4,849 matches
-
să, de la care îl invidiază toțti sătenii. În cadrul interviului nea Gheorghe ne spune cum se sărbătorea Paștele când era el tânăr.Acesta își amintește cum o ajută pe mama sa la preparatele tradiționale de paste, si cum mai mult o încurcă pe mama sa. De asemnea el o ajută pe mama sa și la vopsitul ouălelor și ne spune cum vopseau ouăle “Ca să le facă roșii folosea sfecla roșie, ca să le facă galbene folosea flori de tei sau coaja de ceapă
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN BĂLEŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by PASCAL LOREDANA-ŞTEFANIA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2081]
-
l-au dezamăgit. Cum, nu sînteți membri de partid? le-a zis el de după biroul din prefectură la care era așezat și i-a privit de parcă nici lui nu-i venea să creadă cu ce fel de oameni s-a Încurcat. Păcat. V-aș fi sancționat, acum ieșiți repede afară. Nu puteau să fie membri de partid, pentru că amîndoi aveau cîte o vină capitală. Taică-tău era refugiat din Bucovina Într-o vreme În care acest lucru Însemna o mare rușine
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vina e a lor că am ajuns aici, În această fundătură de viață. E numai vina lor că ne risipim un an și patru luni din tinerețea noastră scurtă În acest scenariu atît de absurd, Încît simți cum ți se Încurcă mațele În tine cînd te gîndești. SÎntem totuși niște tipi cu potențial, merităm mai mult, dar iată că acum sîntem AICI, stînd pleoștiți pe lăzile de muniție, sub un mal cenușiu de pămînt și o burniță care se transformă Încet
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
albi (avea saboți?). Îmi amintesc că am văzut cu ochiul stîng lampa pe care mi-a băgat-o În față, după ce a reușit să-mi dezlipească pleoapele umflate, pe care se Închegase sîngele (asta e adevărat, nu am cum să Încurc așa ceva). Apoi mi-a cusut arcada. Îmi amintesc că un craniu s-a plimbat prin fața mea - sper din toată inima că era o radiografie. Îmi amintesc că mi-a zis că Într-o săptămînă o să fiu iar bun de armată
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se poate să fie o iluzie. — Eu cred că George o urăște într-adevăr. — E ceva ce Stella n-o să creadă niciodată. Tocmai asta-i partea tristă. Gândește-te la atmosfera nenorocită din casa lor, și-apoi George care-i încurcat cu femeia aia! Eu cred că Stella are nevoie de un răgaz în care să poată judeca lucrurile limpede. Se găsește încă sub stare de șoc, e ca și paralizată. — Stella paralizată? Nici vorbă! Brian o admira pe Stella. — Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
senzația ei de bătrânețe, absolut de neconceput, și totuși atât de aproape. La un moment dat îl pierduse pe George, apoi îl regăsise. Dar de astă-dată va veni oare la ea? Femeia aceea, prostituata cu care se spunea că „e încurcat“ George, era rudă cu Ruby. Ruby avea multe rude de felul ăsta și lui Alex îi displăcea modul în care se legau anumite lucruri care ar fi trebuit să fie separate; prea se potriveau toate cu presentimentul unei conspirații împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ruby reprezenta un monumental „lucru-în-sine“, menit să-i placă filozofului. Ruby, aproape nearticulată în vorbire, era incapabilă să mintă. Rozanov simțea că această femeie va face tot ce va putea, fără gălăgie și fără interferența unor idei preconcepute care să încurce totul. De asemeni, Ruby știa să-și țină gura. John Robert, un om închis de felul lui, nu voia ca proiectul său să ajungă subiect de discuție în Ennistone. I-a scris lui Ruby și a chemat-o la hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
delicatețe pudică pe care Emma o aprecia mult. — Nu, nu. — Pari atât de timid în general. Emma, care nu se considera deloc timid, și care era confruntat cu necesitatea eroicei sale opțiuni, roși de enervare. — Nu sunt timid, sunt numai încurcat. Nu poți obliga întotdeauna oamenii să asculte un zgomot atât de răsunător și de neobișnuit. — Dragul meu Scarlett-Taylor, ce manieră de a-ți descrie excepționala voce! Emma se gândi: „Acum e momentul să-i spun că am de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
