5,478 matches
-
pus într-o asemenea situație! Să fie pus să aștepte! Să aștepte doar ca să-l primească pe Ptițin, un biet copil! Salitov urlă la tânăr, care se uită înapoi cu o expresie de așteptare bine-crescută care era prea mult de îndurat. ă Ce mai aștepți, prostovane? strigă Salitov. Ptițin făcu semn cu o mână înmănușată și amândoi bărbații începură să meargă. § ă Domnule, uitați-vă! Domnule locotenent Salitov! ă Da, îl văd. Amândoi porniră la fugă cu pași mari prin zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Moers, unul dintre propriii lui doctori În filozofie, dat ca gaj pentru un Împrumut de 5000 de dolari (și până la urmă vândut de doctorul În filozofie, unui negustor, pe zece mii de dolari) i‑am spus: - Cât timp crezi că mai Îndur poveștile astea agasante despre ceainicul ăla agasant și despre agasantele tale articole de lux? Uite ce‑i, Abe, dacă nevoile tale Îți depășesc mijloacele materiale, dacă ești un aristocrat care se zbate victimizat de nevoia lui pentru frumos, de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sau de coadă. Dacă vreo parte a creaturii se desprindea și cădea pe jos, cu atât mai mare distracția. - Hai să ieșim de aici! Îmi cerea Rosamund. Se plângea de fumul grătarelor. Îi Înțepa ochii. Dar, de fapt, nu putea Îndura scenele de torturare a homarilor. Când ne găseam În Hampshire și vedea salamandre pe drum, le culegea și le depunea În locuri diferite. Îi atrăgeam atenția: - S‑ar putea să nu dorească să fie acolo unde le pui tu. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
menționa și atleții sud‑americani al căror avion se prăbușise În Anzi. Și, de bună seamă, nihiliștii noștri, care clamează că totul este permis, ar trebui să admită că și canibalismul e perfect logic. „Dar lucrul cel mai greu de Îndurat pentru mine, scria cercetătorul american, era mirosul savuros al pulpei de om prăjite, tăiate de pe cadavrul care Încă sângera, În paradisul acela de flori. Asta mi se părea cel mai cumplit. Nu capetele pe care războinicii le leagănă În mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să te gândești la Dumnezeu, constatam. Și nici nu te puteai gândi la Dumnezeu fără să‑ți vină În minte morții tăi. Așadar Îți reînnodai legătura cu morții și sfârșeai prin a‑ți face un bilanț pe cât de sincer puteai Îndura - trecând În revistă activitățile de o viață, afecțiunile, atașamentele. În domeniul ăsta nu stăteam prea bine. Și cum puteți fi siguri că Rosamund va face Întotdeauna tot ce‑i stă În putință ca să ajungă la fondul științific al lucrurilor, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Întreb dacă voi reuși vreodată să te dezvăț de acest sadism pe care‑l practici față de tine Însuți. - Așa e. Îmi procură un fel de satisfacție specifică, răul din astfel de experiențe le garantează caracterul real. Iată ce trebuie să Îndurăm, și asta‑i viața. Creierul e o oglindă și reflectă lumea. Desigur, vedem doar imagini, nu lucrurile adevărate, dar imaginile ne sunt dragi, ajungem să le Îndrăgim, deși știm ce organ distorsionant e creierul‑oglindă. Dar nu e momentul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lui. Dar pielea rea de copos tăbăcit în blestemății postbelice nu s-a dat deloc după lume și tot a făcut până la urmă ceea ce-i fătase mintea lui chircită. Marele noroc al poporului român a fost că Dumnezeu s-a îndurat și el odată până la urmă de cei năpăstuiți și grabnic la trimis pe acest copos ce mustea de venin și răutate direct în brațele lui Scaraoski cu tot cu nelipsitul pachet de țigări Kent, pentru a-i fi consilier pe problema combaterii
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
