3,501 matches
-
Nu era nimeni în spatele barului și pe scaunele înalte nu ședea nici un client. M-am îndreptat spre fundul încăperii și mi-am dres glasul, pentru ca păsărelele îndrăgostite din separeuri să coboare din al nouălea cer pe pământ. Figura a ținut. Îmbrățișările și sărutările încetară, iar tipele își ridicară privirile, supărate și speriate, gata să înfrunte eventualele vești proaste. — LAPD, Omucideri, le-am anunțat eu și i-am dat fotografiile celei mai apropiate limbiste. Bruneta-i Elizabeth Short. Dalia Neagră, dacă ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
amândoi la unison, perfect sincronizați. După aceea am rămas îmbrățișați, năclăiți din cap până-n picioare de sudoare. Mi-am amintit că trebuia să mă prezint la serviciu în mai puțin de patru ore și am gemut. Madeleine se desprinse din îmbrățișarea mea și își dezveli dantura perfectă, maimuțărindu-mi trăsătura specifică. Am izbucnit în râs și i-am spus: — Ei bine, numele tău n-o să apară în ziare. — Până când nu vom anunța logodna Bleichert-Sprague? Am râs și mai tare. — Mama ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
te condamn pentru ce i-ai făcut. Mi-am frecat tandru nasul de părul ei. — Probabil că De Witt e deja în L.A.. Dacă Lee nu se-ntoarce până diseară, vin și stau eu cu tine. Kay se desprinse din îmbrățișare. — Să nu vii decât dacă vrei să te culci cu mine. — Kay, nu pot! i-am răspuns. — De ce? Din cauza fetei din vecini cu care te-ntâlnești? Mi-am amintit de minciuna pe care i-o servisem lui Lee. — Da... nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
drum spre Kay și mă minunam în sinea mea ce obsedat devenea domnul Omucideri: își neglija familia și răsfoia hârțoage până la miezul nopții. Omul invita la mărturisiri. Când i-am povestit despre Fritzie și depozit, m-a iertat cu o îmbrățișare părintească și o mustrare: — Tu să-ți iei examenul de sergent. Peste vreun an o să mă duc la Thad Green. Îmi e dator, iar când Harry iese la pensie, o să fii colegul meu de echipă. Era o promisiune pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mi-a dat smochingul lui, iar eu lui tunica mea plină de insigne și medalii. Dacă nu începea furtuna, am fi continuat la nesfârșit - și exact asta mi-aș fi dorit. Dar alaiul se împrăștie în mijlocul pupăturilor înfocate și al îmbrățișărilor. Russ l-a dus pe bătrân înapoi la azil. Eu m-am retras împreună cu Kay Lake Bleichert în dormitor, să facem dragoste. Am lăsat radioul deschis, ca să-mi distragă atenția de la Betty Short. Dar n-a fost nevoie - nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de tine pe radio de nu-știu-când. — Oh... Zâmbi În loc să le spună că el Însuși Închisese drăcia. — Mai bine te duci acolo, Lazăre, omule, spuse din nou Gary cel Mare, arâtând de parcă era gata să-l cuprindă pe Logan În altă Îmbrățișare care să-i rupă coastele și să-i sfâșie stomacul. Retragându-se, Logan fu de acord să se ducă. La Archibald Simpson era mult mai multă agitație decât Într-o seară de miercuri obișnuită. Oriunde privea Logan, era plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
apar precum comori neștiute, ramuri ce cresc dincolo de noi, rădăcini și semințe ce încolțesc pentru a deveni arbori care răsar de prin paginile cărților. Așa cum muzica este simfonia sentimentelor, un mesaj al energiei pure, o prezență incontestabilă a sufletului, o îmbrățișare directă a vocii, amprenta eterică a structurii intens colorate a prezenței noastre, la fel și cărțile poartă comori, amprenta spirituală și flexibilă a fluviului de lumină filtrat prin cuvintele gândurilor noastre... Atunci, de ce renunță lumea la cărți în zilele acestea
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
citea durere, ci mânie, disperare, ură: — Ea a omorât-o, bătrâna aceea blestemată, Maștera, suspină. Eu, eu... Jur... Germanicus îi înăbuși îndată avântul; o îmbrățișă cu putere, fără un cuvânt; ea se zbătu, încercând să scape, apoi se liniști treptat; îmbrățișarea deveni drăgăstoasă. El o strânse din nou la piept; femeia continua să se opună. Micuțul auzi glasul tatălui său șoptindu-i la ureche, aproape ca un sărut: — Ai răbdare, sustine, îndură. Vom avea timp... Ea se liniștea. — Șterge-ți ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Șterge-ți ochii, îi spuse el, îndepărtându-i cu degetele lacrimile, nimeni nu trebuie să spună că ai