4,140 matches
-
i-a reușit persuasiva și cheltuitoarea seducție a lui Paul și a amicilor săi care conduceau Gazeta... și Grigore s-a resimțit apoi, a publicat târziu primele volume și n-a avut nici pe departe ecoul critic al prietenilor săi, Îmbolnăvindu-se apoi de „alcool”, ca nu puțini artiști dotați ai vremii. E adevărat că „stratagema” convingerii lui Paul de propriul meu talent nu i-a reușit nici În cazul meu, dar... aceasta nu a contat prea mult; când am apărut
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
naționale, noi, cei care avem reflexul sadovenian al istoriei sau pe cel al lui Octavian Goga; sau, poate, al lui Tudor din Vladimiri, care, cu amicii săi, Grecii Eteriști, voia să ne salveze de Turci; trădat de ei, dar și „Îmbolnăvindu-se de ei” și de ticurile lor orientalo-balcanice! Romantismul paseist, edulcorat și liric, nu rareori fals, ne-„realist”, al lui conu’ Mișu Sadoveanu - până azi, se pare, cel mai mare prozator român! -, lamentațiile poetice ale lui Goga, formidabil când le
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
orice alt fel de valori, idealizând-o, Îngrămădind asupră-i toate calitățile, este, cred, una din formele „ciclice” prin care o societatea civilizată „recade” Într-un tip de primitivism. Europa, „Îmbătrânind” și suferind câteva războaie și sisteme barbare, s-a „Îmbolnăvit” cred eu de unele „ticuri” care amenință să devină reflexe de gândire sau de comportament. Astfel, În pedagogie, după secole de autoritarism, uneori excesiv, În școli și În familii, sistemul educațional al Apusului a basculat spre un tip de permisivitate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sunt un fluture... să zbor la așa distanță, la 82 ani. Noroc că mai pot zbura... pentru nevoile casei! Îmi pare rău că nici anul acesta n-am putut vizita Fălticeniul (...). Ciuntu a fost la familie, dar tocmai s-a Îmbolnăvit acolo, (...) Încât n-a putut vizita nimic. M-a rugat să vă mulțumesc pentru atenția ce o aveți totdeauna pentru ei și să vă transmit cele mai cordiale salutări. Scrisorile Dvs. ne dau câteva clipe plăcute, Încât le așteptăm cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
mai are în față ilustrele modele ale ambiției, de nivelul unui Alexandru cel Mare, Cezar sau Napoleon - Napoleon, idolul lui Julien Sorel, primul ambițios din galeria numeroasă a ambițioșilor romanului burghez, Napoleon, marele model al amoralității, „boală” de care se îmbolnăvește Raskolnikov, boală pe care o presimte și o descrie lucid contemporanul lui Dostoievski, Nietzsche, ambii profeți prin aceasta ai marilor boli și catastrofe sociale ale secolului ce le va urma, XX. Da, eu am dorit să fac „carieră”, am făcut
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
gândire și stilistice. Da, beam cu toții, așa cum beau și cele câteva zeci de tineri veleitari, în București și în marile centre culturale ale țării, unde se pregăteau „cazanele” noii promoții artistice și literare, dar numai unul dintre noi s-a îmbolnăvit cu adevărat de „boala alcoolului”, dipsomania: Grigore. Lui i s-a adăugat și Nicolae Velea, e adevărat, pe care, nu știu de ce, nu îl „număr” printre membrii grupului nostru, deși a făcut și el parte din „grup”, ca și Mircea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
această problemă, noi - legați și îndatorați acestui lector, acestui public care ne-a fost, în felul lui, credincios, și nu ne-a trădat, nu ne-a „uitat”, cum au făcut unii dintre cei pe care-i crezusem apropiați și „cuceriți, îmbolnăviți” de ideile, obsesiile, dacă nu de făptura noastră trecătoare, lui, noi îi suntem obligați; dacă nu cu un răspuns, oricum cu tratarea, „atacarea” acestei „chestiuni”, mai ales azi, în modernitate sau post-modernitate, când „specialiștii” se rușinează de a o aborda
