5,200 matches
-
le-am numărat niciodată. Reușeam să găsesc mijlocul fără dificultate. Și pentru că aveam sentimentul că nu mi se poate întîmpla nimic, m-am oprit. Apa dedesubtul meu, mișcîndu-se fără odihnă, întinzîndu-se și legănîndu-se ca și cum ar fi știut că avea să înghețe. Aerul iernii care era înarmat cu ace și cuțite și-mi rănea ochii. Undeva la stînga mea, cartierul nostru cu străzile numite după nestemate, cu pietrele sale de pavaj care sugerau valuri care însă nu se mișcaseră niciodată, greoaie și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
efectuat testările, așa cum se prezintă în [58], au provenit de la trei gambe, obținute de la donatori bărbați de vârste de 45, 47 și respectiv 58 de ani. Nici unul dintre indivizi nu avea antecedente de boli articulare sau răni. Specimenele au fost înghețate la cel târziu o săptamână post-mortem și au fost dezghețate cu 24 de ore înainte de disecție. Deși statura și greutatea corporală erau necunoscute pentru doi dintre donatori, unul dintre donatori avea 176 [cm] înălțime și 85 [kg], caracteristici ce corespund
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
mesajul pornise, răul era făcut, Gosseyn nu se îndoia deloc, prezicătorul avusese niște reacții prea violente și prea realiste. Nefiind niciodată obligat să-și controleze emoțiile, Yanar se dovedea incapabil de a o face. Vinovăția lui sărea în ochi. Gosseyn înghețase. Dar făcuse tot ca să se protejeze, așa că nu-i rămânea decât să se străduie să obțină toate amănuntele. Spuse tăios: - Ai face bine să răspunzi cât mai iute și sincer. Dumneata l-ai contactat pe Discipol? Yanar, morocănos, dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
deocamdată decât câteva, continua Armstrong. Am construit o sumedenie, dar pentru alte uzanțe. - Știu, zise Gosseyn. Nava pe care mă aflam a intrat în contact cu unele din rezultatele lucrărilor voastre. Armstrong se opri când ajunseră la distorsor. Privirea îi îngheță și se albi la față. - Vrei să spui, întrebă el, că defensiva noastră nu este bună de nimic? Gosseyn șovăi: - Nu sunt încă sigur, dar mă tem că așa este. Trecură prin întunericul distorsorului Când Armstrong deschise ușa cabinei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
vîntul biciuitor fuseseră înlocuite de un aer într-atît de pătrunzător, nemișcat și rece, că trebui să mărească pasul, bătînd din brațe pentru a se încălzi și scoțînd fuioare de abur pe nări. în tramvai, degetele de la picioare și urechile îi înghețaseră și îl dureau, dar după ce urcă treptele cinematografului, mulțimea din Elite i se păru extraordinar de caldă și de primitoare. Sludden și Gay, McPake și Frankie, Toal și Nan stăteau în colțul lor obișnuit, iar Rima citea o revistă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ceață. Lumina de la ferestre o satura în asemenea măsură încît conacul părea învăluit într-un cocon de lumină lăptoasă, dar dincolo de acesta, Lanark mergea într-un întuneric total, dibuind găsea drumul pe alee după scîrțîitul felinarului pietrișului și atingerea rămurelelor înghețate pe față și mîini. Pe trotuar puteai să te orientezi prin obscuritate cu ajutorul felinarului care ardea pe strada din față. Atmosfera umedă făcea ca pașii să-i răsune puternic, dar după cinci minute își dădu seama că ceea ce păreau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-ți spun că sînt mulțumit, foarte mulțumit. — Din ce motiv? — Sînt un om ocupat, muncesc chiar și în timpul meselor, așa că am avut timp să examinez doar două dintre ședințele tale, dar crede-mă, te descurci bine. — Greșești, mă descurc prost. îngheață. Nu reușesc s-o încălzesc și tot ce-i spun îi sporește durerea. — O, desigur, tratezi un caz limită, un caz pe care l-aș fi considerat irecuperabil dacă n-ai fi avut nevoie de cineva pentru a-ți face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bărbați în fața lui Lanark, celălalt în spatele lui. Cînd ajunseră în sală, chiar și zgomotul era normal. Conducătorul deschise unul dintre lifturi cu o cheie intrară, și zise: — Atelierul Ozenfant și apoi în canal. îl privi acuzator pe Lanark. Canalul a înghețat. — îmi cer scuze. Ușa se deschise. Lanark fu împins în atelier, dar bărbații nu-l urmară. Cei din cvartet săteau pe scaune, dinaintea lentilei de observație, pălăvrăgind și sorbind ceva din pahare. — Aha, ai ajuns la timp! A fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a scris-o. Am luat-o de la bibliotecă. — Ce părere ai despre ea? — Cred că partea cu corurile e puțin cam