6,663 matches
-
prea bine, dar parcă nou-numitului, în drum spre Franța, i-a scăpat un "oui". Care, de altfel, îl va scoate, ăăă, din multe încurcături, acolo. Joc de societate. E un pariu cu mine însumi, practicat cu oarecare constanță din '90 încoace. Văzînd faciesul cuiva anume, pe stradă, la teatru, în piață, pariez că insul votează, de zece ani, numai cu Iliescu. Eșantionul bate bine spre vîrsta a treia. E prototipul "românului verde", ieșit din laboratoarele genetice ale lui Dej, Ceaușescu, Iliescu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a aceluiași secol, cu Rubens, Snyders, Jordaens, Van Dyck, atît de genial diferiți.Cum să încorporezi pe atît de inegalii și atît de diferiții Guardi, Longhi, Canaletto și Tiepolo în așa-numita Școală venețiană a secolului al XVIII-lea? Mult încoace, Școala de la Paris, care făcea încă valuri acum cîteva decenii. Ce a mai rămas din ea? Mai cu seamă că, fără discernămînt, sub umbrela denominativă își făcuseră loc tot mai mulți intruși, atît de străini stilistic de întrucîtva legitimii Soulages
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Constituției iorgovane, cu orgolii de cod napoleonian. Și, cum noul show nu putea fi unul oarecare, lansat, la o adică, de pe prăpăditul pod al inundațiilor, de la Mărăcineni, a așteptat să simtă pămîntul Broadwayului sub tălpi, ca de-acolo să trimită încoace torpila constituțională. Și nu una oarecare. Ci, stupoare! parlament unicameral. Să sară peremiștii în aer de indignare, nu alta. (Ei, tobă de carte în materie de istorie strămoșească, marcată, ea, istoria strămoșească, firește, de tradiționalul bicameralism.) Nu și, culmea!, pesediștii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
noutatea nu e strigătoare: de cînd lumea (artistică) rumorile au fost sarea și piperul festinurilor. Și, slavă domnului, festinurile se țin lanț de vreo două sute de ani, cam din momentul în care modernitatea a căpătat statut de lege. Mult mai încoace și mult mai provocator, ieșirile suprarealiștilor, bulversante în momentul impactului lor prim, ne par acum de o dulce candoare. E de ghicit, cred, bătaia scurtă a preambulului. Așadar. Ce fascinant e să privești cu seniorială detașare dar și cu generoasă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că a avut întâlniri secrete cu anumiți complici, dar că toate acestea reprezintă lucruri de natură de a se informa, de a se documenta, legături întâmplătoare, oficiale, în dosul cărora se ascunde că ar fi primit dispoziții de încolo și încoace și are atitudinea unui dușman, unui mare bandit, unui vechi contrarevoluționar înrăit și nu recunoaște că a făcut spionaj. Are o atitudine obraznică. La confruntări, care au avut loc, care au conturat și au dat greutate materialului, el a avut
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
adevăr există abuzuri la multe organe de stat și noi, Procuratura, suntem unul din organele de stat care trebuie să avem o contribuție în lupta pentru apărarea legalității și aceasta n-a fost în raport cu nevoile acestei lupte. De un an încoace am căutat să dăm Procuraturii o închegare organizatorică pe baza legii de organizare și, în același timp, să mobilizăm cadrele. Avem cadre tinere. În privința aceasta la noi este un alt spirit decât la Justiție. Jos, la unitățile raionale de Procuratură
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
exerciții de tipul: 1. Subliniați pronumele personale: Eu și ea și el și ei Bine ne jucăm, hei, hei! Când veniți și voi la noi, Joaca marea e în toi. 2. Precizați persoana și numărul pronumelor: „Eu chemam pe lup încoace, El fugea-ncotro vedea... Și-a venit la noi la poartă Și-am ieșit eu și i-am spus: N-ai nici tu, nici împăratul Bani să-mi cumpere băiatul!” 3. Alcătuiți un enunț cu ajutorul pronumelui personal, persoana a II
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
puține bucurii, comparativ cu suferințele, necazurile sau nedreptățile ce s-au abătut asupră-i încă din fragedă pruncie. Aproape involuntar, reconstituind traiectul biografic al istoricului, îmi revin în memorie cuvintele lui Miron Costin, din Letopisețul țării Moldovei de la Aron Vodă încoace (cap. III, paragraf 12), selectate de savantul A. D. Xenopol ca motto la prima și cunoscuta-i sinteză a istoriei naționale: “iară nu sînt vremile supt cârma omului, ci bietul om supt vremi”. Rostite mult prea adesea în răstimp, pentru a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lor marfă, încât din aceste toate să văd în pericol de o gre îngenunchiere, haznaua păgubită de dările lor și numiții pieritori de foame”. La 1 martie 1850, breasla croitorilor de haine bărbătești din Iași reclama că „de la o vreme încoace pre lângă că