3,716 matches
-
niciodată la fel și că nu avea să mai fie așa cum plănuisem eu. Lucrurile la care sperasem nu aveau să se mai întâmple. Nu aveam să mai am patru copii cu James. James și cu mine nu aveam să mai îmbătrânim împreună. Chiar dacă întotdeauna îmi promisesem că mariajul meu va supraviețui, că nu va se dezintegra, acum eram în stare să accept, fără prea multă suferință, că se dezintegrase. Sigur că eram tristă. Sufeream pentru idealista din mine, pentru cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
avut copii iar mie mi se face milă, simt urcînd dorința de-a le ajuta, le dau sfaturi despre cuptorul cu microunde, ele zîmbesc recunoscătoare, deși n-au cuptor cu microunde, și-mi povestesc ultima aventură a soacrei care-a Îmbătrînit la țară și n-a văzut În viața ei pampers, ieri a luat unul ca să-l spele și l-a băgat În mașina de spălat, În cîteva secunde Whirpoole s-a umplut de căcat, mă scuzați, nu vă puteți Închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
model. Din cei 34 ai acelei cărți, singurul nume care s-a justificat a fost Rodica Palade. După știința mea, restul au dispărut Într-un fel sau altul, unii poate c-au ajuns scriitori. Mă gîndesc uneori la ei și Îmbătrînesc cu diazepam și fără cenaclu. Atunci am acceptat Însă propunerea lui Mircea Martin de-ai frecventa cenaclul substantiv neutru ce vine simultan din franceză și latină pentru că deși nu aveam nici un chef să frecventez așa ceva, n-aveam cum să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
decenii a reușit marea performanță de a distruge aproape complet o artă nouă. Ultima apărută pe listă. Zic performanță, pentru că priviți, neasemuite cititoare, cît au rezistat toate celelalte, În ciuda meteoriților, intemperiilor, popoarelor migratoare, cometelor și lipsei de cultură, cum au Îmbătrînit ele frumos În ultimele două, trei mii de ani, de fapt chiar mult mai mult, priviți picturile de la Lascaux. Pe 8 septembrie 2000 s-au Împlinit 60 de ani de la descoperirea acestei fabuloase opere de artă. Minunea a fost posibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În plan erotic. Rezultatul: țipete, explicații, tăceri, masturbări americane. La un anumit moment dat psihologic ea clachează și, pentru că-și dorește mai mult decît orice pe lume un copil, Îl alege ca tată Întîmplător pe Keith Carradine din Dueliștii Însă Îmbătrînit În alte roluri deosebit de proaste tot e mai bine decît dacă l-ar fi ales pe frate-său cel din Kung-fu-ul În serie care i-ar fi făcut cîteva pase magnetice chinezești și și-ar fi văzut de drum lăsînd-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
laborator ca virusul SIDA, pare un obicei cultural strămoșesc regăsit, multinațional, noroc că Lance Henricksen, care-n ’93 juca incredibil de zoologic un rol cu pălărie alături de irezistibilul Van Damme În VÎnătoare de oameni, a mai Învățat ceva interpretare, a Îmbătrînit, a răgușit, și-n consecință a devenit erou pozitiv, deși parcă tot mai credibil a fost În Aliens II și III unde era android și nu-i puteai cere aceleași lucruri ca actorilor normali. În definitiv, ce atîta Goethe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
doesn’t think, / Because the fish knows, / Everything”. CÎt despre Giulietta degli spiriti, iată că grotescul, dacă-i excesiv, devine obositor și la Fellini. În plus, drama Giuliettei Înșelată de soț nu e dramă. Cu o asemenea figură de clovn Îmbătrînit de la douăzeci de ani, este firesc ca Giulietta să fie Înșelată și, pe bună dreptate, părăsită. Pe muzica Înfiorătoare a lui Nino Rota. „Deși Îmi vine greu s-o spun, acestui film Îi lipsește aproape cu desăvîrșire planul sublim.” (Peter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
plus o morală de azil, neconținînd decît o singură scenă memorabilă, situată chiar În centrul geometric al filmului, e vorba de tangoul pe care-l dansează militarul pensionat cu frumoasa necunoscută. Trei minute. Sau două. Necunoscuta nu mai apare și, Îmbătrînind, Al Pacino nu mai poate miza pe chipul său emblemă a anilor ’70, pe farmecul și aerul acela imobil disperat și melancolic á la Alain Delon, Însingurat tot ca el, un samurai american blazat, inteligent, tandru, paroxistic și violent, metamorfozîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu mult mai intens la moartea altora. Uneori cu folos. I.M. Noi, cei care scriem, sîntem puternic marcați de marile cărți ale secolului XX. Le-am citit și recitit, le-am adulat, ne-am Îndrăgostit nebunește de ele. De ce nu Îmbătrînesc o dată cu noi? R.P. Ar fi frumos s-o facă. Pe de altă parte, numai proștii Îmbătrînesc. I.M. Este proza de azi mai mondenă decît cea a Înaintașilor? R.P. Proză mondenă. Nu avem și n-am avut niciodată aici o autentică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