plictisitoare, dar îmi plac indicațiile scenice. îmi place retragerea din Moscova, cu soldații prăjiți la foc în față și înghețați în spate. îmi place priveliștea Europei văzută dintre nori, arătînd ca un bolnav, cu Alpii drept șira spinării. Scrii acasă? — O, da, domnule. — Lucrezi la ceva în acest moment? — Da. încerc să scriu despre un băiat care poate auzi culorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ei și-i luă brațul în tăcere, temîndu-se că un cuvînt spus greșit îi va anula curajul. Vuietul din spate se topi în tăcere și frunzele veștede nu le mai murmurară sub picioare. Pămîntul deveni plan. Aerul se răci, apoi îngheță. — Rima, ai dat drumul la bară? întrebă el. — Bineînțeles că nu. — Ciudat. Cînd am intrat în tunel, lumina era în față. Acum e la stînga noastră. Se opriră. Cred că ne deplasăm pe latura unui spațiu deschis, zise el, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ne putem descurca. — Aici? întrebă Lanark speriat. — Adică, nu la spital. Oricum, vă las să aveți parte de odihna binemeritată. Ieși trăgînd draperia roșie peste ușă. Rima murmură. — Vino în spatele meu. El se supuse, și ea își apăsă lacomă tălpile înghețate de gambele lui, dar spatele îi era familiar și intim; se încălziră destul de repede și-apoi adormiră. Se trezi printre șoapte și foșnete. Lanțuri de puncte luminoase curgeau în zigzag peste bolta întunecată, coloane și podeaua plină de lume. Veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mă bucur să mă întorc în legendarul Unthank, unde am avut parte de experiențe legendare. Am de gînd să-i dau drumul cu o chestie nouă, i-a bombardat în Troia și Trebizonda, a căzut la fund ca un curcan înghețat în Atlantis, să vedem ce se întîmplă aici. „Bărbatul domestic“. își aruncă repede capul pe spate și strigă: „Tortul pe care mi l-a făcut m-a mușcat pîn-am țipat!“ Instrumetele și mașinile scoaseră un VUUM atît de ascuțit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zdrobiți erau zvîrliți în aer sau cădeau și se agățau agonizînd de capota mașinii, pînă cînd alunecau rînd pe rînd. Lanark împinse ușa de lîngă el și privi ușurat parcarea cu pietriș și un șir de motocase liniștite. — închide ușa, înghețăm, urlă Macfee. Lanark o închise fără chef. Corpurile încă se învîrteau ca într-un balet într-un vîrtej de praf. Două motociclete se zdrobiră provocînd o explozie uriașă, apoi scena fu înlocuită de capul și umerii unui bărbat purtînd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
avea nevoie la aterizare, și pămîntul era undeva jos, departe. Continuă să cadă cît se încumetă, apoi rămase la același nivel, războindu-se cu vîrfurile aripilor care se subțiau și zburau înapoi ca niște săgeți. Pieptul și coastele golașe îi înghețau în cădere. Aerul cețos se rări pînă se întunecă și harta neagră a orașului se întinse jos, cu străzi ca niște puncte luminoase. Mici bucăți din acea hartă ardeau. O floare mare de flăcări îl atrase spre ea. Văzu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ridică din umeri: ― Un oarecare Thorson... Se opri brusc și se încruntă: ― Vezi ― zise el încetișor ― eu nu făcusem nici o legătură când l-ai pomenit. Acum ai răspunsul dorit. Gosseyn nu mai zise nimic, străfulgerat de un gând care-i îngheța sângele în vine. Fără prea mare legătură cu faptul că Jim Thorson, delegatul personal al unui imperator galactic, urma să devină președintele Pământului. Gândul care îl chinuia privea Mașina. Aceasta a încetat să mai fie utilă. De-acum înainte, niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
hotelului. Se târî până la el. "Ce obositor! Să mă sinucid... n-am nici o speranță..." Ajunse până la radio și, în sfârșit îl deschise. ― Torpilă... ucigași... de necrezut... criminali... În ciuda somnolenței, cuvintele îl făcură să tresară pe Gosseyn. Și, simțindu-se că îngheață, înțelese: războiul programatic, ca și celălalt, era în plină desfășurare. Peste tot, pe întreaga scală, voci proferau amenințări și acuzații. ― Mașina! Mârșava Mașină!... O monstruozitate mecanică, necinstită, inumană... Conspiratorii venusieni, cei care au infectat oamenii cu otrava sa străină... Cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
priveau Gosseyn și Thorson. În timp ce se apropiau, unul îi vorbi celuilalt într-o limbă pe care Gosseyn n-o mai auzise vreodată. Își dădu seama că aceștia erau soldați galactici și consonanțele limbii lor necunoscute îi răneau auzul și-l înghețau. Vocea lui Thorson îi șopti lângă ureche: ― Sunt de pe Altair. Nu ne-am mai obosit să-i mai învățăm și dialectul local. Dialect local! Gosseyn o încasă în tăcere. Imaginile ce-i apăreau în minte, ori de câte ori încerca să-și închipuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
