3,183 matches
-
mai speria, îi zice Petre, apoi, întorcîndu-se spre mine, îmi șoptește, să nu audă și cei pe lîngă care trecem: Mihai, dacă filmul va avea o scenă ca asta, arată el spre mulțimea din stație și spre cei ce se înghesuie la scara unui autobuz, mă duc să-l văd de cinci ori. Salut! Mă grăbesc și eu să prind un loc pe scară. Nu toți au șefi ca al tău, să lase condica de prezență să stea la intrarea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
urmă, iar în fața mea nu sînt decît femei. Cum oare aș putea să mă îngrămădesc printre ele?! Mai bine întîrzii la serviciu, sau nu mă duc deloc... Asta mi-ar mai trebui: să mă arate femeile cu degetul, cum mă înghesui în fața lor, în autobuz. Mă retrag pe trotuar să mai aștept. Pe șosea, în plină viteză, pe banda din mijloc, trece o Dacia 1300 verde, cu președinta sindicatului în față, lîngă șofer, și directorul economic pe bancheta din spate. Cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
te pălmuiesc, să știi! Strîng din umeri în semn că accept condiția. Cristina face un gest scurt cu capul spre intrare și pornim într-acolo. Vino să stai lîngă mine, să auzi ce discutăm, îmi spune, intrînd în cabina telefonică, înghesuindu-se într-un colț, să încap și eu, dar imediat face un gest furios, arătînd spre telefonul înfundat. Telefonăm de sus, din cameră, îmi spune, plecînd spre recepție să ia cheia. Urcăm cu liftul pînă la etajul șase. Cristina deschide
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Nu contează! Sunt doar câteva străzi. O țin eu în brațe tot drumul. O să fie bine. Taximetristul ridică din sprâncene și se scobește între dinți cu o scobitoare jegoasă. — Crezi că aveți loc și tu, și chestia asta? — O să mă-nghesui! O să fac cumva să-ncăpem! Frustrată la maximum, mai dau una mesei de cocktail, care se lovește de scaunul din față. — Hei! Vezi că, dacă-mi strici ceva pe-aici, plătești. — Scuze, spun cu răsuflarea tăiată. OK, uite, mai încerc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
izbucnim în râs la unison în clipa în care cineva aruncă în noi cu confetti. Invitații se preling din biserică, asemenea unor bomboane care se revarsă dintr-un borcan, vorbind, râzând și strigându-se pe nume, cu glasuri încrezătoare. Se înghesuie cu toții în jurul lui Suze și al lui Tarquin, sărutându-i, îmbrățișându-i și strângându-le mâinile, și eu mă îndepărtez puțin, întrebându-mă pe unde o fi Luke. Curtea bisericii e înțesată de oameni, și nu mă pot opri să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Îl fixez și îmi cade fisa. — Barneys? Danny, de ce i-ai zis că Barneys? — Ca să mă poți sprijini tu! Dacă te întreabă, îi spui că așa e, OK? Și că toți clienții tăi au căzut pe spate și că se înghesuie să-mi cumpere hainele, că nu s-a mai văzut așa ceva de când e magazinul ăsta. — Ești nebun. N-o să creadă în veci așa ceva. Și ce-o să faci când o să-ți ceară niște bani? — Până atunci o să fac rost și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
capul spre mine. Randall a pornit încoace, și se așteaptă să găsească o linie de colecție Danny Kovitz la Barneys. Mă holbez la el îngrozită. — Parc-ai zis că n-o să te verifice! — Păi, n-ar fi făcut-o! Danny înghesuie alt umeraș pe stativ. Dar tâmpita aia de prietenă a lui își bagă nasul unde nu-i fierbe oala. Până acum n-a dat nici doi bani pe mine, dar, în clipa în care a auzit cuvântul Barneys, a sărit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