puternic marcați de marile cărți ale secolului XX. Le-am citit și recitit, le-am adulat, ne-am Îndrăgostit nebunește de ele. De ce nu Îmbătrînesc o dată cu noi? R.P. Ar fi frumos s-o facă. Pe de altă parte, numai proștii Îmbătrînesc. I.M. Este proza de azi mai mondenă decît cea a Înaintașilor? R.P. Proză mondenă. Nu avem și n-am avut niciodată aici o autentică Înaltă societate, cum să existe cărți despre așa ceva? I.M. Curente literare, critici afabili, critici nemiloși, invidii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
francizele oamenilor săi și o să-și refacă afacerea. Whalen Își baza teoria pe unele bănuieli. Lee Vachss, fostul pistolar al lui Cohen, părea să fi intrat În legalitate; Johnny Stompanato și Abe Teitlebaum idem - iar ăștia erau doi infractori prea Îmbătrîniți În rele ca s-o poată apuca pe drumul drept. După părerea lui, toți trei erau Încă implicați În potlogării. Poate chiar reprezentau interesele lui Cohen. Șeful Parker, temîndu-se că apatia actuală ar putea ascunde o extindere a activităților mafiote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
obrazul - palid, țepos. — Am... adică atunci cînd a fost Karen aici și eram inconștient... am...? — Nu știe nimic din ce nu ai vrea să se știe. Acum du-te acasă! Vreau să vorbesc cu White. Vincennes ieși. Într-o zi Îmbătrînise cu zece ani. White spuse: Latura Hudgens... astea-s povești! Acum toate tunurile pe Dudley! — Nu, mai Întîi trebuie să cîștigăm nițel timp. — Aha, Îl protejăm pe tăticu’? Dumnezeule, credeam că doar eu sînt tîmpit la faza cu femeile. GÎndește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
duse Într-acolo. Lynn spuse: — Nu-mi vine să cred. Renunț la un mahăr cu șaptesprezece milioane pentru un invalid cu o pensie. Arizona, iubire! Aerul este minunat pentru pensionari, iar eu știu toate locurile de-acolo. În ultima lună Îmbătrînise: din răpitoare, rămăsese doar frumoasă. — CÎnd? — Chiar acum, Înainte să mă răzgîndesc. — Deschide poșeta. — Poftim? — Fă ce ți-am zis. Lynn Își deschise poșeta, În care Ed lăsă să cadă un pachet Învelit În plastic. — Cheltuiți-i repede. SÎnt bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
o istorie despre un faur care toată viața n-a ieșit din potcovăria lui, unde meșterea brăzdare, topoare, greble rudimentare, garduri de fier, colivii și potcoave, cu un zâmbet tâmp țintuit pentru totdeauna pe figura lui ce părea să nu îmbătrânească și care fredona melodii ciudate când potcovea caii și, de era obosit, își vâra capul în hârdăul cu apă în care arunca potcoavele fierbinți, cânta, prin urmare, niște melodii ciudate chiar și o vreme după ce calul potcovit de el, în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
totală încredere, ca într-un bărbat. A plâns, zici? L-am văzut și pe profesor. Trebuia să-l cheme și pe el la praznic, de ce nu l-ați chemat și pe el? E bolnav și foarte obosit, abia merge, a îmbătrânit foarte rău. Nici n-ar fi suportat masa asta, a fost o lovitură și pentru el, n-ai crede. Zici că a fost o lovitură? A suferit? După atâția ani... Cecilia, zău, stăpânește-te, ce rost are să plângi iar, vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mecanism. În felul ăsta rezista însă la orice. Dar acum nu mai era stăpân pe toate urmările faptelor sale, nu mai intuia ce s-ar putea petrece mai departe. Se dereglase ceva în sistemul ce i se păruse trainic. Nu îmbătrânise, dar așa își imaginase lipsa de energie din preajma bătrâneții. Zile întregi nu se întâlnea cu nimeni, își petrecea serile închis în casa încuiată și cu jaluzelele coborâte, citind. Alegea cele mai dificile texte, în care mintea i se adâncea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tăcut și indiferent, sau poate ostil, de parcă l-aș fi jignit necruțător și nu putea să ierte. Ca doi străini. Nu luam seama la asta la început, pe urmă mă simțeam stânjenită, nedreptățită, nu reușeam să