plâns. Ea îi răspunse cu glas răgușit: — De șaptesprezece ani mi-au interzis s-o văd. A murit singură. Se desprinse din îmbrățișare, își aranjă părul. Micuțul se băgă în vorbă, întrebă neliniștit ce se întâmplase. Tatăl îi spuse că nu se întâmplase nimic și că Zaleucos, preceptorul grec - acel sclav cult și răbdător care, în încercarea de a-l instrui, îl urmărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o văzu pe frumoasa lui mamă îmbrățișând un grup de oameni veseli și fu fascinat de ochii ei strălucitori, de sunetul glasului și al râsului ei, pentru că de luni de zile n-o mai auzise râzând. Apoi fu prins în îmbrățișare și el, Caligula, cel născut în castrum pe malul Rhenus-ului, care călărea asemenea barbarilor și vorbea minunat greaca veche, dar se poticnea în latină. Și, pe când toți îl mângâiau, iar un senator bătrân spunea înduioșat: „Sângele lui Augustus s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și priviri. Trei băieți puternici, frumoși, din prețioasa sămânță a tatălui lor dispărut, din pântecele generos al frumoasei lor mame. „Cea mai frumoasă femeie din Roma, cea mai puternică din imperiu“, îi spuneau, strângând-o toți trei deodată, într-o îmbrățișare care-i sufoca. Cu fiecare lună, brațele lor se făceau mai puternice, Drusus și Gajus se înălțau. Era o pornire de orgoliu: „Toți trei, viitorii stăpâni ai lumii pe care ne-au furat-o“. Ea rămânea tăcută în strânsoarea îmbrățișării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îmbrățișare care-i sufoca. Cu fiecare lună, brațele lor se făceau mai puternice, Drusus și Gajus se înălțau. Era o pornire de orgoliu: „Toți trei, viitorii stăpâni ai lumii pe care ne-au furat-o“. Ea rămânea tăcută în strânsoarea îmbrățișării lor, care era - multiplicată, învăluitoare, caldă - cea pierdută a lui Germanicus. Dar, fără ca ea să-și dea seama, după moartea tatălui lor, băieții erau schimbați, de nerecunoscut, într-atât încât viața surorilor lor mai mici era cu totul separată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ei. Ridică vocea, aproape că striga. Antonia îi luă fața în mâini, inelele ei grele îi apăsară tâmplele. — Pot să te audă, șopti și îl sărută blând, de mai multe ori. Gajus simți părul ei moale, parfumat, obrazul neted; în îmbrățișare, pe umerii lui foșni mătasea brodată a mânecilor lungi, de croială grecească. Tăcu pe dată. — Nici eu nu știu, șopti Antonia - iar el așteptă; spaima îi strângea stomacul. Nici eu n-am putut să aflu mai multe când l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îmbrățișă cu duioșie și îi șopti: — Simt că n-ai de ce să te temi. Lui Tiberius nu i-ai rămas decât tu. Părea o frază fără sens, însă îl liniști. Avea douăzeci de ani. O lăsă să-l îmbrățișeze; în îmbrățișarea Antoniei curgeau - într-un amestec dramatic, dar minunat - sângele Octaviei, nefericita soră a lui Augustus, și cel al lui Marcus Antonius, cel mai urât dușman; era singurul om în care forțele acelea vechi și tragice încă mai trăiau. Bătrâna doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dramatic, dar minunat - sângele Octaviei, nefericita soră a lui Augustus, și cel al lui Marcus Antonius, cel mai urât dușman; era singurul om în care forțele acelea vechi și tragice încă mai trăiau. Bătrâna doamnă simți că băiatul se abandona îmbrățișării și, știind că era neliniștit din cauza acelei călătorii, îi repetă, strângându-l în brațe: — Să nu-ți fie frică, îndură... În teribilul joc împotriva morții existau probabil interese necunoscute. — Amintește-ți că, atunci când Tiberius mi-a interzis să iau parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cunoscuseră: moștenitorul imperiului. După acea tăcere, ea șopti în timp ce el o îmbrățișa: — Te rog să te gândești la numele lui, fiindcă mi-au spus că au cercetat stelele îndelung, însă n-au reușit să-l citească... El se desprinse din îmbrățișare; își simțea sufletul înghețat. — Îți voi spune diseară, îi făgădui. Ieși din cameră, îl chemă pe Callistus și-i spuse: — Vreau să-l întâlnesc de îndată pe sacerdotul de la Iunit Tentor. Callistus îl sfătui să nu tulbure serbările cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
