9,974 matches
-
pentru tine. Acu, gata! Treci la culcare și ai grijă ce faci... Dimineața a fost trezită de lătratul câinilor, după un somn chinuit început în lacrimi și suspine înfundate, când cocoșii cântaseră de miezul nopții. Era singură în cameră. A îndrăznit să se apropie de fereastră. Se vedea mașina trasă în fața casei și i a citit numărul de înmatriculare până l a memorat. Mai departe, gardul cu poarta străjuită de doi copaci înalți. La poartă lătrau câinii pe care stăpânul lor
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
lama cuțitului fluturat cu îndemânare atât de aproape de piept, a îngrozit‑o pe Iuliana. Nu a putut scoate vreun sunet. Doar câteva icnete de aprobare ori de supunere... Două schimbări mai bruște de direcție au clătinat‑o pe canapea. A îndrăznit să tragă atunci, din nou, cu coada ochiu �lui. Nu‑și putea imagina cât s‑a mers și nu bănuia în ce direcție. Cu rugăciuni în gând și cu lacrimi în ochi, a încercat să‑și stăpânească tremurul corpului. Era
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
aruncat?” Mai avea unul într‑un buzunar discret din rucsac și se ruga Domnului să nu fie găsit de cel ce o răpise de pe stradă. Încărcase bateria în seara precedentă. Spera să‑l poată folosi cât mai repede. Acum nu îndrăznea. Era singura ei speranță. Autoturismul se întâlnea, după zgomotul motoa �re �lor și umbrele aruncate, cu mașini mari, de marfă, cu TIR‑uri. Era singurul aspect ce i s‑a întipărit în memorie. În rest, era haos în capul ei
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
s‑o lovească din nou, a preferat să tacă, strângând din dinți și mocnind a ură neputincioasă. Încerca cu disperare să‑și ascun �dă goliciunea și nu reușea. Mâinile îi tremurau puternic pe prosopul ce‑l înghesuise între picioare. Nu îndrăznea să‑l privească. Își ascundea ochii înlăcrimați și plini de ură de privi �rea lui. Știa, simțea că se uită la goliciunea ei ... Pentru ea a fost o noapte de coșmar. Bărbatul s‑a mai folo �sit de trupul ei
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
bucată mare de brânză și o sticlă de coniac. Le‑a rânduit pe masă, a desfăcut o conservă de fasole și costiță afumată și a chemat‑o să mănânce. Ea a refuzat, deși simțea că o doare stomacul de foame. A îndrăznit să ceară apă de băut. El i‑a întins sticla de coniac, îndemnând‑o: - Ia și bea. Îți face poftă de mâncare și de viață, nu fi proastă. Ea a refuzat. I‑a mulțumit și a repetat rugămintea de a
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
și a intrat apoi în bucătărie, să‑i pregătească micul dejun, după care a început să se îmbra �ce. Se priveau în tăcere fără să‑și vorbească. Aceeași teamă și neliniște se citea și în ochii lui și nici unul nu îndrăznea să rupă tăcerea. Bărbatul a băut doar cafeaua. Nu a putut să mănânce. Au plecat împreună la secția de poliție și au cerut să vorbească cu șeful. Nu se începuse programul de lucru. Au fost nevoiți să aștepte. Veneau agenți
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
măsurat‑o din cap până‑n picioare și pe Silvia, modificându‑și vizibil atitu �di �nea. - Păi, haideți la ofițerul de serviciu, de ce să‑l așteptați pe șef. Îl cunoașteți personal ? - Nu, dar cui să spunem dacă nu lui ? a îndrăznit femeia să intervină. - La ofițerul de serviciu. Stați de vorbă cu el, scrieți o sesizare după cum vă învață el și mergeți acasă. Poate că a venit fata între timp. Tudor se uita la Silvia întrebător și neputincios, în timp ce ea își
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
să facem să ne întărim credința și să răbdăm toate cele ce vor veni asupra noastră? Și cunoaștem din proorociile sfinților că, de vor răbda creștinii necazurile de pe urmă, vor fi mai mari decât cei dintâi. Iar Cuviosul Paisie Aghioritul îndrăznește să spună că „mulți sfinți și-ar fi dorit să trăiască în vremurile noastre". - Cugetând la moarte. Monahul și creștinul nu are această însușită datorie să fie gata de plecare? O are! Nu te interesează dacă trăiești și cum trăiești
PĂRINTELE ARHIM. IUSTIN PÂRVU S-A NĂSCUT ÎN VIAŢA CEA VEŞNICĂ, MUTÂNDU-SE LA CEREŞTILE LĂCAŞURI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346089_a_347418]
-
se colorează din roșu cum era la față, în grena. - Păi, bre mamă, izbucnește el apăsat, într-un final, eu i-am spus ei: mă, tu ai impresia că...? Și mama continuă să vorbească: mult, mult, foarte mult. - Bre mamă, îndrăznește iarăși fiul să zică și el un cuvânt cu năduf, cine dracu' crezi mata că mai ține cont azi de ce vor copiii, dacă să rămână cu mă-sa ori cu ta-su? Bre, nu mai e acuma ca pe vremuri
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
