3,598 matches
-
unei erecții iminente. Deci? Întrebă ea din nou. Un sandviș cu șuncă? — Ăăă, da... Mersi, ar fi super. Ea se Întoarse În bucătărie, iar Logan o luă la goană spre dormitor, trântind ușa În urma lui. Dumnezeule, cât de tare se Îmbătaseră cu o seară Înainte? A nu se lua În combinație cu alcool! Nu reușea să Își aducă aminte nimic. Nici măcar nu Îi știa prenumele. Cum putuse să se culce cu cineva fără să Îi știe prenumele? Se frecă puțin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe cinste. Și atunci Îi căzu fisa. Insch Îi spusese În față: „Ăsta e unul din privilegiile rangului: Îi supervizezi pe cei care sunt mai jos decât tine“. Era era comisar, iar Steve agent de patrulă. Ieșiseră cu toții și se Îmbătaseră, iar Logan nu mișcase un deget să Îl oprească pe agent să se dea În spectacol și să rămână gol pușcă. Logan scoase un geamăt. Sarcina era În egală măsură o pedeapsă pentru el și pentru Steve. Douăzeci și cinci de minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu altă lopată plină de cadavre puterzinde. Aproape ajunseseră la jumătatea mormanului din clădirea aceea. Unul jumătate gata, mai aveau unul jumătate. Apoi urma un duș lung, abonamentul la fotbal și-o băută până-și vărsa mațele. Avea să se Îmbete În ultimul hal după ce se termina chestia aia! Cu asemenea gânduri fericite În minte, Matthew Înfipse lopata În mormanul de carne și blană intrate În putrefacție. Mormanul se mișca și aluneca. Pisici și câini și pescăruși și ciori și naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o sâmbătă seara. Logan nu prea avea chef să se-ntoarcă În apartamentul gol. Nu chiar atunci. Așa că se duse la Archibald Simpson. Barul era plin de grupuri zgomotoase de tineri grupați În jurul carafelor cu cockteiluri, ferindu-se de frig, Îmbătându-se cât se poate de tare și cât se poate de repede. Nu peste mult timp avea să se lase cu vomitat, ceva bătaie și, pentru unii, cu un drum la celule. Eventual, la Urgențe. — Of, să fiu iar tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
încă un nod în acea rețea de înrudiri. În jurul locuinței Antoniei, spionii lui Tiberius stăteau la pândă. Singurul care-și dăduse seama era Herodes din Judaea; de aceea ducea o viață desfrânată, spunea lucruri prostești ca să înlăture neîncrederea celorlalți, se îmbăta, pierdea la joc sume enorme, pe care Antonia, maternă, le achita. — Îți cumpără încet-încet viitorul regat, îi spuse într-o zi Rhoemetalkes din Thracia. Iar Herodes, care băuse mult și părea beat de-a binelea, răspunse lucid: — Prefer să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îi iubești vin“, promitea sacerdotul, „oriunde s-ar afla, vin, trecând prin ziduri, fiindcă le place lumina și își doresc parfumul acela. Însă tu nu-i vei putea vedea, poți doar să le auzi răsuflarea în jurul tău, în timp ce ei se îmbată cu lumină și respiră plini de încântare parfumul. Atunci poți să le pui întrebări, însă cu glas foarte scăzut, și întrebările să-ți fie scurte, pentru că ei vin de departe și sunt obosiți. Nu le vei auzi niciodată glasul. Răspunsurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
idei aveți pentru noaptea asta?“ Știa că zeci de băieți și fete frumoase abia așteptau să-i propună jocuri noi, lipsite de pudoare. Anestezia aceea sinistră funcționa câteva ore, iar el se cufunda în ea așa cum sclavii din Suburra se îmbătau la sărbătoarea închinată Dianei. Apoi se ivea o rază de lumină eliberatoare, iar el poruncea să se deschidă ferestrele, deși era frig, și să se stingă luminile. Respira aerul dimineții, în timp ce femeile și băieții pe jumătate dezbrăcați tremurau de frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și orbi... Vă voi pedepsi eu odată pe toți, și pe tine, Dinu. Ți-aduci aminte de seara În care sufletul meu, abia stăpânit de voință, urla de deznădejde, pe când, În vârtejul unui vals amețitor, o pereche se strângea tare Îmbătată de simțuri, ți-aduci aminte cum mi-ai călcat mândria În picioare, ți-aduci aminte ce aer de superioritate ți-ai dat când aveai papillon la gât? Și tu Îți vei primi răsplata, om ca toți oamenii!!! În clipele acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de o parte o bucurie imensă, care ar vrea să evadeze și să strige, pe de altă parte o tendință de