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pentru că tânărul Ceaușescu, ca activist de partid, general de securitate și secretar c.c., fusese unul dintre „radicali”, din care se recoltează de fapt viitorii conducători, cel despre care nu se poate bănui că, o dată ajuns la putere, se va îmbolnăvi de „plăcerile și rafinamentele perfide ale burghezului ajuns”, cel care va păstra „intactă flacăra și vigilența revoluționară”. De altfel, Maurer însuși explică într-un mod ciudat faptul că, la moartea precipitată a lui Dej, el l-a susținut pe tânărul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fetii și cucoana Safta face lui Vasilică Popazu zile fripte. Acolo se umilește, se înjosește. Apoi într-o noapte de groază pribeagul Panaite ucide pe tatăl său și se prăpădește și el. Maria are o criză grea de suflet, se îmbolnăvește. Maiorul se întoarce în sfârșit la viața lui... Căci bătrânul Dumbravă, la urmă înfricoșat că va pierde și pe această fată, că i-o va râpi târgul blăstămat, aproape îl alungă... Revolta lui Matei Dumbravă asupra târgului și pantalonarilor cari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bumb turea(t)că boscorodi mogorogi tont aici gădină. pieri (animale) tăt bunavremea groscior omăt. neauă S-a scumpit rachiul, sarea, gazul, tutunul. Țăranii se tânguiesc notarului. Notarul, om serios, le dovedește că rachiul e prăpădenia neamului, rachiul sărăcește și îmbolnăvește. Da, domnule notarău, răspunde unul, așa este cum spuneți dv., Dumnezeu să vă alduiască, de rachiu se-mbată omul, și va fi făcut bine stăpânirea să-l scumpească; dar Drac a mai văzut om beat de sare?! Trandafir mândru rotat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
desigur peste multe năcazuri și peste care un dușman, oricât de tare, nu va putea trece. Un asemenea popor (vorbesc de cehi) ajuns la conștiința deplină cetățenească nu poate fi redus. Chiar dacă l-ar înghiți cu forța, Germania s-ar îmbolnăvi în aceiași clipă de indigestie și ar trebui ca să zic așa să-l dea înapoi. În stările de la noi nu problema provinciilor creiază greutăți, nici problema minorităților. Ci poporul nu e încă ridicat economicește și cetățenește și, mai ales, pătura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Sucevei erau boieri care vroiau să-l trădeze pe domn, dar nu îndrăzneau s-o facă decât atunci când acesta va fi fost biruit de poloni. Sunt simple speculații, fără o susținere documentară. În timpul asediului Sucevei, polonii au început să se îmbolnăvească din cauza lipsurilor. Și cum oastea polonă „părea împresurată”, cum zice Wapowski, regele a acceptat să discute încheierea unui armistițiu. În Letopisețul nostru se arată că „domnului Ștefan voievod i-a venit ajutor de la craiul unguresc numit Laslău, care era frate
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Codrii Cosminului, menționează răsturnarea copacilor peste oastea polonă după care se scrie: „Și i-a nimicit acolo fără milă și i-a gonit până la graniță, bătându-se. Și așa de mare a fost înfrângerea polonilor atunci, încât regele s-a îmbolnăvit. Și de atunci a ieșit această zicătoare: în vremea regelui Albert, a pierit șleahta în Polonia”. În Cronica lituaniană se arată că în Codrii Cosminului au fost luați mulți prizonieri. 7000, care formau garda, au fost dați pe mâna turcilor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ripostă. De aceea, trimite celebra scrisoare către principii creștini, în care le arată că turcii nu sunt invincibili și îi îndeamnă să îi vină în ajutor, fiind sigur că în vara acelui an Mahomed al II-lea va ataca Moldova. Îmbolnăvindu-se, sultanul nu a putut să atace Moldova în 1475. Matei Corvin, în scrisoarea trimisă regelui polon, la 29 ianuarie 1476, anunța că și el era pregătit să pornească împotriva turcilor. Nu a făcut-o, dar, interesante sunt aprecierile făcute
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ridica poalele cămeșii, noi ne băgam sub cămeșa ei să nu ne ploaie. Ea mă striga pe mine Ghiorghiță, cum auzea că mă striga mama mea. Dar biata Ancuță și frumoasă si drăgălașă n-a trăit mult, că s-a îmbolnăvit și a murit. Și parcă văd și acuma cum sta pe masă cu flori în codițe și împrejurul obrazului. Și eu am strigat-o: Hai Ancuță să ne jucăm!" Și mama ei, a spus: "Ancuța nu se mai joacă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cu bățu. Și Marița spunea: "Uite mamă cum te strâmbă Ghiorgi". Și mama îmi mai da o batae. După ea a născut 2 copii gemeni: Tincuța și Vasile. Tincuța era o copilă foarte firavă și n-a trăit mult și îmbolnăvindu-se a murit. Vasile era un băiat de frumuseță rară. Parcă era făcut din caș. Avea niște ochi prea albaștri, tari, frumoși. Și nu plângea când îi trebuia ceva, ci mai mult se mișca în leagăn sau în covată. El