eu, care abia așteptam să-ți dau vestea! - Că parcă pentru mine cin’se bucură? Și de ce, mă rog, așteptai să-mi dai vestea? Aha! Care va să zică, doar că nu mi-o spui pe șleau: „Ia, de mâine, să nu mai îndrăznești a-mi bate la ușă; fă bine și târâie-ți scheletul pe la alte case, că eu loc de tine nu mai am!”. Cu colțurile gurii căzute, Lică îngăimă cu dezamăgire: - Stai, măi... Tu o să fii mereu bine-venit în casa noastră
CUM ŞI-A PLIMBAT SUFLEŢEL DEPRESIA PE LA PRIETENI de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346205_a_347534]
-
cineva te-a autorizat pe tine să mă chinuiești. De unde știi tu că eu împărtășesc aceleași idei politice ca tatăl meu? Poate că sunt mai comunistă decât tine...!”. A înghețat. A devenit livid și, din ziua aceea, nu a mai îndrăznit să se ia de mine. Era o aberație să spun că sunt comunistă, dar UTM-istă am fost, până la arestarea tatei, când m-au exclus cu specificația: „O fiică de deținut politic nu poate face parte din rândurile UTM-ului
INTERVIU CU DOAMNA LIANA SAXONE- HORODI – ARTIST PLASTIC, PERSONALITATE LITERARĂ, MILITANT PENTRU ARMONIE... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355963_a_357292]
-
oamenii, nu numai pentru români. Ex. „ (Nedatat. Pe plic: Târgu-Lăpuș, 10 VIII 1987)”. În privința scrisului, a modalității de concepere a unui text, N. Steinhardt spune: „-- Scrisul: plăcere, mare plăcere, dar și caznă. Așa cred că e pentru toți cei ce îndrăznesc să pună mâna pe condei (put pen on paper, zic englezii). Dar observ că nu am răspuns complet întrebării precedente. Să o fac acum. E nevoie de o totală libertate de acces la cultura planetară. Intelectualul român este dornic de
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) [Corola-blog/BlogPost/355966_a_357295]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > MI-AI ADUS DOAR PRIMĂVERI ÎN DAR Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 249 din 06 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mi-s toamnele plecate la plimbare Și nu-ndrăznesc să vină mai aproape Le-am pus iubirea ta între hotare Ca lacrima din ploi să nu m-adape Și am rămas noi doi în vara noastră La țărm de valuri ce ascund tăceri Tu crin regal , eu floarea ta
MI-AI ADUS DOAR PRIMĂVERI ÎN DAR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356123_a_357452]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > SĂ ÎȚI IUBEȘTI ȚARA, SĂ OFERI FĂRĂ SĂ CERI NIMIC ÎN SCHIMB. Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 2292 din 10 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Vrem a încerca ceva, să îndrăznim! Este sau nu, dezvinovățirea unui vicios? Poate că suferința este o punte de legătură. Să îți iubești țara, să oferi fără să ceri nimic în schimb. Nu, nu dezinteresat și nici altruist, să iubești pur și simplu țara. Așa cum respiri
SĂ ÎȚI IUBEŞTI ȚARA, SĂ OFERI FĂRĂ SĂ CERI NIMIC ÎN SCHIMB. de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368826_a_370155]
-
acea petrecere, dar niciodată între patru ochi. - Foarte interesant nu, dar cu o cafea aș trece testul? - Cafeaua e perfectă, spuse ea, zâmbind. - Pari ca și cum ți s-ar fi luat o piatră de pe inimă. Doar nu crezi c-aș fi îndrăznit să-ți fac o propunere indecentă? - Nu, nici vorbă, nu mi-ar trece așa ceva prin cap, spuse ea, serioasă. - Aăă... și de ce, mă rog? - Păi, ești homosexual, nu? continuă ea, serioasă, deși nu credea așa ceva. - Pot să-ți demonstrez că
NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368799_a_370128]
-
printre atât de perenele date sufletești ce beneficiază de adecvate efecte auditive în registru cult: Stăm alături, tu și eu,/ În dimineața albastră înecată de aer,/ Pentru o clipă, eterni, împăcați, rotunzi,/ În rezonanță cvasiperfectă cu cerul,/ Cu râul primordial, neîndrăznind/ A schița o mișcare, încordăm arcul/ Interiorului zguduit de furtună,/ Privim ziua urcând spre altar/ Știind că amiaza, cu fanfarele ei/ Ne va găsi oarecum depărtați,/ Oarecum palizi, infinit mai săraci -/ Mai știm însă că înaltul clipei/ Va depăși fluviile
MUZICALE de BAKI YMERI în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368977_a_370306]
-
avem răbdare, căci într-o veșnicie nu e loc nici de singurătate, nici de îmbătrânire, nici de insuficiență, și nici de măsură. Adevărată “măsură” a vieții unui om nu se poate obține decât prin “lipsa de măsură”, dorind “fără măsură”, îndrăznind “fără măsură”, iubind “fără măsură”, scria Octavian Paler. În acest context, "ce semnificație are soarele pe cer, care se plimbă de unul singur? Ce însemnătate are muntele, care privește semeț în vale? Ce însemnătate are o fântână izolată? Toatre acestea