frânare a acestei porniri nebune. Gheața... Nebunia amețitoare a gheții... De câte ori nu i-am visat luciul acela care mă Îmbată... Și acum, duminică... Nu-mi vine să cred, mă depășește puterea clipei. Oare ce voi face? Voi plânge? Cred că da, Înstrăinarea gheții este cea mai mare durere posibilă, pot spune chiar că o depășește pe aceea pentru Petre. Timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nimeni și nimeni nu mă iubește. Pe cine iubesc? Pe nimeni. De cine sunt iubită? De nimeni. Felicia, te urăsc pentru că mi l-ai suflat pe V. Felicia, te urăsc fiindcă urăsc toți oamenii mai deștepți ca mine. M-am Îmbătat ca să pot uita. Vai, dac-aș ști că plâng, plâng, plâng, plâng, plâng. Du-te dracului Împreună cu toți bărbații! Ce crezi, că n-am cui să mă vând? Adio, sentimente pure și visuri de fecioară. Am să mă vând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
soartă, dar nu ne mai ajunge. Suntem nebuni și trupul ne tremură de trudă. 31 ianuarie 1965 (duminică) Lui Martin. Hai să uităm o clipă că suntem atât de străini unul altuia, să intrăm În prima cârciumă și să ne Îmbătăm din același pahar... Să plecăm apoi, sprijinindu-ne cu greu pașii șovăielnici, iar unde om vedea mai multă pădure, acolo să ne prăbușim trupurile și să ni le dăruim unul altuia halucinant... Doar așa te-aș putea simți cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de fără noimă, nu, nu-i pentru tine. Fugi! Atât timp cât Încă nu m-acuzi, aleargă și mă du cu tine neîntinată! 13 mai 1965 (joi) Hai! Hai s-o dăm dracului de lume! În ceasul de taină, când stelele se-mbată În apa fântânilor, atunci trebuie să vii. Când oamenii or să mănânce lacom și-or să se-njure la gura fântânilor, degeaba vei veni. Când cerul era copleșit de nori și torturat de Încleștările trăsnetului, atunci trebuia să vii. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
esențele, ca și când le-ar mânca, inconștienți, legați de corpul lor material. 7 august 1965 Lui M. Eu nu știu să te caut În gesturi de femeie. De vrei să te iubesc, fii crud. Ispită, balon multicolor de spumă, apropie-te, Îmbată-mă, e rândul tău să-mi treci pe dinainte - paradă de neliniști! 8 august 1965 Zborul Începe acolo unde se termină setea de aripi și, dacă el se cheamă prăbușire, puțin Îmi pasă. Ultima scrisoare către Arthur Dragul meu, Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a mă devora. În aceeași clipă, s-au declanșat muzicile; treptat, În schimbarea de percepție, am constatat că privirile mele mai Întâi și apoi auzul meu au descoperit cântecul ciocârliilor și zborul lor vertical. Mi-am proptit ochii În sus, Îmbătat de o stare euforică nemaiîncercată vreodată. Am simțit că pot muri de fericire În acea clipă; era pentru prima dată când adoram boarea morții concrete (orice copil refuză să accepte existența morții ca posibilitate concretă); mă sileam să păstrez În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
femei. Emmy și Leigh s-au uitat una la alta și au zâmbit la auzul schimbului de replici furioase de pe hol, sigure că era vorba de încă o ceartă între o fraieră din suroritate și vreun tip care s-a îmbătat și a uitat să sune o a doua zi. Strigătele se auzeau tot mai aproape și, în câteva clipe, Emmy și Leigh au văzut o tipă superbă, cu părul blond, de culoarea mierii, cu un accent sexy, asupra căreia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
relații, având alături de ea doar o păsăre nerecunoscătoare. Ar fi amuzant dacă n-ar fi vorba de propria și patetica ei viață. Fir-ar să fie, era amuzant când Renee Zellweger juca rolul unei tipe drăguțe și durdulii care se îmbată rău de supărare, dar parcă nu era atât de amuzant când erai tu tipa aia drăguță și durdulie — în fine, slăbănoagă și nu la fel de atrăgătoare — iar viața ta tocmai s-a transformat într-o melodramă. Cinci ani pe apa sâmbetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mașina, dar nimănui nu părea să-i pese. — Face călătoria mai ușoară dacă pierzi câte un bagaj la fiecare zbor, zise Adriana ridicând din umeri. Când au coborât din taxi la hotel, nu dormiseră de aproape douăzeci și patru de ore, se îmbătaseră, se treziseră din beție, pierduseră două bagaje și zburaseră cu un avion care avea nume de poezie de grădiniță, decolând de pe un aeroport care cu siguranță n-ar fi trecut nici de cea mai îngăduitoare inspecție a Administrației Federale a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