înțeleg. Mai ales că îmbătrânise brusc, peste noapte, acum își arăta nu numai vârsta, cei șaptezeci de ani, ci mult mai mult, continua să fie drept și subțire, dar îi atârnau pieile, nu mai avea putere, îi tremurau cumplit mâinile, devenise arțăgos, mofturos, cu obositoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ca editor - și sper să nu mă înțelegi greșit -, aș vrea să-ți spun doar - în spiritul unei critici constructive și al interesului personal - că arăți absolut înfiorător. L-am privit lung, la rândul meu. — Michael, arăți de parcă ai fi îmbătrânit cu vreo douăzeci de ani. Mi-a pierit graiul. — Ce...Vrei să spui că arăt bătrân? — Chestia este că tu ai arătat întotdeauna foarte tânăr. Pe atunci, arătai întotdeauna cu zece ani mai tânăr decât erai în realitate, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
inteligent. Dacă descoperi că mâna mea se rătăcește în direcția lor la un moment dat pe parcursul serii, nu te jena să-mi atragi atenția. Mă tem că în ultimul timp am o tendință incorijibilă de a face avansuri. Cu cât îmbătrânesc mai mult, cu atât mai puțin reușesc să-mi controlez acest libidou nenorocit. Nu-i purta pică unui biet bătrân pentru slăbiciunile lui. Nu, desigur. Știam că vei înțelege. Am ajuns: Citroenul 2 CV albastru. Ne-a luat ceva timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dădeam seama că Joan voia doar să mă consoleze și să mă încurajeze și nu era vina ei că prezența ei în spital avea efectul opus: confruntat cu această perspectivă imposibilă, de coșmar, mă simțeam mai dezorientat ca oricând. Nu îmbătrânise deloc în cei opt ani care se scurseseră: avea aceeași față rotundă, încrezătoare, deschisă; aceeași corpolență pe care totuși o purta cu atâta ușurință; aceeași inocență ascunsă, dințoasă, pe care era dispusă să și-o dezvăluie într-un zâmbet brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tava întrebându-mă unde o să mă așez. Un domn ședea singur la o masă, părea foarte trist și m-am întrebat dacă l-ar deranja să mă așez lângă el. Și dintr-odată, mi-am dat seama că el e. Îmbătrânise, îmbătrânise îngozitor, dar eram sigură că el e. L-aș fi recunoscut oriunde. M-am gândit o vreme și pe urmă m-am apropiat de masă și am spus: „Jim?“ și el și-a ridicat privirea, dar nu m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
întrebându-mă unde o să mă așez. Un domn ședea singur la o masă, părea foarte trist și m-am întrebat dacă l-ar deranja să mă așez lângă el. Și dintr-odată, mi-am dat seama că el e. Îmbătrânise, îmbătrânise îngozitor, dar eram sigură că el e. L-aș fi recunoscut oriunde. M-am gândit o vreme și pe urmă m-am apropiat de masă și am spus: „Jim?“ și el și-a ridicat privirea, dar nu m-a recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din păcate. Adoarme-mă, atâta te rog, Michael. Michael se uită la el, nehotărât. — Din bunătatea inimii. Te rog. Michael apucă mâna lui Mortimer. Pielea îi atârna. Avea ochii rugători ai unui spaniel. Pic. Pic. — Câinii sunt adormiți, nu? Când îmbătrânesc și se îmbolnăvesc... Și presupuse că exprimat astfel, nu suna prea rău. Capitolul 9 Cu Gagarin spre stele — Nu există explicație, spuse Michael. Dacă dormi, dacă visezi, trebuie să-ți accepți visele. Acesta este rolul visătorului. Phoebe își feri ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
simțind Încordarea mușchilor feselor și șoldurilor. Se spălă pe mîini uitîndu-se În oglinda mînjită, cercetîndu-și cîteva puncte ale feței - gîndindu-se, așa cum o făcea Întotdeauna, că avea nasul prea Îngust, buzele prea subțiri, imaginîndu-și că la douăzeci de ani Începuse să Îmbătrînească și să arate obosită... Își aranjă machiajul și se pieptănă. CÎteva fire de păr și puf Îi rămaseră prinse În piepten: le trase, le făcu ghem și le Îndesă cu grijă În coșul de sub chiuvetă. Tocmai Își punea pieptenul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mănăstiri și sfinți, ca să nu mai zic, de neaoșa înjurătură cu trimiterea la origini.. pe care o molfăia cel putin de 30 ori pe zi. La un moment dat, soacră-sa care era de fapt sora mai mare a Cocăi, îmbătrânită de zile, nu mai făcea față treburilor gospodăriei lui și bruta fără pic de omenie, a aruncat-o ca pe un sac de cartofi în cărută, a acoperit-o cu o pătură ponosită și a dat bice cailor, care nu
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]