când locuiești într-un apartament din Manhattan. — Hai să mergem să mâncăm ceva, spun, ridicându-mă brusc în picioare. Și să mergem la un film sau vedem noi. — Nu mi-e foame, spune Luke. Nu contează. Locul ăsta e prea... înghesuit. Îl iau de mână și îl trag ușor. Hai să plecăm. Și să uităm de toate. De absolut toate. Ieșim din bloc și ne plimbăm ținându-ne de braț, până la cinematograf, unde ne abandonăm unui film cu mafioți. Când se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
val brusc de afecțiune pentru el. Pur și simplu nu vreau încă să-i spun. Vreau să participe și el la povestea asta. — Danny, zic. Ai cumva pașaportul la tine? Îmi ia ceva timp până dau de Luke. A fost înghesuit într-un colț de doi directori de corporații financiare, și în clipa în care apar, sare repede în picioare, recunoscător. Facem turul sălii pline de oameni, luându-ne la revedere și mulțumindu-le că au venit tuturor invitaților pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Pa. Și la revedere, din nou, Elinor. Muzica umple iar încăperea și noi pornim din nou, și din tavan încep să fulguiască iar petale de trandafiri. Robyn e tare de tot, ce-i al ei e-al ei. Oamenii se înghesuie să ne vadă și să ne aplaude - și o fi imaginația mea, sau par mai prietenoși, acum, după incidentul cu Alicia? Undeva pe rândul din spate o zăresc pe Erin aplecată mai să cadă și arunc buchetul direct în brațele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mai Înalte, fie ele românești sau evreiești. Inițial, pentru a face discursul oficial „corect politic”, Ceaușescu folosea celebra formulă „indife- rent de naționalitate : maghiari, germani, evrei”. De pe la mijlocul anilor ’70, evreii au Început să fie excluși din discursul puterii, fiind Înghesuiți În mai aseptica expresie „și de alte naționalități”. (Țiganii, În schimb, nu au fost niciodată menționați În discursul oficial.) Unele dintre autoritățile comunității evreiești nu s-au lăsat nici ele mai prejos. După părerea mea, șef rabinul Moses Rosen - el
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cauză. Amândoi sunt de acord Însă că evreul e raționalist, indiferent dacă a fost de la Început ori a devenit astfel” <endnote id="(204, p. 64)"/>. Simplificând fenomenul socio-economic, F. Aderca susținea prin 1960 că evreii au fost „siliți a se Înghesui În comerț” doar din cauza „legilor restrictive ale semifeudalității și semiburgheziei antisemite - adică nici oștire, nici Învățământ, nici În funcțiile de stat sau avocatură”. „De unde s-a tras decenii la rând - se Întreabă scriitorul evreo-român - Învinuirea că «jidanii au acaparat comerțul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
o dată pe trimestru) cu cîte un articol de critică și istorie literară. Acum m-am răzgîndit. Probabil că s-a întîmplat ca articolul meu să fie tipărit așa și nu altfel din cauza spațiului. Totuși, atunci cînd articolul unui colaborator este înghesuit așa, oricare cititor mai abil va înțelege că a fost publicat așa făcîndu-i-se o concesie... Acesta e lucrul care mă supără și mă contrariază. Ceea ce puteai să faci tu în fața tainelor și intereselor de acolo era să mă anunți imediat
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
în semn de protest (deși sînt vechi membru al Uniunii). Știu că nu realizez nimic prin aceasta dar, totuși, anumite principii trebuie apărate oricum, dar apărate. De ani de zile cerem un sediu pentru Asociație: în afară de promisiuni nimic. Biblioteca stă înghesuită într-o cămăruță în care nu se poate intra. De consultat o carte nici vorbă. Nici colecția revistei nu-i de găsit decît parțial. A fost cîndva vorba de un club al artiștilor (sîntem peste 60 de scriitori iar în
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