noi și pe urmă să ne mănânci; ia vino mai aproape, să deschid fereastra, să constat că ești dumneata, să mă conving.“ Am deschis fereastra, domnul Sima s-a apropiat, am scos mâna afară, i-am pipăit fața, mi au înghețat degetele, era chiar el, îl vedeam bine, plângea. „Hai, domnule Sima, ești om în toată firea, fii bărbat, nu mai plânge“, i-am spus. Domnul Sima se clătina, mișcat de rafalele vântului. „Dumneata ești un om fericit“, a suspinat el
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
departe. Dar să lăsăm tâmpeniile, să fim rezonabili, domnule Sima; ia spune, ce s-a întâmplat, de ce plângi ?“. Domnul Sima și-a scos, cu degetul cel mare și cu arătătorul de la mâna dreaptă - în stânga ținea pușca - o lacrimă care îi înghețase în colțul ochiului și i-a dat drumul jos; acolo unde a căzut lacrima, a rămas o gropiță în zăpadă, abia vizibilă, cât o înțepătură de ac, și atât; apoi mi-a spus : „S-a întâmplat că am să mor
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
aduc, cu masă cu tot, acum trebuie să plec, se înserează, să nu vină lupii, rămâneți cu bine.“ Cât timp a durat convorbirea noastră, domnul Sima a plâns, după cum se obișnuiește în asemenea ocazii, acolo, în viscol, lacrimile i-au înghețat peste pleoape, de aceea, când a plecat, clătinându-se în bătaia vântului și târându-și prin zăpadă pușca aia, avea ochii acoperiți de o crustă străvezie, ca orbii cei mari, ca Homer, de exemplu, iar noi, după ce ne-am îmbrățișat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
închis imediat, ca să mai primenim aerul, deși se făcuse al dracului de frig; domnul Sima a rămas, plângând, în fața ușii. „Ce faci, domnule Sima ?“, l-am întrebat, „dacă nu pleci, intră măcar înapoi, vreau să închid“. „Aștept puțin, să-mi înghețe lacrimile“, mi-a răspuns el. După un timp, când peste ochi i s-a format iar crusta aceea de gheață, a plecat bâjbâind prin zăpadă, ca marii orbi; mi s-a părut că apucă o direcție cu totul greșită dar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mesajul pornise, răul era făcut, Gosseyn nu se îndoia deloc, prezicătorul avusese niște reacții prea violente și prea realiste. Nefiind niciodată obligat să-și controleze emoțiile, Yanar se dovedea incapabil de a o face. Vinovăția lui sărea în ochi. Gosseyn înghețase. Dar făcuse tot ca să se protejeze, așa că nu-i rămânea decât să se străduie să obțină toate amănuntele. Spuse tăios: - Ai face bine să răspunzi cât mai iute și sincer. Dumneata l-ai contactat pe Discipol? Yanar, morocănos, dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
deocamdată decât câteva, continua Armstrong. Am construit o sumedenie, dar pentru alte uzanțe. - Știu, zise Gosseyn. Nava pe care mă aflam a intrat în contact cu unele din rezultatele lucrărilor voastre. Armstrong se opri când ajunseră la distorsor. Privirea îi îngheță și se albi la față. - Vrei să spui, întrebă el, că defensiva noastră nu este bună de nimic? Gosseyn șovăi: - Nu sunt încă sigur, dar mă tem că așa este. Trecură prin întunericul distorsorului Când Armstrong deschise ușa cabinei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ridică din umeri: ― Un oarecare Thorson... Se opri brusc și se încruntă: ― Vezi ― zise el încetișor ― eu nu făcusem nici o legătură când l-ai pomenit. Acum ai răspunsul dorit. Gosseyn nu mai zise nimic, străfulgerat de un gând care-i îngheța sângele în vine. Fără prea mare legătură cu faptul că Jim Thorson, delegatul personal al unui imperator galactic, urma să devină președintele Pământului. Gândul care îl chinuia privea Mașina. Aceasta a încetat să mai fie utilă. De-acum înainte, niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
hotelului. Se târî până la el. "Ce obositor! Să mă sinucid... n-am nici o speranță..." Ajunse până la radio și, în sfârșit îl deschise. ― Torpilă... ucigași... de necrezut... criminali... În ciuda somnolenței, cuvintele îl făcură să tresară pe Gosseyn. Și, simțindu-se că îngheață, înțelese: războiul programatic, ca și celălalt, era în plină desfășurare. Peste tot, pe întreaga scală, voci proferau amenințări și acuzații. ― Mașina! Mârșava Mașină!... O monstruozitate mecanică, necinstită, inumană... Conspiratorii venusieni, cei care au infectat oamenii cu otrava sa străină... Cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]