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
venit războiul din 1916-1918 și nu mai era rachiu și nici vin și tata s-a făcut om cuminte ca mai înainte. Cât câștiga, da tot mamei. Dar n-a trăit mult așa că în toamna anului 1917 tata a-a îmbolnăvit de tifos exantematic și a murit. Și după două săptămâni a murit și mama fără să fie bolnavă, ci de mare supărare că a murit tata. Eu, la 26 octombrie 1894 am împlinit 1o ani și trebuia să mă dea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
are vârsta mea adică 86 de ani. Am fost sănătos în clasa I-a până la Patronul Școalei Normale: "Sfinții Trei Erarhi", 30 ianuarie, când am dansat și eu cu elevii din clasele mai mari, dar am răcit și m-am îmbolnăvit. Am stat o lună în infirmerie și pe urmă am fost trimis acasă o umbră de băiat și fără cărți că eram foarte slab. Și nu m-am dus la școală până după vacanța Paștelor. Dar cât am stat acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de toți Dumnezei și crucile. Să-mi fi vorbit toți doctorii din lume despre pericolul bolilor lumești, nu băgau atâta groază în mine câtă s-a băgat când am văzut eu cu ochii mei. Și la școala normală, când se îmbolnăvea un elev era trimis acasă și batjocorit, că-i rău și ticălos. În loc să ne bage fix într-o sală de clasă pe băieții mai mari și să ne vorbească despre pericolul bolilor lumești, că avea cine. Întâi era dator Dl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
era bădica Dumitru? Era fratele mamei mele. Un țăran și frumos și omănos și foarte deștept și înțelept. Și tare mult m-a mai ajutat cât a trăit. A avut o nevastă foarte frumoasă o chema Anica dar s-a îmbolnăvit de cap și a dus-o la spitalul Socola din Iași și acolo s-a stins din viață lelica Anica cea frumoasă, fata lui Grigore a Gogului din Baea și a Casandrei, mama ei, cu mult obraz și omenie. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
din neam cornesc, Dar femeia l-a făcut, să se tragă din neam cornut." Prof.V. Popovici Eșanu a murit la 17 octombrie 1964 la Iași. Și marele și înțeleptul muzician Vasile Popovici Eșanu a avut un sfârșit greu. S-a îmbolnăvit și el și soția sa Mărioara. El a murit acasă în strada Vasile Lupu, Nr.43, iar eu în vremea asta eram la spitalul Sf. Spiridon din Iași, unde în vremea aceea i-a tăiat un picior. Ea s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
m-am gândit că am cheltuit 500 de lei. În vremea asta la Bogata o vacă a mea a fătat în pădure și soția mea Eugenia s-a dus și a adus vițelul acasă împreună cu o fată și s-a îmbolnăvit foarte rău. Și ne-am dus la Mănăstirea Neamț unde era în gazdă la un călugăr, marele doctor savant Ion Tănăsescu [67], care i-a dat o rețetă de 100 de lei, scris pe ea Ovariche. Și a luat numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
în gazdă la un călugăr, marele doctor savant Ion Tănăsescu [67], care i-a dat o rețetă de 100 de lei, scris pe ea Ovariche. Și a luat numai 3 pastile și i-a trecut. În vara 1917 m-am îmbolnăvit foarte rău de stomac. Străin în târgușorul Puești din județul Tutova. Și m-am dus la Bârlad la doctor. Doctorul era la spitalul de exantematici și-l chema colonelul Brüchner, va fi fost neamț. Și i-am spus că-s
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Vasile Gh. Ilii Ciocan de loc din satul Slătioara com. Râșca, jud. Suceava, care mai pe urmă s-a însurat și a luat în căsătorie pe Ilenuța, fiica lui Toader Grumăzescu din Rădășeni, gospodar f. chiabur. Preotul Gh. s-a îmbolnăvit de cancer și a murit. Preotul Gh. Lateș a avut un fecior și două fete. Pe fecior l-a chemat Vasile, băiat de mare deșteptăciune și mare înțelepciune, care a învățat medicina la Paris. Și a eșit printre cei dintâi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
în acea vreme. Gh. Papadopol și cu Dna Calipso, a avut un băiat Alfonso și o fiică Viorica. Viorica a învățat 4 1/2 medicina și s-a măritat înainte de a termina școala cu locotenentul T. Kalmuschi, care s-a îmbolnăvit greu. Și tot oprind-o să-l îngrijească a pierdut școala. A doua fiică a preotului Gh. Lateș din Rădășeni a chemat-o Olga și s-a măritat cu marele scriitor Neculai Beldiceanu [73], despre care nu pot scrie nimica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]