KorAP: Find »[drukola/base=împărțire & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...115 116 117 ...540 >

13,494 matches

Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421

trebuiau scrise cu litere mai mari. Din această mică nepotrivire cu regulile masoretice târzii se poate trage concluzia că prescripțiile inițiale aparțineau perioadei premasoretice, o mărturie în plus a îndelungatului proces de transmitere a textului 3. 2.3. Ordinea și împărțirea în cărți a textului ebraictc "2.3. Ordinea și împărțirea în cărți a textului ebraic" O altă activitate atribuită scribilor, datată cel mai probabil înainte ca masoreții să se apuce de lucru, o constituie ordinea și împărțirea în cărți a

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
cu regulile masoretice târzii se poate trage concluzia că prescripțiile inițiale aparțineau perioadei premasoretice, o mărturie în plus a îndelungatului proces de transmitere a textului 3. 2.3. Ordinea și împărțirea în cărți a textului ebraictc "2.3. Ordinea și împărțirea în cărți a textului ebraic" O altă activitate atribuită scribilor, datată cel mai probabil înainte ca masoreții să se apuce de lucru, o constituie ordinea și împărțirea în cărți a Sfintei Scripturi. În Palestina, Pentateuhul era citit integral, de la început

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
3. Ordinea și împărțirea în cărți a textului ebraictc "2.3. Ordinea și împărțirea în cărți a textului ebraic" O altă activitate atribuită scribilor, datată cel mai probabil înainte ca masoreții să se apuce de lucru, o constituie ordinea și împărțirea în cărți a Sfintei Scripturi. În Palestina, Pentateuhul era citit integral, de la început până la sfârșit, într-un ciclu de 3 ani, fiind împărțit în 157 (potrivit altora, 167) paragrafe săptămânale numite sedarim. Pe de altă parte, în Babilonia, citirea Pentateuhului

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
citirea Pentateuhului se făcea în numai un singur an, astfel încât Pentateuhul era împărțit în 53 sau 54 de părți numite parașiyyot, semnalate îm edițiile moderne ale Bibliilor prin termenul paraș. Cu timpul, evreii din Palestina au adoptat, la rândul lor, împărțirea babiloniană. Potrivit Talmudului, în acea perioadă premasoretică nu se poate vorbi de o împărțire a textului fixată și universal acceptată. Fiecare comunitate își dezvoltase propriile tradiții și principii 1. Cu toate acestea, împărțirea în versete reprezenta un aspect important al

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
53 sau 54 de părți numite parașiyyot, semnalate îm edițiile moderne ale Bibliilor prin termenul paraș. Cu timpul, evreii din Palestina au adoptat, la rândul lor, împărțirea babiloniană. Potrivit Talmudului, în acea perioadă premasoretică nu se poate vorbi de o împărțire a textului fixată și universal acceptată. Fiecare comunitate își dezvoltase propriile tradiții și principii 1. Cu toate acestea, împărțirea în versete reprezenta un aspect important al întrebuințării textului în lecturile de la sinagogă; ne dăm seama de aceasta dacă ținem cont

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
din Palestina au adoptat, la rândul lor, împărțirea babiloniană. Potrivit Talmudului, în acea perioadă premasoretică nu se poate vorbi de o împărțire a textului fixată și universal acceptată. Fiecare comunitate își dezvoltase propriile tradiții și principii 1. Cu toate acestea, împărțirea în versete reprezenta un aspect important al întrebuințării textului în lecturile de la sinagogă; ne dăm seama de aceasta dacă ținem cont de faptul că Targumurile Aramaice erau lucrate traducând verset cu verset textul Pentateuhului. Practica scrierii continue a textelor, fără

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
cu verset textul Pentateuhului. Practica scrierii continue a textelor, fără a fi împărțite în capitole sau în versete, a fost abandonată în perioada talmudică, când propozițiile au început să fie împărțite între ele prin anumite semne numite sof pasuq. Ideea împărțirii Pentateuhului are la bază considerații de ordin practic: în Palestina, Tora trebuia citită în întregime într-un ciclu de 3 ani, iar în Babilonia într-un singur an. Pentru a înlesni acest lucru, Pentateuhul a fost împărțit în părți egale

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
indicate prin lăsarea unui spațiu liber în care încăpeau 9 litere și începeau pe același rând unde se situa și sfârșitul paragrafului anterior; paragrafele deschise începeau întotdeauna cu un rând nou3. Edițiile moderne ale textului ebraic păstrează urme ale acestei împărțiri vechi, chiar și atunci când aranjarea în pagină nu mai permite acest lucru: una sau mai multe litere pe (p) indică un paragraf deschis (petuha), una sau mai multe litere segol (s) indică un paragraf închis (setuma). În cadrul lecturii sinagogale, în