nu numai ucenicii, calfii, lipsind de la stăpân își deschid dughenile încât noi am rămas pieritori de foame...”, dar acum și străinii „cu fel de fel de meșteșuguri, cușmari, șapcari, închipuindu-și un vârfu, că tocmesc pe calfe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ceea ce poate mărturisi însuși Dumnezeu și Excelența Sa”. Desigur, convingerile personale ale domnitorilor români au jucat un rol foarte important, numai că, în acele împrejurări istorice, ele exprimau și o voință generală, cum au afirmat-o contemporanii avizați și, de atunci încoace, numeroși istorici. Axinte Uricariul nota că, aflând de hainia lui Dimitrie Cantemir, vizirul s-a adresat moldovenilor cu un firman, cerându-le să rămână supuși Porții, dar fără rezultate, deoarece „erau înfiați mai toți pământenii cu nădejdile cele deșerte”. Neculce
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
următoarea precizare: demonstrația istoricului sovietic ar fi integral acceptabilă dacă n-ar suferi de două erori: 1) nu Franța a secondat Rusia în desfășurările diplomatice ale acelor ani, ci invers; sub acest raport, Kineapina ignoră demonstrațiile indubitabile de la François Charles-Roux încoace; 2) minimalizarea dusă la extrem a locului Principatelor Române, a luptei românilor pentru Unire, în negocierile și alinierile politice ruso-franceze; sub acest raport, N. S. Kineapina ignora rezultatele cercetării lui V. N. Vinogradov. Or, problema Unirii Principatelor a constituit un
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
este unul, nu se repetă și nu poate fi supus generalizării, pe când faptul extern se repetă în esența lui ducând la proliferarea dreptului 185. Eugeniu Speranția încearcă să stabilească raporturile dintre drept și morală pornind de la constatarea că de la Thomasius încoace, deși au constituit permanent subiect de discuție, acestea "au fost adeseori mai mult întunecate decât elucidate". El susține că nu este adevărat că dreptul s-ar opune moralei, pentru că dacă s-ar afla în opoziție atunci unul ar interzice ceea ce
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
lui Blake cea mai stabilă a fost aceea de gravor, iar cele mai mari ambiții le-a avut ca desenator. Părerea larg răspîndită în secolul al XX-lea că Blake a fost unul dintre cei mai mari gravori de la Renaștere încoace, firește, ar fi uimit pe contemporanii săi28. În 1796, British Critic denunță "gustul detestabil" al "fanteziei depravate [a lui Blake] [...] care substituie diformitatea și extravaganța forței și expresiei"29. Garth Wilkinson, un spiritualist, descria cîteva desene ale lui Blake (pe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
desene, cele pentru Dante, "cele mai sublime desen[e]" imaginabile, iar Tatham a afirmat că erau "astfel de desene cum nu mai fuseseră făcute niciodată de nici un englez din orișice perioadă și de nici un străin din Secolul al XV-lea încoace, si apoi singurul său rival era Michelangelo"33. În timpul vieții sale Blake a fost puțin cunoscut că autor. Scrierile lui au fost pe atunci respinse că incomprehensibile, ininteligibile. În 1810, Henry Crabb Robinson mărturisea că, în vreme ce desenele sînt "adesea grotești
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe cînd bătea în jur 285 Pe demonul care se prăbușea; înfricoșat de chipurile Luate de înrobita omenire, in ce privea se prefăcu: În ce făcea se prefăcu: era schimbat el însuși. Spasme cuprinseră fibrele-i musculare ce se zbăteau încoace și încolo: buzele-i spelbe Fără să vrea i se mișcară cînd Urizen răcni: pîntecele-i că marea unduiră 290 La țipetele lui Enitharmon: genunchii săi unul pe altul se loviră, și-apoi privi Cu Ochi înmărmuriți la Urizen și ápoi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Al lui Enitharmon; dar vaierele ei îneacă harfele nemuritoare. Tare și mai tare via muzică peste văzduh plutește, Slabă și mai slabă lumina zilei asfințește; și rotile învîrtitoarei bezne Porniră în solemne revoluții. Pămîntul, de durere frînt, zbătîndu-se, Se leagănă încoace și încolo și plînse-amar la geamătul lui Enithármon. 30 Și totuși fíravele harfe și glasuri de argint alină așternutul cel trudit, Însă din peșterile nopții celei mai adînci, suind în nori de ceață, Iarna-și întinde áripile negre largi de la
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
năprasnic ce în Pămînt e zăvorit. Deși la mare depărtare, cum cea mai depărtata miazănoapte departe e de miazăziua cea mai depărtata, 185 Urizen tremurắ acolo unde zăcea-întins cînd auzit-a urlînd groază. Se zguduiră Stîncile, zăvoarele de Veci trase încoace și încolo fură rupte. Întins pe pietrele de gheață, ruinele tronului sau, Urizen cutremurîndu-se-auzi, tremurînd mădularele-i zguduiră strașnicele porți. Chinurile lui Urizen închis în hrubele adînci ale lui Urthona: 190 "Ah! cum să se supună regele Urizen ăstui sălaș