făcea parte și Luana, reprezenta grosul clasei. Era formată din acei copii de condiție medie care, indiferent de inteligență sau prezența de spirit de la ore, rămâneau cufundați în anonimatul numelui. Eleva Leon se sufoca să vadă cât de greu se îndura tovarășa să laude pe unul ori pe altul, cât se chinuia să atingă, abia cu vârful degetelor, creștetul aceluia din gloată care dădea dovadă de reale înzestrări intelectuale. Nu suporta gândul că toți aceștia purtau crucea pregătirii și a buzunarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dușmăni pe toată lumea până în ziua în care Dan, bunul Dan, veni la ea cu mâna întinsă. Își cerură scuze reciproc iar Luana îi sări în gât și-i spuse printre suspine: L-am iubit pe moșneagul ăsta, deși nu se îndura să-mi treacă pragul casei. Fără el, Crăciunul nu va mai fi la fel. Apăsarea ultimei zile cu tovarășa învățătoare la catedră, o simțise cu câteva săptămâni înainte. Nu se mai putea concentra, o încercau sentimente contradictorii. Nu-și putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Se trezi lac de sudoare, ca din altă viață. Măcină zile întregi tâlcul acelui vis și fu convinsă că toate i se întâmplaseră cu adevărat dar că, pentru umilința de care dăduse dovadă acceptând voia Celui de Sus, El se îndurase de ea, întorsese roata timpului și-i redase mama. Din ziua aceea, primul gând de dimineață se îndrepta spre Dumnezeu. Îi mulțumea că se trezise sănătoasă, Îl ruga să vegheze asupra ei, a mamei și a bunicii, să le păzească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
răstiră la ea, cerându-i să tacă. Începu să plângă și se rugă de ele să cheme asistenta. Nici una nu catadicsi să coboare din pat. Deși strigătele ei răsunau pe hol, nimeni nu veni s-o ajute. Când Dumnezeu se îndură de ea și-i potoli suferința, o pace sfântă i se coborî în trup și adormi. Se trezi în toiul nopții gemând, iarăși, de durere. Scoasă din sărite, una din femei alertă asistenta. Dură o veșnicie până când o mutară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dar categoric. Îi era, și așa, datoare vândută. O ajutase cu bani, îi cumpărase televizor și ea nu știa cum avea să-i dea datoria înapoi. Escu râdea de zbuciumul ei și nu știa cum să mulțumească Domnului că se îndurase de rugile lui fierbinți. O avea lângă el. Se bucura, iarăși, de prezența ei. Fără Ștefan, Luanei i-ar fi fost imposibil să se descurce. Îl găsise plin de aceeași iubire, cu speranțele renăscute și se temea să facă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
hol, ai să vezi că te liniștește. Stăpânirea celuilalt punea sare pe rana deschisă a lui Radu care, preț de trei zile, umblase ca un turbat, nu mâncase și nu dormise, lipsise de la muncă, făcându-l pe Liga să se îndure de el și să-l treacă, de la sine, în concediu. Măcinat de gândul că-și punea capăt zilelor dacă o pierdea pe Luana, se repezi spre Escu, orbit de gelozie și neputință. Mai înalt cu un cap, sportiv și bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dorești, poți să vii să ne vezi. Din ziua aceea, prezența celor doi bărbați din viața sa deveni sufocantă. Radu profita de îngăduința ei cu o umilință de câine. Până și Sanda, profund impresionată de calvarul prin care trecuse, se îndură de suferința lui și-l acceptă. Dar cea care radia de o fericire fără margini era Aniela. Nimeni în jur nu mai era luat în seamă. Fetița număra minutele până la sosirea lui și o dată așezat lângă ea, cei ai casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
singurul care a dat un sfat bun; e nevoie de răbdare și de sânge-rece pentru găsirea unei soluții convenabile. Ai făcut și o propunere pe care am luat-o în considerație. Acum însă te poftesc să fii precum Iov. Să îndurăm cu credință tot ceea ce par a fi nedreptăți de la Dumnezeu, și vom fi răsplătiți. Pietro interveni: - Stiliano, să-i spui lui Faroald să aibă răbdare? Noi facem tot ce ne stă-n putință ca să-i eliberăm pe Rotari și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe Rotari, să-l potopească cu înjurături, să-l spurce cu necurățeniile animalelor. În luna ianuarie, viitorul duce de Brescia a fost robul servitorilor săi, al mâniei și al pizmei lor, astfel încât a învățat să-și stăpânească furia și să îndure nepăsător umilințele. Când s-au săturat să se răzbune, nenorociților ălora a început să le fie milă de el, ba chiar să-l îndrăgească și să-l trateze cu respect, refuzând să-l mai jignească. Moment în care Garibaldo i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cum i-au strălucit ochii, trebuia însă să-i dau și vestea proastă. - Rotari, dacă n-o să fie cu putință să-i luăm cu noi pe Gaila și pe Gumbert, e mai bine să moară de mâna ta decât să îndure sclavia. Asta e valabil și pentru surorile lui Grimoald