toată lumea poate avea escapade. Adriana scoase un oftat lung de frustrare. — Fetelor, în primul rând, “escapadele” sunt pentru amărâții care se întâlnesc în cazinourile din Atlantic City sau hotelurile din Midwest. “Agățatul” este ceea ce fac fetele din suroritate când se îmbată după ceremonia din primăvară. Noi avem aventuri. Aventuri grozave, sexy, spontane. Înțelegeți? În al doilea rând, cred că aici toate pierdem ceva din vedere: nu eu am decis ca Emmy să aibă aventuri în fiecare oraș pe care îl vizitează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cu o zi Înainte fusese un pachet de alune braziliene mucegăite pe care Îl găsise Într-un sertar. Se simțea obosit, dar În același timp cuprins de o amețeală ciudată - ultima picătură de apă de la robinetul băii aproape că Îl Îmbătase. Avea aceeași senzație pe care o cunoscuse Înainte de război, cînd se pregătea să se ducă la vreo petrecere. Își aminti de mama și de tatăl lui, dar chipurile lor Începuseră deja să i se șteargă din memorie. Se gîndea tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe pilotul kamikaze ca fiind prietenul său. Oameni cu o inimă generoasă, americanii nu ar ține seama de chestiunea măruntă a atacurilor sinucigașe asupra portavioanelor la Okinawa. CÎnd va veni pacea, japonezul ar putea să-l Învețe să zboare... Aproape Îmbătat de zeama lăptoasă a fructului, Jim se lăsă pe pămînt, cu spatele lipit de rezervor. Se uită la suprafața netedă a orezăriei inundate, hotărît să se gîndească bine la ce avea de făcut. Mai Întîi, putea oare fi sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu ață albă aprinseseră imaginația lui Price și era prea tîrziu să mai dea Înapoi. La o sută de metri de locul de parcare, părăsiră drumul și se opriră Între două taluzuri ale unor tranșee antitanc. Price și Tulloch, amîndoi Îmbătați de vinul de orez, ieșiră din cabină. Își aprinseră țigări, uitîndu-se pofticioși la stadion. Price lovi marginea camionului cu pușca. Cu o voce batjocoritoare, strigă: — Shanghai, Jim... Doar un ocol, Jim, Îl asigură Tulloch amețit. O să căutăm o lădiță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ierni fără zăpadă. Visezi pentru prima dată În viața ta că zbori. Întâi Într-o cameră din care ieși pe fereastră și plutești apoi lin peste niște coline. Zbori cu atâta ușurință și este atât de bine Încât te trezești Îmbătat de fericire că numai tu poți face asta, că ești singurul om care poate zbura. Înghiți grăbit ceaiul din pâine, felia subțire de lămâie uiți să o mai tăvălești prin zahăr și ca un smintit te năpustești pe scările de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
urmat de o biată femeie păgubită de mașina care Îi punea mămăliga pe masă, ei și copiilor ei, l-a Împușcat fără nici o ezitare și a luat el mașina de cusut. Avură timp să-și povestească multe și să se Îmbete zdravăn cu muscat, În timp ce lingurița copilului se mai Înfifgea din când În când În felia de tort, atunci când nu se uita la avioanele care decolau și aterizau pe pistă. Comandorul se făcuse criță, prinsese un curaj monstruos și Îi luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
din mocirla așteptării, ajungi acasă ud leoarcă și fericit, mama ta cu lacrimi În ochi Îți pune În față un castron de căpșuni cu zahăr și tatăl tău nu pierde prilejul să desfacă o sticlă e mastică și să se Îmbete, perorând că Biblia hazlie este o carte mincinoasă și nenorocită, că, uite, e un Dumnezeu, că-i bate cu fulgere și tunete, să se Învețe minte ei care nu-i dau o pensie ca lumea, mama lor de ticăloși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
110 V, magnetofonul este pe 220, aleargă aia după un transformator, dar mare lucru nu se Întâmplă și dansați toată noaptea pe un „Rain and Tears” miorlăit și vă bagă În noul an Demis Roussos cu voce groasă. Câțiva se Îmbată, sunt localnici, probabil de bucurie că au musafiri din București și strivesc sub picioare farfuriile cu piftie, salată de beouf și fursecuri, sticle de băutură și pahare. Tu, obosit, dar și amețit de alcool, te duci la culcare. Ești singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]