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
citesc mai multe astfel de paragrafe. În zilele noastre, în comunitățile de origine așkenazică 1, ansamblul de paragrafe care alcătuiesc pericopa ce trebuie citită se numește perașa, iar în comunitățile de origine sefaradică 2, pericopa se numește sidra. Prin urmare, împărțirea în versuri datează din perioada premișnaică, ceea ce se coincide, de altfel, cu perioada în care scribii și-au desfășurat activitatea. În ceea ce privește toate celelalte aspecte ale transmiterii textuale în această perioadă, existau diferențe clare între tradiția palestiniană și cea babiloniană a

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
în versuri datează din perioada premișnaică, ceea ce se coincide, de altfel, cu perioada în care scribii și-au desfășurat activitatea. În ceea ce privește toate celelalte aspecte ale transmiterii textuale în această perioadă, existau diferențe clare între tradiția palestiniană și cea babiloniană a împărțirii în versete; abia în prima jumătate a secolului al X-lea d.Hr., actuala ordine a versetelor a căpătat statutul de împărțire oficială a textului, sub îndrumarea masoreților din familia ben Așer. Deși nu este întru totul relevant, putem aminti

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
celelalte aspecte ale transmiterii textuale în această perioadă, existau diferențe clare între tradiția palestiniană și cea babiloniană a împărțirii în versete; abia în prima jumătate a secolului al X-lea d.Hr., actuala ordine a versetelor a căpătat statutul de împărțire oficială a textului, sub îndrumarea masoreților din familia ben Așer. Deși nu este întru totul relevant, putem aminti că împărțirea textului biblic în capitole, așa cum vedem astăzi în Biblia ebraică, a fost introdusă, potrivit unei note adăugate la manuscrisul ebraic

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
versete; abia în prima jumătate a secolului al X-lea d.Hr., actuala ordine a versetelor a căpătat statutul de împărțire oficială a textului, sub îndrumarea masoreților din familia ben Așer. Deși nu este întru totul relevant, putem aminti că împărțirea textului biblic în capitole, așa cum vedem astăzi în Biblia ebraică, a fost introdusă, potrivit unei note adăugate la manuscrisul ebraic din Biblioteca Universității din Cambridge, în anul 1330 de către rabbi Salomon b. Ișmael. Această împărțire plasa numerele versetelor pe marginea

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
totul relevant, putem aminti că împărțirea textului biblic în capitole, așa cum vedem astăzi în Biblia ebraică, a fost introdusă, potrivit unei note adăugate la manuscrisul ebraic din Biblioteca Universității din Cambridge, în anul 1330 de către rabbi Salomon b. Ișmael. Această împărțire plasa numerele versetelor pe marginea textelor, pentru a facilita găsirea versetelor, în cazul unor polemici. Prezenta împărțire în versete a fost introdusă pentru prima dată de către Arias Montanus, în Biblia pe care a publicat-o la Anvers, în anul 15713

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
fost introdusă, potrivit unei note adăugate la manuscrisul ebraic din Biblioteca Universității din Cambridge, în anul 1330 de către rabbi Salomon b. Ișmael. Această împărțire plasa numerele versetelor pe marginea textelor, pentru a facilita găsirea versetelor, în cazul unor polemici. Prezenta împărțire în versete a fost introdusă pentru prima dată de către Arias Montanus, în Biblia pe care a publicat-o la Anvers, în anul 15713. 2.4. Tiqqune soferimtc "2.4. Tiqqune soferim" Tot scribilor li se atribuie și acele „modificări ale

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
să marcheze pronunțarea diferită a literei șin. Semnele care marcau accentele textului se deosebeau de semnele vocalice, în sensul că nu păreau controlate de reguli fixe; astfel, accentele disjunctive erau indicate prin puncte plasate în anumite părți ale literelor. În ceea ce privește împărțirea textului în versete, nu există nici o diferență între manuscrisele palestiniene și textul tiberian. 3.4.3. Vocalizarea făcută de către masoreții tiberieni - sistemul tiberiantc "3.4.3. Vocalizarea făcută de către masoreții tiberieni - sistemul tiberian" Masoreții tiberieni sunt cei care au conceput

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
părți, se împart, fiecare, la rândul lor, în alte două părți, și așa mai departe, până când întregul verset este împărțit în simple cuvinte sau grupuri de cuvinte unite prin accente conjunctive. Accentele disjunctive specifice care trebuie plasate la fiecare nouă împărțire în două a versetului se stabilesc pe baza regulilor de întrebuințare a accentelor. În general, Atnah împarte versetul în două, Zaqef marchează următoarea împărțire a versetului, iar Pașta și Revia accentuează următoarele subdiviziuni 2. 3.6. Tradiții și note masoreticetc

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
grupuri de cuvinte unite prin accente conjunctive. Accentele disjunctive specifice care trebuie plasate la fiecare nouă împărțire în două a versetului se stabilesc pe baza regulilor de întrebuințare a accentelor. În general, Atnah împarte versetul în două, Zaqef marchează următoarea împărțire a versetului, iar Pașta și Revia accentuează următoarele subdiviziuni 2. 3.6. Tradiții și note masoreticetc "3.6. Tradiții și note masoretice" Notele masoretice se deosebesc foarte mult unele de altele în privința caracterului lor. În principal există două tradiții masoretice

