10,960 matches
-
oglinjoară. Îmi plăcea În mod special tușul de pleoape dramatic. Modelul meu În acest sens era Maria Callas - sau poate Barbra Streisand În Funny Girl. Divele triumfătoare cu nasuri mari. Acasă, mă furișam În baia lui Tessie. Adoram flacoanele cu Înfățișare de amulete și cremele cu mirosuri dulci, de Îți venea să le mănânci. Am Încercat și aparatul facial cu aburi. Îți puneai fața În conul de plastic și te lovea rafala căldurii. Mă feream de cremele grase, de teamă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Încă prea tânără ca să se vadă efectele. Încă nu avea cearcăne sau unghii Îngălbenite. Dar sofisticata sete de distrugere era deja prezentă. Când te apropiai de ea, mirosea a fum. Avea stomacul făcut praf. Dar fața Îi emana În continuare Înfățișarea autumnală. Ochii de pisică de deasupra nasului cârn Îi erau vii, clipeau și Își orientau iar atenția spre gălăgia crescândă din fața scenei. ― Uite-i pe ai mei! strigă Maxine Grossinger. Se Întoarse spre noi și trase un zâmbet larg. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să-și țină copiii Îngrijiți și bine Îmbrăcați. ― Din ce bani? țipa ea la soțul ei. Poate că dacă te-ar plăti cât de cât normal, copiii tăi ar arăta mai bine. Verișorii mei - Aristotel, Socrate, Cleopatra și Platon - aveau Înfățișarea supusă și excesiv de dichisită a copiilor de preoți. Băieții purtau costume ieftine la două rânduri, țipător colorate. Părul cârlionțat le stătea vâlvoi. Cleo, care era la fel de frumoasă ca și tiza ei și avea ochii migdalați, purta rochii de la Montgomery Ward
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe care și-o rezerva pentru toate situațiile dificile. ― Mamă, ce clădire! a spus el când ne-am apropiat de New York Hospital. Cu vedere spre râu! Mai-mai că m-aș interna și eu. Ca orice adolescent, nu băgam de seamă ce Înfățișare tălâmbă aveam. Mișcările mele de barză, brațele care se bălăngăneau, picioarele lungi care-și aruncau Înainte tălpile prea mici În mocasini gălbui - toată această mașinărie zăngănea sub turnul de observație al capului meu, iar eu eram prea aproape ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Luce. La vremea aceea nu știam de celebritatea sa În domeniu. N-aveam idee de frecvența cu care numele doctorului Luce apărea În jurnalele și revistele de specialitate. Dar am observat din prima că Luce nu era un doctor cu Înfățișare normală. În loc de halat, purta o vestă de velur cu franjuri. Părul argintiu Îi atârna până la gulerul helăncii bej. Pantalonii Îi erau evazați și În picioare purta o pereche de botine până la gleznă, cu fermoar pe o parte. Purta și ochelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
știa de cariotipul meu XY, de nivelul ridicat ale testosteronului plasmatic și de absența dihidrotestosteronului din sângele meu. Cu alte cuvinte, chiar dinainte de a mă vedea, Luce putuse să presupună că eram un pseudohermafrodit mascul - genetic masculin, dar cu o Înfățișare diferită și cu sindromul deficitului de 5-alfa-reductază. Dar asta, potrivit gândirii lui Luce, nu Însemna că aveam o identitate sexuală masculină. Faptul că eram În adolescență complica lucrurile. Pe lângă factorii cromozomiali și hormonali, Luce trebuia să ia În considerare sexul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acel ceva. Nu mai văzusem niciodată un dicționar așa de mare. În comparație cu alte dicționare pe care le văzusem eu, Webster-ul de la Biblioteca Publică din New York era cam ca Empire State Building pe lângă celelalte clădiri din jur. Era o chestie cu Înfățișare veche, medievală, legată În piele maronie, care-ți amintea de mănușa unui șoimar. Paginile erau aurite, ca ale Bibliei. Frunzărind paginile În ordine alfabetică, de la cantabile la eryngo, de la fandango la formicate (cu m, atenție!), de la hipertonie la hiposensibilitate, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
există o corespondență predestinată Între structura genetică și cea genitală sau Între comportamentul masculin sau feminin și statutul cromozomial. SUBIECT: Calliope Stephanides INTERVIEVATOR: Doctor Peter Luce DATE INTRODUCTIVE: Pacienta are paisprezece ani. A trăit toată viața ca femeie. La naștere, Înfățișarea somatică releva un penis atât de mic, Încât părea să fie un clitoris. Cariotipul XY al subiectului a fost descoperit abia la pubertate, când a Început să se virilizeze. Părinții fetei au refuzat inițial să Îl creadă pe doctorul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
