3,465 matches
-
al românilor de pretutindeni... Fapt unic, care vorbește în mod elocvent despre popularitatea fără seamăn a poeziei lui orfeice și mesianice. Au semnat critici și istorici literari cu nume, distinși publiciști și lingviști, poeți și preoți de seamă, cărturari și îndrăgostiți ai verbului vierean plin de vrajă. Duminica Mare a lui Grigore Vieru a criticului și istoricului literar Theodor Codreanu din Huși (România) se numără printre cele mai reprezentative și incitante lucrări care propun cititorului o imagine critică asupra poetului basarabean
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fertil al artei (6564), creierul "cu miliarde de oglinzi", "cel mai complicat labirint construit de Dumnezeu" (8090-8091), pâlpâie credința ("4050. Numai credința te face invulnerabil.") și dansează femeia ("3990. Labirintul este femeia însăși. Din care nu pot ieși decât adevărații îndrăgostiți"). Aici înfloresc iubirea, incertitudinile ("2442. În labirint, călăuza e totdeauna firul tors de o femeie?") și, uneori, dorul de libertate. Labirintică e societatea în care scriitorul trăiește "după alte legi decât majoritatea concetățenilor mei prizonieri în labirint. Diferența e că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Stînci uriașe au fost puse anapoda de un artist neglijent la detalii. Peste tot, complet neșlefuite și, mai ales, în calea vapoarelor, în calea celor care cred uneori că marea este un bulevard. Doamne, ce-ar păți pe acolo doi îndrăgostiți care închid pentru o secundă ochii ca să viseze! Barca vieții lor poate să se contreze ca o proastă cu veșnicia stîncii și să ofere mării un tribut nedorit nici chiar de ea. De pe terasa Ingelei înfrunt din nou vîntișorul acela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
unul din cei mai slabi atunci când răsar în fața lui ispitele Istoriei. Auzind cântecul sirenei, el singur se dezleagă de catarg și se aruncă în valurile tumultoase ale trecutului, căruia i se oferă total, ca unei mari iubiri. Rezultatul? Nu dispariția îndrăgostitului, ci o revigorare a sentimentelor sale, exprimate printr-o nouă carte, în care Istoria este eroină și iubită. De data aceasta, scriitorul abordează o parte extrem de importantă din trecutul colțului de țară numit Moldova. Importantă deopotrivă prin consistența sa și
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
mele hoinăreli în jurul bătrânei cetăți a Iașilor. Si nu o singură dată... - Stiu că ai umblat în lung și-n lat pe aceste meleaguri și că de fiecare dată te-ai întors cu tolba plină...Așa îi stă bine unui îndrăgostit de frumos și de vechimea izvodirilor domnești sau ale altor muritori... - Prea mă ridici în slăvi, mărite Spirit...și nu merit o așa laudă... - Să lăsăm asta și să mai spunem doar că mănăstirea Golia a căzut în ruină după
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
nu are dreptate întru totul. Desigur, nu e treaba statului să i facă pe oameni mai buni. Și totuși el îi poate face mai buni, dacă reușește măcar să nu-i facă mai răi decât sunt. Un gând rapid despre iubire Îndrăgostiții, îndrăgostiții dintotdeauna și de pretutindeni, nu pot evita să-și sistematizeze euforia - mai ales la începutul relației lor - prin trei propoziții de o miraculoasă, sublimă, unanimă banalitate: 1. Ne vom iubi veșnic (cu variante: „Nu ne vom mai despărți niciodată
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
are dreptate întru totul. Desigur, nu e treaba statului să i facă pe oameni mai buni. Și totuși el îi poate face mai buni, dacă reușește măcar să nu-i facă mai răi decât sunt. Un gând rapid despre iubire Îndrăgostiții, îndrăgostiții dintotdeauna și de pretutindeni, nu pot evita să-și sistematizeze euforia - mai ales la începutul relației lor - prin trei propoziții de o miraculoasă, sublimă, unanimă banalitate: 1. Ne vom iubi veșnic (cu variante: „Nu ne vom mai despărți niciodată.“, „Nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mea, jumătatea mea.“) și 3. Iubirea noastră e unică („Trăim ceva rarisim, fără precedent, fără comună măsură cu iubirile altor cupluri.“). Dacă nu te-ai auzit niciodată proferând măcar unul din aceste trei „absoluturi“, n-ai fost niciodată cu adevărat îndrăgostit. Faptul că i-ai auzit și pe alții vorbind la fel nu te demobilizează. Cu tine și cu amorul tău e altceva. Ceva profund, neconvențional, ireductibil. Într-o a doua instanță, urmează dez-vrăjirea, momentul lucidității, masivitatea cinică a bunului-simț. Vertiginosul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