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
textul ebraic, aramaic (Targumul Onqelos), latin și grecesc al Pentateuhului. Întrucât era opera unor învățați creștini, Vulgata ocupă o poziție centrală, alături de textul în greacă și latină, iar ordinea cărților biblice este aceeași cu cea întâlnită în Vulgata. De asemenea, împărțirea masoretică a textului biblic în mai multe părți este înlocuită cu împărțirea în capitole, introdusă în bibliile latine de către Stephan Langton, în secolul al XIII-lea. Deși accentele textului ebraic lipsesc în majoritatea cazurilor, iar vocalele nu sunt puse corect

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
opera unor învățați creștini, Vulgata ocupă o poziție centrală, alături de textul în greacă și latină, iar ordinea cărților biblice este aceeași cu cea întâlnită în Vulgata. De asemenea, împărțirea masoretică a textului biblic în mai multe părți este înlocuită cu împărțirea în capitole, introdusă în bibliile latine de către Stephan Langton, în secolul al XIII-lea. Deși accentele textului ebraic lipsesc în majoritatea cazurilor, iar vocalele nu sunt puse corect de cele mai multe ori, textul consonantic este redat cu foarte multă grijă. Se

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Cititorul acestei ediții poate fi foarte ușor tentat să creadă că are în față manuscrisul reprodus al Codexului Leningradensis; problema este că acest codex nu împarte propozițiile în stihuri: părțile poetice apar sub aceeași formă ca și cele în proză. Împărțirea propozițiilor în stihuri sau unități metrice a fost întreprinsă de către cei ce au îngrijit această ediție și reflectă o teorie specifică poeziei ebraice și metricii poetice, teorie ce s-a aplicat textului mult mai târziu. Unitățile metrice stabilite în acest

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
această ediție și reflectă o teorie specifică poeziei ebraice și metricii poetice, teorie ce s-a aplicat textului mult mai târziu. Unitățile metrice stabilite în acest fel nu coincid întotdeauna cu unitățile indicate de către masoreți. Este important de reținut că împărțirea în versete a Bibliei Hebraica Stuttgartensia este opera editorilor, nu a masoreților. Un cititor neavizat poate crede că are în față „originalul”, când de fapt, această versificare a fost făcută cu doar câteva zeci de ani în urmă; același cititor

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
a masoreților. Un cititor neavizat poate crede că are în față „originalul”, când de fapt, această versificare a fost făcută cu doar câteva zeci de ani în urmă; același cititor este nevoit, într-o oarecare măsură, să accepte o anumită împărțire metrică. Desigur, nimeni nu îi poate învinui pe editori pentru greșelile de tipar; oricine știe că este practic imposibil să obții o copie perfectă în urma tipăririi unei cărți, cel puțin la prima ediție 1. BHS urmează foarte îndeaproape Codex Leningradensis

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
consonantic, în timp ce ediția lui Giovanni Battista De Rossi, din 1784-1788, deși ținea cont de vocale, nu oferea decît un aparat selectiv al unor anumite texte. Hebrew University Bible își propune să analizeze toate datele textuale, consoanele, vocalele, accentele (te’amim), împărțirea în setumot și petuhot, oferind în același timp, mărturiile vechilor versiuni, mărturii textuale neebraice ale Bibliei ebraice, pe care Kennicott nu le menționase. Textul HUB este însoțit de un aparat împătrit. Primul aparat este dedicat traducerilor vechi ale Bibliei; al

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375

cercetătorii se blochează. Se întreabă ce au de făcut cu toate acele transcrieri, casete și notițe. Situația poate fi copleșitoare. Le sugerăm analiștilor începători să folosească metoda „mesei încăpătoare”. Este o metodă care a rezistat în timp și constă în împărțirea procesului în etape mai ușor de realizat. Metoda „mesei încăpătoare”tc "Metoda „mesei încăpĂtoare”" Această abordare reprezintă o opțiune ce utilizează tehnologia de nivel scăzut și care a fost deja folosită în nenumărate proiecte de analiză. Îi permite analistului să

Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401

dacă o fi să vă scoată foamea din casă, vă faceți de râs pe la restaurant. 6.3. noțiuni teoretice pentru alcătuirea unui meniutc "6.3. noțiuni teoretice pentru alcătuirea unui meniu" Pentru început, trebuie să punctăm teoria fundamentală a meniurilor. Împărțirea formală a roadelor pământului în legume și fructe determină în general momentul în care acestea sunt consumate la masă: legumele sunt destinate preparatelor calde (ciorbă, supă, tocană etc.) sau reci (salate), iar fructele se consumă la desert: crude, în prăjituri

[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]