este o prezență dominantă, un bărbat realizat prin propriile forțe și fost ofițer de marină. În plus, subiectul a fost crescut În tradiția ortodoxă grecească, cu rolurile ei sexuale bine definite. În general, părinții par asimilaționiști și foarte „americani“ În Înfățișare; totuși prezența acestei identități etnice mai profunde, nu trebuie trecută cu vederea. FUNCȚIILE SEXUALE: Subiectul ne-a informat că s-a angajat În jocuri sexuale timpurii cu alți copii, În care, fără excepție, a jucat rolul partenerei feminine, de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
S-a masturbat frecvent, de la o vârstă fragedă. Subiectul nu a avut nici un prieten de durată, dar asta se poate datora faptului că urmează o școală de fete sau unui sentiment de rușine față de propriul corp. Subiectul este conștient de Înfățișarea anormală a organelor sale genitale și a făcut mari eforturi În vestiare și În alte spații comune ca să evite să fie văzută dezbrăcată. Cu toate acestea, ne-a informat că a avut contact sexual, o singură dată, cu fratele celei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pui fript. Dintr-o dată mi se făcu Îngrozitor de foame. Îmi doream să fiu din nou la hotel și să comand mâncare În cameră. Curând trebuia să-mi iau haine noi. Trebuia să arăt mai În vârstă și să n-am Înfățișare de victimă. Trebuia să Încep să mă Îmbrac ca un băiat. Autocarul a ieșit din Port Authority, iar eu m-am uitat pe geam, Îngrozit de ceea ce făceam, dar fără să mă pot opri, și am văzut cum ieșeam din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și un portofel bărbătesc. La casă n-am putut să-l privesc În ochi pe casier. Mi-era așa de rușine, de parcă aș fi cumpărat prezervative. Casierul nu era mult mai În vârstă decât mine. Avea părul blond și des. Înfățișarea aceea comună centrului țării. La restaurante Începusem să merg la toaleta bărbaților. Probabil că e lucrul cu care mi-a fost cel mai greu să mă obișnuiesc. Eram scandalizat de mizeria din toaletele bărbaților, de mirosurile râncede și zgomotele porcești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
apărut pe panouri de afișaj și În vitrine prin toată țara. Și poliția din San Francisco a primit o fotografie, dar acum erau puține șanse să mai fiu recunoscut după ea. Ca un bandit În toată regula, Îmi schimbasem deja Înfățișarea. Iar natura Îmi perfecționa masca zi de zi. Middlesex Începu să se umple din nou de prieteni și de rude. Mătușa Zo și verii mei veneau ca să-i susțină moral pe părinții mei. Într-o zi Peter Tatakis și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
balet acvatic, trăgându-și slipul până la genunchi, ei, atunci era momentul ca țiparul să electrocuteze. Căci Îl vedeai acolo, pe trupul zvelt al fetei, Îl vedeai acolo unde n-ar fi trebuit să fie, un țipar subțire, maroniu, cu o Înfățișare ursuză, o specie pe cale de dispariție, și cum se freca Ellie de geam, iar țiparul se lungea din ce În ce mai tare și se uita la clienți cu ochiul lui de ciclop și aceștia priveau din nou la sânii fetei, la talia ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să se ia după soțul ei și să creeze o fată pe căi necurate, avea acum În fața ochilor, pe aleea Înzăpezită, fructul acelei intrigi. Nu mai era câtuși de puțin o fiică, ci mai degrabă un fiu, cel puțin după Înfățișare. Mama era obosită și Îndurerată și nu avea putere să facă față la acest nou eveniment. Era de neacceptat că trăiam acum ca bărbat. Tessie nu era de părere că aveam dreptul să decid. Ea mă adusese pe lume și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu știa cum de se Întâmplase una ca asta. Deși Încă o recunoștea pe Calliope În chipul meu, fiecare trăsătură Îi părea schimbată, Îngroșată, și-apoi aveam barbă și perciuni și mustață. În ochii lui Tessie, exista ceva criminal În Înfățișarea mea. Nu putea să nu se gândească la faptul că apariția mea făcea parte dintr-o reglare de conturi, că Milton fusese deja pedepsit și că pedeapsa ei de-abia Începea. Din toate aceste motive, rămase În prag, nemișcată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
abisul din care izvora. Și totuși era lumină... eu îl vedeam pe bătrân și el părea să știe de prezența mea. Mă apropiam mai mult de el cu pașii mei mărunți și temători. Îl știam de undeva... sau ceva din înfățișarea sa îmi făcea impresia că îmi era cunoscut. Dar ce anume ? De ce nu-mi era teamă de hăul ce se căsca la doar câțiva centimetri de mine? Și de ce înaintam ? De ce nu ziceam ceva? Știam unde mă aflam, știam ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