LA MULȚI ANI, CIVILIZAȚIE! de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370826_a_372155]
-
de care se folosește autorul în cartea de față, este o poezie a Vieții și a Morții care nu pune punct creației divine. „Prima privire în sus a Creatorului a creat aripile(....)” iată un gând de care omul Salvomir Almăjan îndrăznește, aș zice, prometeic, să se apropie ca de soarele dumnezeirii. Această lucrare, cartea, este ca un poem în proză, are puterea de-a despica frumos apele neliniștii noastre generale, să ne facă părtași la aventura prin care Știința și Lucrarea
ZBOR CAZUT INTRE ARIPI de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370847_a_372176]
-
ca un străin să aibă grijă de ograda ta, pentru că tu nu ești în stare? E amuzant de absurd. Neamțul, nu doar că nu te-ar lăsa să nu pui mâna pe nimic, te-ar și da afară că ai îndrăznit. În schimb, noi practicăm acest lucru destul de des ca să scăpăm de muncă. Trebuie să înțelegem că fără să punem osul la muncă, vom stagna mult și bine așa. Sau cum se face că politicienii noștri se îmbogățesc peste noapte? În
O ZI ÎN ROMÂNIA PERFECTĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370795_a_372124]
-
mereu și pe panourile de publicitate mari cât Capitoliul. Nu mai era ea, nu mai semăna defel cu Diva care fusese simbolul unui veac în care nici oamenii și nici caii nu mai visau să le crească aripi. Liniștea rea îndrăznea, i se prindea de gene și sprâncene, de clavicula stângă și de cea dreaptă, intra, se înșuruba în inima care doar ea, mușchiuleț harnic, dar fără pretenții, se încăpățâna să se zbată, să bată ... Părea că o mașinărie ireversibilă fusese
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
Gheorghe. Pornind pe “drumul de fier”, unde după o oră de mers, cu trecere și peste râul Buzău, căuta urmele Marelui erou. De la halta unde coborâse trebuia să treacă peste puntea-pod, mai aproape decât Mănăstirea din comuna pierdută. Călătoru: Pășea îndrăznind să se creadă însetat de-o bucurie. Pășea cu credința unui muritor nevinovat. Istoricul: Cu-n astfel de gând ai poposit cu speranța de-a găsi legende, chiar cu însemnele explorării echivalente muncii de Sisif, ori pline de utilitate? Legende
MONUMENTUL DE LA …URSOAIA! (LUMINA DE LA CERNICA STRĂLUCEŞTE ŞI ACASĂ) TABLOUL (SCENA) 2 de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370900_a_372229]
-
cel care se ocupa cu împărțirea vagonetelor era un deținut pe care toată lumea îl știa de Colonelul. Am mers la locul indicat de minerul meu și m-am învârtit printre deținuții care erau la transport în subteranul minei. Nu am îndrăznit să întreb pe nimeni cine e Colonelul? Până la urmă m-am hotărât și m-am adresat unui deținut cu o statură impunătoare și cu o cămașă albă, am întrebat timid; dvs. sunteți domnul Colonel? Tipul s-a uitat atent la
COLONELUL...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370935_a_372264]
-
pune pe gânduri substanța acestor versuri, tensiunea lor. Tainițele din care vin sunt decelate pentru a descoperi paradigma omului de azi, terorizat de semeni, zguduit în propriul sistem de valori, părăsit de prieteni și urât de cei pe care a îndrăznit să-i ajute cândva, lovit în sentimentele lui bune. Viorel Savin exprimă liric de data aceasta propriul personaj dramatic, un strigăt, și procesarea însingurării, autoexilului- deși printre oameni fiind-, îl reinventează ca scriitor. „exilat în strigăt voi călători atâta timp cât vor
EXILAT ÎN STRIGĂT, VIOREL SAVIN de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370943_a_372272]
-
la ea acasă, în sala aia că un ring uriaș, ca un amfiteatru clasic. Rămâne cu ceasurile. Nemișcata. Când te aștepți mai putin, tresare. Se ridică, se răscucește pe călcâie, fuge prin portalul îngust, fără să scoată sunete. Nimeni nu îndrăznește să o certe, să-i ceară explicații. Și în dimineața asta a revenit, grăbita dar fără să arate că ar avea o treabă anume. Mărțina Herseni face corp comun cu liniște aproape primitivă, se simte ca într-o baie călduța
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
trimite acasă. Uite așa am ajuns pentru prima dată la miliție, părinții nu mi-au spus nimic, dar bănuiam eu că știau și cred că mă aștepta să o iau din nou. Nu știu cum s-a terminat episodul pentru că n-am îndrăznit să o întreb pe mama. Fiind o fire bolnăvicioasa, ca și un pui de avicola -scuzați expresia - eram mai tot timpul răcit cu gîtul roșu și câte și mai câte, nu aveam voie multe, înghețată, sucuri reci sau tot ce
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE XII de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370979_a_372308]