rugat să-l las să mă sărute pe gură. N-am vrut. A plecat. Eram amețită, eram zdrobită de fericire. Nu mi-am făcut nici o lecție pentru azi. Din fericire, nu m-a ascultat. M-a obsedat toată ziua scena Îmbrățișării aceleia prea crude prin minunăția ei. Vedeam mereu În față ochii aceia care m-au iubit o clipă, stofa aceea pe care o mototoleam În neștire. Simțeam mereu buzele reci peste fierbințeala obrazului, simțeam acea strânsoare a Îmbrățișării care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ziua scena Îmbrățișării aceleia prea crude prin minunăția ei. Vedeam mereu În față ochii aceia care m-au iubit o clipă, stofa aceea pe care o mototoleam În neștire. Simțeam mereu buzele reci peste fierbințeala obrazului, simțeam acea strânsoare a Îmbrățișării care mi-a amețit toate simțurile, simțeam parcă În brațele care atârnau neputincioase acel trup robust și Îngrozitor de drag. Mă vedeam În orice clipă zbătându-mă să scap de căutarea nebună a buzelor lui, mă simțeam zbătându-mă În brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mine când m-am aplecat peste chipul drag și când am atins buzele mele de obrazul atât de drag. Nu mă puteam concentra În nimic, prin fața mea se succedau acele scene unice, minunate, ale Începuturilor acestei iubiri. Mai ales scena Îmbrățișării, când În suflet mi s-au revărsat minunății atunci când capul meu s-a lăsat supus la pieptul lui, acea senzație când m-a strâns brusc mai tare, de mi-am simțit sufletul trecând În alte sfere ale existenței, mai presus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
serii, nu mi-am făcut nici o lecție, cu toate că ieri noapte am dormit doar două ore. Aveam senzația fizică că Înnebunesc văzând că nu mai apare silueta dragă la colț. Și n-ai venit... N-ai venit... Petre, dragul meu Petre, Îmbrățișarea ta Îmi va rămâne pentru toată viața cea mai minunată clipă de fericire, Petre, de ce nu mă auzi? Oare m-ai părăsit? Dureroase cuvinte, le simt cum se zbat În mine și cum speranța le alungă cu furie. Oare m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am gustat numai puțin farmecul, dar Îndeajuns ca să-l port ca pe o comoară scumpă mai departe, oriunde, nepătat. Petre, oare tu nu vei mai veni niciodată? Petre, așa este posibil să mă lași, cu sufletul zdrobit sub povara acelei Îmbrățișări? Erai tu În brațele mele, era pieptul tău pe care mă sprijineam, era mâna ta În care se frământa mâna mea, erai tu, cel pe care l-am iubit și Îl iubesc. Nu-mi venea atunci să cred că tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
eu sunt bătută din toate părțile, alungată și bolnavă de dorul lui. Dacă Petre nu mai vine la mine, eu nu trebuie să mai Încep să umblu după el. Nenorocită dragoste, nefericite perspective de viitor. Mă va obseda mereu acea Îmbrățișare, amintirea ei, a acelei senzații de liniște totală sufletească și de imensă fericire, mă va urmări mereu, obsedantă, nesfârșită. Pe el nu-l pot alunga din sufletul meu, Îl iubesc mult, mult de tot, voi fi mereu tristă la amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
poate vom fi departe unul de altul; oricum, la vederea ta, Petre, simțurile mele se răscolesc dureros, inima Îmi va spune că doar pe tine te-am iubit cu adevărat... Petre, te implor, nu pleca! Măcar o dată măcar Încă o Îmbrățișare, iar apoi poate să mi te fure orice femeie, Petre, o Îmbrățișare! Atât! Apoi vei pleca, Îți vei continua viața ta, viitorul tău, mă vei uita, poate am fost una dintre cele multe, dar eu, Petre, te voi purta În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
simțurile mele se răscolesc dureros, inima Îmi va spune că doar pe tine te-am iubit cu adevărat... Petre, te implor, nu pleca! Măcar o dată măcar Încă o Îmbrățișare, iar apoi poate să mi te fure orice femeie, Petre, o Îmbrățișare! Atât! Apoi vei pleca, Îți vei continua viața ta, viitorul tău, mă vei uita, poate am fost una dintre cele multe, dar eu, Petre, te voi purta În gând ca pe o icoană sfântă, iar Îmbrățișarea aceea a devenit ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
orice femeie, Petre, o Îmbrățișare! Atât! Apoi vei pleca, Îți vei continua viața ta, viitorul tău, mă vei uita, poate am fost una dintre cele multe, dar eu, Petre, te voi purta În gând ca pe o icoană sfântă, iar Îmbrățișarea aceea a devenit ceva simbolic, ca rezultatul minunat al unei lupte perseverente, intense. Și chiar dacă acea Îmbrățișare a fost ultima noastră legătură, nu-mi pare rău, ceea ce am simțit eu atunci merita chiar mai mult! Și dacă te voi iubi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]