el împăciuitor. M-am speriat groaznic și am pierdut pentru o clipă controlul asupra mea. Atunci și-au făcut simțită prezența Sfetnicii. Erau prea slăbiți ca să mă posede unul singur, așa că au lucrat în echipă. Unii au pus control pe înfățișarea mea, alții pe emoții, fiecare cu părticica sa, iar când surpriza și-a mai diminuat efectul, treptat mi-au redat posesia corpului meu. Aparențele au fost salvate. Mi-am păstrat înfățișarea senină, căci pierdeam totul dacă nu reușeam să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
au lucrat în echipă. Unii au pus control pe înfățișarea mea, alții pe emoții, fiecare cu părticica sa, iar când surpriza și-a mai diminuat efectul, treptat mi-au redat posesia corpului meu. Aparențele au fost salvate. Mi-am păstrat înfățișarea senină, căci pierdeam totul dacă nu reușeam să-mi țin sângele rece. Dutrumof păru să nu-l bage în seamă pe moșneag. Se uita în continuare la mine cu disperare crescândă. DE CE GUVERNUL? Țipătul său a făcut ecouri în toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Își îndreaptă doar privirea în sus. Cu sprâncenele împreunate a încruntare, principele îl con templă un timp în tăcere pe cel din fața sa. Încearcă să-i ghicească pe chip semne care să-l ajute să-i preîntâmpine vorbele. Constată că înfățișarea indică mai degrabă încăpățânare decât inteligență. Nici ochii nu sunt vioi, ci doar holbați. Gura, la rândul ei, are pliul de nemulțumire tipic indivizilor complexați. Iar ridurile de la baza nasului împart fața în două, în loc să contribuie la unitatea ei. Pufnește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
umerii. Pedeapsa capitală! Asta îl așteaptă. Tot ce decide împăratul, chiar în condiții extrajudiciare ca cea de acum, are putere de lege... Principele stă cu spatele la el. Se uită îngrozit la silueta împuținată de vârstă. I se pare că aduce la înfățișare cu un călău pe care nimeni și nimic nu-l poate controla. Cezarul tocmai a ajuns la ușa din celălalt capăt și se întoarce. E mirat că nu-i găsește nici o lucire crudă în ochi. Se cutremură totuși, scuturându-se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
celorlalte profesoare s-o ferească de greșeli. Țac... țac... țac... A început tunsul. Pontifex îi taie părul copiliței. Înseamnă că au îmbrăcat-o deja în veșmântul sacerdotal. Când? N-a fost atentă. Își netezește cu grijă pliurile stolei. Totul în înfățișarea lor ex terioară este menit să indice vocația spirituală. Sunt întotdeauna înveșmântate în alb din cap până-n picioare, iar tâmplele le sunt încinse cu o panglică în formă de diademă. Fetița plânge și mai rău. Parcă se și zbate. Face
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de ale ei. Arată cu mâna de jur împrejur ca să-i atragă atenția fetiței: — Privește cu atenție la forma templului... — E rotund. — Așa a fost dintotdeauna. Fetița o strânge cu putere de mână. Vrea să afle de ce. Occia o lămurește: — Înfățișarea lui se aseamănă cu Pământul. — Pământul e rotund? se minunează Domitia. Regele Sacrificiilor râde cu poftă. O întreabă: Da’ tu cum crezi că este? — Plat, răspunde ea cu candoare. — Plat?! — Da, ca o tavă. — Aha! Ca o tavă, carevasăzică... Occia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de limbă. Glasul sonor al vorbitorului o face să-și îndrepte atenția către el. — Când cineva mai priceput nițel în ale gramaticii începe să-și afișeze cunoștințele, spunând cu un aer pedant chestiuni elementare... Vorbește totuși bine, reflectează Vipsania. Toată înfățișarea lui trădează emoția și tulburarea - adevărate podoabe pentru cei care citesc. În acele momente prefer compania unor oameni simpli, cu mici cusururi, cum ar fi cei care, pretinzând că sunt de neam elin, nu roșesc că nu știu să vorbească
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe față o bucură pe Vipsania. Antonia se ferește să-l elogieze în public pe Claudius, fie și indirect, ca acum. Sunt mai degrabă distanți unul față de celălalt. Nu că nu l-ar iubi ca mamă, dar se rușinează de înfățișarea lui schiloadă. Și apoi Livia nu s a jenat niciodată să o învinuiască de boala mezinului. Cică n-ar mai fi suportat durerile facerii și a pus să i se grăbească nașterea. Despre ce evenimente vorbește? se interesează Pupius Piso
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]