că evenimentul iubirii se situează în alt plan decât acela al imanenței. El presimte un nivel al realului în care eternitatea, destinul și unicitatea există: există substanțial, deplin, așa cum există lumile cu mai multe dimensiuni, așa cum există non-spațialitatea și non-temporalitatea. Îndrăgostitul percepe, pentru o clipă, clipa îndrăgostirii lui, cerul stelelor fixe, orizontul ascuns îndeobște al celor netrecătoare. În limitele acestui orizont, trăirea lui este veșnică, preprogramată și irepetabilă. Iubirea descoperă așa dar, cu energia unei imprevizibile iluminări, zenitul transmundan al cotidianului
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și sunt flatat că mă crede apt să lămuresc lucrurile. Nu sunt. În viteza unui simplu editorial pot încerca doar să mai fac câțiva pași pe drumul analizei infinite inaugurate de el. Mi se pare esențial să observăm că între îndrăgostit și „obiectul“ iubirii sale avem de a face cu o specie de continuitate. Cei doi sunt în același plan: planul comunicării împărtășite, al unei emotivități omogene, al unui afect în permanentă mișcare de la unul la altul. Iubirea se exprimă, adesea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
-și pune problema să coboare la nivelul celui care îi oficiază cultul. Idolul nu se întrupează. Nu stă la masă cu vameșii și cu păcătoșii, nu se lasă ucis de netrebnicii lumii. E suveran, rece, invulnerabil. Într-un cuplu de îndrăgostiți, nu există, în mod normal, relații de subordonare. Când unul din parteneri devine dominator, când apare ideea unei ierarhii a calităților, cuplul e în pericol. Iubirea impune amândurora un comportament slujitor. Fiecare se dedică celuilalt, fiecare se simte bine să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
care cuprind totuși o profesiune de credință și - conform feleșagului meu - o mărturisire? Pur și simplu nu recomand citirea lor. Să continui deci. 1. Mărțișor Cred că ai băgat de seamă, Cristi, că mi-am ținut boticul când cu „ziua Îndrăgostiților“. À propos: Nu știu cum ați ajuns 6 miliarde, bătând toate recordurile Între mamifere, iubindu-vă doar o zi pe an. Cât mă privește, nu mă interesează deloc sărbătoarea, căci sunt Îndrăgostit mai tot timpul, răspunzând serenadelor dedicate mie de pisicile cartierului
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ce așteaptă voalul de mireasă, petrecerea se sparge în mod nefericit, dar de cele mai multe ori, tinerii găsesc curând un prilej de a dispărea împreună de acasă. Se spunea că tânărul și-a furat iubita. O perioadă de timp, cei doi îndrăgostiți erau adăpostiți prin sate vecine pe la ceva rubedenii, ca mai apoi părinții să-i caute, să-i aducă acasă, să accepte precedentul creat, să le dea binecuvântarea și să programeze, totuși nuntă în toată regula ca și când nimic rău nu s
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
colorate primite de la iubitele lor. Pentru faptul că schitul se află la o înălțime apreciabilă, vântul ce bate cu putere, dezleagă multe eșarfe legate, legenda spunând că acelea ce vor rezista intemperiilor vor aduce noroc și multă dragoste perechilor de îndrăgostiți. Am văzut și noi eșarfe zdrențuite fluturând pe stâncă. Ai crede că acolo se sărbătorește ceva și pentru acest motiv locul este împodobit astfel, gândește Janeta. De fapt se sărbătorește; omagiu înălțat Sfântului Mandillas, omagiu înălțat iubirii. Am aflat că
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
însă nu poate pentru că vrea să-l trăiască până la capăt. Este, de altfel, ora când Iisus își ia rămas-bun de la ucenicii săi, când ziua părăsește noaptea și când melancolia se face vers119. Melancolia e o noapte a sufletului 120. Un îndrăgostit cuprins de melancolie vorbește încet pentru că descoperă o plăcere în a-și desfășura gândul 121 spune Stendhal. Și[-s] cu neguri îmbrăcate/ Lac, dumbravă și pădure./ Stele palid tremurânde/ Ard prin negurile sure.// Lumea-n rouă e scăldată,/ Lucioli pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
protejeze casa însăși: Iar în ușa casei crește/ Teiul mândru ce-o umbrește/ Ca un viu coperământ 65. În jurul casei, întocmai ca-n basm, floarea-i cade fără vânt/ Scuturată la pământ 66, cum cădea o dulce ploaie pe creștetele îndrăgostiților. Și pe prispă, singurea/ Văduvioară tinerea/ Cu-n picior îmi legăna/ Copilaș înfășețel 67. Curtea este un eden luxuriant: Alei întunecoase de nuci cu frunza lată/ Și snopii de flori albe pe crenge de cireș/ Și iarba cea subțire și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