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tremurul și groază. Cînd mă arăt naintea-ți iertînd vechi răni, 420 De ce să îți aduci aminte și să îți fie teamă? Fără-ndoială că în durere am murit Destul de-ades că gelozia să-ți conving și frica și-ngrozirea. Vino încoace; aibi răbdare; hai împreună să vorbim, căci Și eu tremur și mi-e teamă de mine însumi și toată viața-mi din trecut". Enitharmon răspunse: "Îl văd pe Mielul Domnului cum se pogoară 425 Că să-Întîlnească-aceste Spectre ale Morților. Mă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Tare de la un cer la altul, Zgomot măreț articulat: "Sculați, voi morților, veniți La Judecata din cele patru vînturi! Sculați, numaidecît Veniți!" Înfășurîndu-se ca niște pergamante ale Enormului volum al Cerului și al Pămîntului, 15 Cu bubuit și groaznice zguduituri, încoace și încolo legănîndu-se, Sînt zguduite cerurile și-i strămutat din locul său Pămîntul, Si temeliile Eternelor coline dezvăluite sînt: Sînt clătinate tronurile Regilor, pierdutu-și-au vesminte și coroane, Și cei săraci dau lovituri de moarte-obiditorilor, ei se trezesc la vremea secerișului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cale bucurîndu-te, si haide împreună să ne bucurăm. 425 Eu umblu printre turmele-i și-aud mehăitúrile mieilor săi. O, de-aș putea să-i privesc față și să-i urmez neprihănitele picioare! Umblu pe lînga pașii turmelor lui; veniți încoace, turmelor plăpînde. Puteți vorbi c-un suflet cast care pe făcătorul sau îl caută? Nu îmi răspundeți: atunci stăpîna voastră-s pusă în grădina ceasta. 430 Asupra voastră voi veghea și pașii vi voi însoți; nu sînteți aidoma cu păsările
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pierdut, Cartea a II-a (p. 70), scena în care Haos ("Anarhul cel bătrîn") îi spune lui Satan: La început bîrlogul vostru, Iadul,/ De-a lungul și de-a lațul, sub picioare/ Mi s-a întins iar, de o vreme-ncoace,/ Stau Cerul și Pămîntul altă lume, -/ Peste împărăția mea s-atîrne,/ Legat Pămîntul cu un lanț de aur,/ De însăși partea Cerului din care/ Căzură ale voastre legioane!" [Paradise Lost, Book ÎI, 1004-1006: "Now lately Heaven and Earth, another world/ Hung
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
înece pe "Devorator" într-un exces de încîntări. Harold Bloom vede astfel în imaginația inventiva debordant de fecunda a lui Blake din această perioadă (că. 1793-1803) o dovadă vie a faptului că el în realitate nu avea egal de la Dante încoace. Bloom este de părere, în plus, ca Blake era mai mult decît doar un "Orc tînăr" ("young Orc"): el nu uitase că dorea să înfăptuiască o căsătorie a Bibliei lui a Iadului cu Biblia Cerului: Blake a abandonat astfel Vala
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
întemeierii posibilității cunoașterii științifice ca necesară și universală. C. Rădulescu-Motru contestă tocmai inadecvarea timpului, în înțeles kantian, la rezultatele științelor, îndeosebi ale psihologiei, din perioada postkantiană. "Filosoful român credea că progresele pe care le-ar fi făcut psihologia de la Kant încoace ar crea premisele rezolvării problemei sale (problema posibilității unei cunoașteri cu valoare necesară și universală n. C.) pe baza datelor cunoașterii pozitive. Sistemul său de metafizică inductivă este construit în intenția declarată de a oferi o nouă explicație identității conștiinței
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
astăzi, din păcate, în desuetitudine. De ce cărțile acestea sunt scrise de un inginer și nu de un critic sau de un istoric muzical? Încercați să vă amintiți numele vreunui muzicolog sau formator de opinie muzicală și culturală de la Iosif Sava încoace? Dacă nu puteti, nu este nici o problemă! Nimeni nu îi cunoaște! Ei se cunosc doar între ei! Dacă cineva ar avea curiozitatea să intre pe site-ul Uniunii Muzicologilor și Compozitorilor din România ar observa că 90% din conținutul acestuia
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
dramatică: O binemeritată revanșă Revenit pe scena Teatrului Național "V. Alecsandri" după o pauză cam prea lungă, dacă ar fi să o judecăm după o ierarhizare valorică a textelor, autohtone sau străine, care au format repertoriul instituției de la Calul verde încoace, Constantin Popa își adjudecă victoria într-o binemeritată revanșă: Regulamentul de bloc face parte din categoria acelor texte dramatice care pledează pentru ideea de teatru înțeles ca loc al desfătării spirituale, al meditației și al confruntării cu starea la zi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]