În ultima vreme, Steve Glatz e foarte des prezent în scenă. Anthea Eastcote a rupt logodna cu Joey Tanner, spre satisfacția celor care n-au văzut în el decât un „vânător de zestre“. Se spune că Anthea ar fi acum „încurcată“ cu Steve, și Tom și Hattie le-au închiriat mica lor casă din Malibu. Domnul și doamna Tom McCaffrey locuiesc încă la Papuc, unde Pearl și Emma vin foarte des să-i viziteze, închizând ochii la tachineriile și glumele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai înainte unii s-au trezit și umblă prin dormitor mai mult sau mai puțin silențios. Pelerinul de sub mine, probabil din Coreea, se tot învârte în jurul rucsacului, scoțând sau introducând din nou lucrurile ce le are, și ca să nu-l încurc, prefer să stau în pat și să privesc la tot ce se petrece în acest dormitor imens. Este interesantă o deșteptare într-un han pentru pelerini pe camino. Nimeni nu scoate un cuvânt, dar toți sunt grăbiți fie cu toaleta
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
doar pentru eventualul lor rol catehetic, ci, mai ales, pentru creșterea spirituală pe care o produc. Pentru a evita confuziile, confesorul va încerca să nu transmită și alte mesaje „spirituale”, prin care să divagheze de la celebrare și, astfel, să îl încurce pe penitent. El este invitat să fie coerent anumitor criterii și reguli: a) confesorul trebuie să nu urmărească să-i comunice penitentului „propria sa spiritualitate” cu privire la celebrarea spovezii sau la viața de credință, ci să îl conducă pe acesta să
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
a nu se crea dependență, ci și la alți confesori; îi va confirma copilului că și ei au aceeași putere de la Dumnezeu; g) să fie atent ca să nu ofere prea multe sfaturi și nici vorbe multe, pentru a nu-l încurca și a-l face să nu își mai amintească nimic după spovadă. Mai degrabă, să i-l prezinte copilului pe Isus ca pe un prieten al său, care „a venit pe pământ și în inima sa pentru a trăi cu
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
un lucru frumos. Pe mâner era înscris cu fierul înroșit: „martie 1943”. „Așa ai să-ți aduci aminte de mine Toadere” - i-a spus sora când i l-a dat. „Îmi aduceam aminte și fără 86 asta” - a răspuns Toaibă încurcat... Tot sora i-a așezat merindele în sac. La plecare, i-a șoptit: „Drum bun, Toadere, și să te faci sănătos cât mai repede!” Apoi, cu pas grăbit, a dispărut dincolo de ușa salonului. Toaibă a coborât încet treptele, pornind spre
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în sfera socialului și în relația cu politicul, e mai mult constatativ, față în față cu actantele iubirii se recunoaște înfrânt: Îmbrățișarea ta îmi face întotdeauna țăndări / turnul în care încerc să mă retrag, fiindcă Pe trupul tău gol eu încurc întotdeauna / lumina dintâi cu întunericul din urmă, / Facerea cu Apocalipsa, astfel că influența femeii e cvasidemiurgică, din moment ce Oricum, eu nu mai am altă scăpare decât trupul tău (...) / Da, trupul tău care inventează pentru mine ziua de mâine. Femeia visată se
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
sonetele volumului 7, poetul se dovedește a fi un solitar, simțind tot mai acut clisa toamnei și inerentele sincope ale drumului ales aparent deliberat, ipostaziindu-se, într-un fel ca un alt meșter Manole (Clădesc cetăți din putrede cuvinte), fiindcă mă încurc în umbre strânse stol și, la fel ca toți creatorii, conștientizează că limitele nu pot fi depășite: Urc doar atât cât poate să dureze / Hotarul meu uitării dând obol, dar, e mulțumit, așa cum menționa în Cuvântul autorului, că, prin noblețea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fiecăruia, noi, judecătorii, le-am mulțumit și am hotărât apoi că trebuia să o judecăm pe numita Ioana pentru recădere în necredință, conform dreptății și rațiunii”. Asesorii neavând decât un rol consultativ, Pierre Cauchon nu avea de gând să se încurce cu formalități jenante pentru el. Chiar în după-amiaza acelei zile era expediată prin grija notarilor o scrisoare tuturor asesorilor, informându-i că Ioana căzuse din nou în greșelile pe care le abjurase și va fi dusă a doua zi în locul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
Păi, aiasta-i de-a dreptul insultă. No! Cum ar zice un ardelean, bun prieten de-al meu. Cum să fiu eu invidios, când abia aștept să ți se împlinească dorința ta cea mai arzătoare?” “Și care ar fi aceea, încurcă lume ce ești?!” “S-o ai pe Zâna lângă tine!” - mi-a răspuns gândul de veghe, chicotind cu satisfacție. La acest adevăr verde, nu am mai avut ce spune. “O faci pe mortul în păpușoi. Ai?” Am tăcut chitic, fiindcă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