faptul că este un spațiu misterios, protector și tăcut. Altfel, unde ar chema-o pe ființa iubită dacă nu în codru ? Este un spațiu deschis și închis în același timp, care se oferă să stea necondiționat la dispoziția celor doi îndrăgostiți: Hai în codrul cu verdeață,/ Und-izvoare plâng în vale [...]// Acolo-n ochi de pădure,/ Lângă trestia cea lină/ Și sub bolta cea senină/ Vom ședea în foi de mure116. Iubirea castă se trăiește în afara lumii, pe cărare-n bolți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cea senină/ Vom ședea în foi de mure116. Iubirea castă se trăiește în afara lumii, pe cărare-n bolți de frunze 117. Luna cu umbrele ei fantomatice, izbutește să-ntindă crengile pădurii atât de misterios, încât urcând pe cer le mută118. Îndrăgostiții trec, se pierd în codri/ Cu vieața lor pierdută 119, înghițiți parcă de pădurea misterioasă. Asimilându-i prin uitare și oferindu-le ocrotire, îndrăgostiții se ridică mai presus de existența lor. Dorința este poemul eminescian care exprimă poate cea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ei fantomatice, izbutește să-ntindă crengile pădurii atât de misterios, încât urcând pe cer le mută118. Îndrăgostiții trec, se pierd în codri/ Cu vieața lor pierdută 119, înghițiți parcă de pădurea misterioasă. Asimilându-i prin uitare și oferindu-le ocrotire, îndrăgostiții se ridică mai presus de existența lor. Dorința este poemul eminescian care exprimă poate cea mai sinceră chemare, cel mai sincer strigăt de bucurie către ființa iubită. Comuniunea cu elementele codrului, participante la dragostea curată a celor doi, atinge în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nu călcase picior de om?219 Așadar, izvorul e tâlcuit prin însăși natura lui, trebuie să fii ales/inițiat ca să-i înțelegi glasul, căci prin chiar natura lor izvoarele sunt de lume date-uitării220, sunt singuratece 221. Tocmai de aceea când îndrăgostiții se vor culca lângă izvorul/ Ce răsare sub un tei222, la rându-le, ținându-le isonul, izvoare spun povești 223. Între cei doi îndrăgostiți și izvorul fermecat există o relație simbiotică: Se întreabă trist izvorul/ Unde mi-i crăiasa oare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
prin chiar natura lor izvoarele sunt de lume date-uitării220, sunt singuratece 221. Tocmai de aceea când îndrăgostiții se vor culca lângă izvorul/ Ce răsare sub un tei222, la rându-le, ținându-le isonul, izvoare spun povești 223. Între cei doi îndrăgostiți și izvorul fermecat există o relație simbiotică: Se întreabă trist izvorul/ Unde mi-i crăiasa oare?/ Părul moale despletindu-și/ Fața-n apa mea privindu-și/ Să m-atingă visătoare/ Cu piciorul?224 Element omogenizator al ritmurilor cosmice și al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
al cărei nume rămâne încă necunoscut), în trascrieri poetice memorabile cu predilecție în variante, din care se pot recunoaște trăsăturile definitorii ale acesteia. Încercăm acum o definire a acestei imagini în descrierile prozei eminesciene. Fiind vorba de imaginea/imaginile unor îndrăgostiți, căci, în cazul acesta, numai în acest context Eminescu portretizează. Copila blondă de la Ipotești apare în exclusivitate în imagini poetizante: Luna-i cădea drept în față, încât ochii ei albastri străluceau mai tare și clipeau ca loviți de o rază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
strecură prin mânuțele-i de ceară. Prin hainele argintoase îi transpar membrele ușoare; picioarele-i de omăt abia atingeau podul... Întocmai ca atunci când rătăceau împrejurul laculului, noaptea, la Ipotești, căci despre acest spațiu este vorba, tinerii se comportau ca doi îndrăgostiți... lunatici: El își răzima fruntea încununată cu flori albastre de genunchii ei, iar pe unărul ei cânta o pasere măiastră 298. Ca și în poezie, descrierea iubitei ipoteștene este aievea: părul cel blond și împletit în cozi cădea pe spate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de alabastru 305. Ieșită din mare, iubita apare într-Un negligé ce părea o negură de argint care scălda în albeața sa fantastică și diafană figura ei naltă, mlădioasă, subțire ca o elfă de mare306. Revine des imaginea celor doi îndrăgostiți, împletiți ca lianele în sărutări, fie că este vorba de înălțări sublime cum este acela al zborului în lună fie înlănțuiri terestre, pline de toată candoarea unei iubiri sincere, curate: și eu diezmierdam cu mâna când fața, când sânul, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
adânc de farmecul sfânt al femeii iubite. Retras și singur, ca un stâlp eu stam în lună!64 Reluând o idee a lui A. Husson, Julius Evola ține să remarce cât de profundă este gândirea celui dintâi atunci când spune că îndrăgostiții trăiesc între vis și moarte 65. Veșnic îndrăgostit, așa cum l-a surprins Caragiale în însemnările sale, Eminescu trăia în absolut viața morții: Suflet mort, zâmbiri senine/ Iată eu66; pe de altă parte, viața și opera lui sunt țesături atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]