai puțin comun] a temei, sugerând direcții viitoare de cercetare. îi. Drepturile Ideea c] animalele au dreptul la considerație moral] este adesea rezumat] în sintagma „drepturile animalelor”. Atât ziariștii, cât și activiștii folosesc acest slogan pentru a se referi la o gam] larg] de poziții. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
morale raționale i-ar determina pe cei mai multi s] obiecteze fâț] de existența acestor instituții. Deși nu putem resimți direct efectul fiec]rei acțiuni pe care o realiz]m, nu exist] nici un motiv pentru a nu încerca acest lucru. Dup] cum sugera teoreticiana feminist] Marți Kheel, „în societatea nostr] modern] și complex], este posibil s] nu resimțim niciodat] impactul deciziilor noastre morale. Totuși, putem încerca, în m]sura în care este posibil, s] resimțim la nivel emoțional cunoașterea acestui fapt” (Kheel, 1985
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
întreb]ri legate de gusturi, aflate la granița (și uneori dincolo de ea) dintre etic] și estetic]. Conotațiile sexuale, seduc]toare și adesea f]tise, sunt folosite pentru a vinde orice fel de produse, de la gum] de mestecat la automobile; sunt sugerate false promisiuni de succes și acceptabilitate social] dac] se cump]r] un anumit s]pun sau past] de dinți; se folosesc imagini jignitoare la adresa femeilor și a minorit]ților (sau chiar a naturii umane) doar pentru a vinde produse f
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
superioritatea pedepsei capitale în raport cu alte pedepse. Abordarea utilitarist] este respins] de c]tre cei care doresc s] accentueze valoarea vieților persoanelor nevinovate în cazul crimelor prin comparație cu cea a criminalilor care au comis aceast] fapt] în mod intenționat. Este sugerat faptul c] rezultatele comparației de mai sus nu relev] în mod decisiv superioritatea pedepsei capitale, iar în asemenea condiții este mai bine s] nu se ia în calcul posibilitatea pedepsei capitale. Dac] exist] pedeaps] capital] și ea nu se dovedește
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi cel mai bine înțeles că insistând pe ideea c] necesitatea politic] cere uneori în mod rațional inc]lcarea adev]ratelor rațiuni morale, care, în alt] situație, ar fi decisive. Ins] discuțiile moderne abordeaz] ceea ce este recunoscut că aceeași problem] sugerând c] exist] o moral] specific], potrivit] activit]ții politice și c] verdictele ei cânt]resc mai greu decât considerațiile moralei „obișnuite” și „personale”. Adesea, acest fapt este susținut de apeluri la noțiunea de moral] a rolurilor, cu implicația c] rolul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
întrebare, si nu le voi discuta pe larg aici. Ele sunt legate de o anumit] concepție a rolului politic, si ce se spune despre acest lucru depinde foarte mult de ceea ce se crede despre morală unui rol. Dup] cum am sugerat deja, din punctul meu de vedere, rolul politic este departe de a fi un rol în sensul obișnuit al cuvântului, așa cum este cel de doctor sau de pompier. Sarcinile politicii sunt atat de difuze, atât de dependente de determinațiile culturale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]