stare liberă și icre bătute când sunt bătute. Și-ați plantat semințele de porc... Plantat științific, două câte două la cuib și apă și sapă, și apă ! Și-au răsărit ? Sigur c-au ieșit, sărăcuții, dar cred că s-a-ncurcat borcanele. C-or ieșitără lupchi în loc de porci și-or fugit. Și-ați renunțat ? De renunțat n-am renunțat, că mai iau două borcane cu sămânță de-aia de porc. Și dacă ies tot lupi ? Nu-inici o nenorocire că iau și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Într-o zi, o rază strălucitoare a soarelui i-a mângâiat părul, fața și a emoționat-o făcând-o să observe gingășia unui ghiocel ce abia scotea căpușorul din pământ. Pentru că până atunci nu mai văzuse așa ceva, fata rămase foarte încurcată înaintea clopoțelului alb. Observând că cineva îl privește, ghiocelul se mișcă ușor și își desfăcu petalele albe și ca un clopoțel dori să vestească sosirea primăverii. Fetița constată că această mică floricică împrăștia un parfum suav, un parfum pe care
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
avut vreodată prieteni. Într-o vreme am crezut. Acum mă îndoiesc. După aceea, am vrut să mă fac judecător. Dar și aici m-am lovit de destinul meu sucit. Pentru că, domnilor, eu m-am născut în zodia Racului, dar, ca să încurce de tot lucrurile, ursitoarele mi-au dat pasiuni puternice, răstignindu-mă între ele și tendința racilor de a da înapoi. Ceea ce a fost un adevărat blestem pe capul meu deoarece m-a împiedicat totdeauna să ajung la țintă. Aplecat asupra
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pâine, brânză, lucruri care nu cereau să fie pregătite. În clipa când închideam ușa casei eram fericit. Răsuflam ușurat. Eram în sfârșit singur cu gândurile mele, cu "partida" mea. Nu mă mai tulbura nimeni, nu mai amenința nimeni să-mi încurce "mutările". Mâncam în fugă și pe urmă mă întindeam din nou în pat. Luasem obiceiul să trag storurile ca să nu mă jeneze nici lumina de-afară. Cel mai greu era când ajungeam la sentință. Până acolo totul mergea ușor, aveam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu fac o prostie. Vă asigur că nu exagerez deloc starea în care mă aflam. Într-un ungher al camerei mele era o pânză de păianjen. Într-o seară, am observat că în timp ce-și țesea pânza, păianjenul se încurcase nu știu cum în ea. Și astfel devenise captivul propriei sale creații. Mă uitam la el cum se zbătea încercînd să iasă și nu putea. Mă gândeam că semăna cu mine. Eram frați. Tot așa făcusem și eu. Construisem un joc până ce
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în fiecare dimineață și pe care ne ferim s-o înțelegem. M-am gândit să apelez la filosofie și la poezie ca să-mi găsesc un punct de sprijin. Dar ce este filosofia n-am știut niciodată prea bine. M-am încurcat totdeauna la ideea că omul se visează nemuritor din egoism. Vă dați seama că pe un pământ gemând de oameni nemuritori, prima grijă a celor care trăiesc ar fi să nu mai permită nașterea altor oameni, să-i ucidă pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fost îngrozitor de frig. Atâta vreme cât ele erau acolo mă temeam mai puțin. Îmi dădeau un sentiment de liniște relativă, pe care nimeni n-ar fi reușit să mi-l dea. Și pe măsură ce relațiile mele cu lumea, în loc să se clarifice, s-au încurcat și mai rău, cărțile mi-au devenit și mai necesare. Într-un ungher unde erau aruncate hârtii, reviste și manuscrise vechi, am găsit niște zodiace. Am vrut să mă apuc să studiez temeinic zodiile și, probabil, aș fi făcut o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
seara dinaintea trimiterii lui la ghilotină, privind cum soarele apunea dincolo de copacii de pe Champs Elysees. Așadar, "mîine va fi timp frumos" era un avertisment. Din pricina monedelor primite înapoi se făcuse o foarte gravă confuzie în capul meu. Am început să încurc și alte lucruri. Noaptea mi se părea că aud lumea înghesuindu-se pe străzi să se ducă să vadă spectacolul ghilotinei. Parcă treceau trăsuri, auzeam copitele cailor lovind caldarâmul, după care veneau căruțe cu roțile de lemn, auzeam pașii târșiți
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]