și ale lui Rodoald. Fața i s-a încruntat, m-a privit cu ură, ca apoi să înțeleagă situația. - Ca de obicei, ai dreptate, Stiliano. O dreptate tare tristă, de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o inimă, punând jumătate în pieptul Gailei și jumătate în cel al lui Rotari, scriind pe ambele jumătăți numele de Stiliano, a spus Gaila, drept care ochii mi s-au umplut de lacrimi. Am pornit la drum și a trebuit să îndur de-a lungul întregii călătorii vomităturile și înjurăturile longobarzilor, care, lei fiind pe pământ, tremurau ca niște fecioare la fiecare val mai înalt decât palma. Aio se mai recuperase, ajungând, să zicem, la cincisprezece ani. Când și când însă privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
seama că, din punctul ei de vedere, totul se rezuma la bani. Restul n-aveau decât să trăncănească despre satisfacție profesională cât îi ținea gura - dacă nu făceai banul gros, tot fraier erai. Nici o slujbă din lume nu merita să înduri un salariu de mizerie. Ea nu avea chiar un salariu de mizerie, ca asistentă a lui Max, dar era considerabil mai prost plătită decât fusese Daniel. Când își dădu seama de acest lucru și i-l comunică și lui Max
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
tablou de ieri, de când mi-a trântit pensula pe masă, Da! citeam din Evanghelia după Ioan, până când caietul acesta deschis m-a făcut să-mi amintesc cum ieri dus în gânduri l-am văzut toată ziua și nu m-am îndurat să-l tulbur, m-am rugat doar pentru liniștea sufletului său, nici el n-a spus deocamdată mai mult, ci doar atât, Citești, Daniel? numele meu, Daniel, am în mână un stilou chinezesc, cumpărat de părintele Ioan când m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
destinat anume să le primească, pavilioanele urechilor și de-acolo ele limpezi să-și facă drum mai departe, scara lui Ioan Climax, îndârjite suflete prinse de scară cu tot neantul suflându-le în față, dăm ocol iarăși, nu te mai înduri să intrăm, te simt tresărind în interior de dorința de a te așeza în iarbă și să-ți deschizi caietul de schițe, dar avem voie în biserică numai până la vecernie, intrăm acum, pronaosul, cele șapte sinoade ecumenice, în aer mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
care îți spunea tot ce trebuie să faci, a făcut slujbă în biserică, adusesem hăinuțe de-ale copilului, ne-a învățat cum trebuie să postim, cum să ne rugăm, și-a fost atât de fierbinte ruga noastră că s-a îndurat Dumnezeu de noi și-a pus putere în piciorușele copilului, îl spălăm zilnic cu apă sfințită, Și acum unde e? întreabă cu dreaptă uimire celălalt, Merge la școală, e ca toți ceilalți copii, dar în fiecare an veneam la Izvor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dar adevăratul bărbat domină cu spiritul nu cu brațele, din forța mâinilor lui îmi dau seama că e un bărbat încă tânăr, și supus pasiunilor, Omoară-mă! îi spun, tot spre credință te ispitesc și acum, omoară-mă și apoi îndură penitență, păcatele mari te duc spre credință! și degetele lui slăbesc strânsoarea din jurul gâtului meu, m-am ridicat simțind încă colțul de piatră ce mi-a intrat între coaste când m-a doborât celălalt pământ, am coborât atent stâncile spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mirosul de iarbă, bâzâitul fermecat de culori al gâzelor și întrebarea fără răspuns a lui Daniel care a fost pusă în acea noapte, caietul lui Theo înfierbântat de soare pe genunchii mei, îl deschid cu febrilitate, poate totuși se va îndura Theo și-mi va da răspunsul, Răsfoiesc câteva pagini, deja citite, sâmbăta fără dată când m-a chemat pe mine ucenicul lui, masa cu călugării, am citit deja, 9 august, vin tot mai mulți oameni la, am citit și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu lacrimi în ochi a plecat Ana de la el, nu pentru că trebuia să plece, ci fiindcă Theo, și mi-amintesc, l-am urât pentru asta, Theo o făcuse teribil să sufere, știu că nici suferința lui nu era ușor de îndurat, Ana mea, îi spunea cu o duritate în glas neobișnuită, să știi că fac parte dintre cei care, dacă mi s-ar cere să te zidesc în zid pentru arta mea, aș face-o, Ana, aș face-o cu inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]