patru serii ( I, II, III, IV), motiv pentru care, deși țin mult la el, nici nu vi-l propun. Apoi Arghezi 39 p[agini], Blaga 38, Călinescu 27, Camil Petrescu 26, primele două putîndu-se reduce mult deoarece versurile nu sînt înghesuite cum e normal să apară într-o revistă ce-și drămuiește spațiul. Mai scurte 10-12 pag[ini] sînt cele privindu-i pe Vinea, Cezar Petrescu, Ionel Teodoreanu, Al. Philippide, Vianu, Perpessicius, Ralea, Vl. Streinu, [Dimitrie] Popovici etc., și firește cele
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
o a 75-a (da?) aniversare a scriitorului. în el însuși luat, Radu Tudoran este îndeajuns de onorabil și poate ar fi meritat un medalion encomion pentru o asemenea ocazie. în timp ce eu l-am scos dintr-un loc unde stătea înghesuit printre frate-su, Geo Bogza, Ion Marin Sadoveanu, Eusebiu Camilar, Laurențiu Fulga și alții... Ca atare, nu mă supăr deloc dacă nu apare (ÎN ACEST CAZ, CER SĂ MI SE REMITĂ DACTILOGRAMA). Dar dacă apare să se facă neapărat mențiunea
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Democrat din România (FNTDR) care Îngloba juniori din Partidul comunist și Frontul plugarilor și cu o oarecare rezervă și pe cei din Partidul Social Democrat care, așa cum s-a aflat din lucrările anterioare ale autorului acestor evocări, nu prea se Înghesuiau la Înscriere fapt ce dădea mare bătaie de cap liderilor frontului. a.f. Delegați la un congres și coadă la cantină Raportorul mai subliniase faptul că tinerii evrei proaspăt organizați au putut trimite la congresul de constituire a FNTDR câțiva
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ce mai funcționau, târâș-grăpiș, În epocă. Astfel, În „Raportul de activitate pentru perioada 23 februarie - 1 aprilie 1947” am găsit o referire importantă la capitolul „realizări” a secțiunii „organizatoric”, ce atestă faptul că Încet, Încet vânduții Moscovei Începuseră să se Înghesuie la ciolanul Puterii după ce, bine-nțeles, se Înfruptaseră din ciolanul de porc cu fasole de la cantina specială a partidului oamenilor muncii (asupra acestui aspect, neînvățat pe la școlile de cadre, vom reveni În curând). „În ziua de 19 martie 1947 a
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
mai multă veridicitate marilor neajunsuri cu care, cică, se confruntaseră Zamfirescu și Andrei. Aici, fusese amintită problema sediului care pe atunci la Vaslui chiar că era o problemă de vreme ce și instituțiile de partid și de stat județene se Înghesuiau prin actuala judecătorie sau În fostul sediu al Sfatului popular raional, azi locația Inspectoratului de poliție. Dar, potrivit raportului, primiseră un neprețuit ajutor din partea „Comitetului județean de partid precum și a tov. N. Badea, instructorul de la DGPT, care ne-au
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
imperialist” să afle „mărețele” realizări ale p.c.r. Răspuns la această doleanță nu am găsit, așa că nici speculațiile nu-și au rostul chiar dacă, amintindu-ne de episoadele trecute când fuseseră puse la obroc și chestiuni mai mărunte parcă ne Înghesuie imaginația să spunem că pe hârtia ziarului vasluian nu a apărut știrea. a.x. „Coordonate bîrlădene” - apărută fără viza cenzorului! Pe 2 martie 1971, cu cea mai rapidă poștă, bănuim, a plecat la Capitală stufoasa adresă numărul 5 emisă de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
și stau o săptămână” anunță Alfonso cu seninătate a doua zi. Sandra se întreabă unde va dormi toată lumea (între timp coliba pentru musafiri fusese terminată și eu dormeam acolo pe un pătuc de lemn. Trei oameni s ar fi putut înghesui dar, în nici un caz, nu ar fi încăput patru persoane). Poate ar fi trebuit să ne gândim la asta înainte de a accepta vizita bombănesc eu fără să ajut situația. Alfonso are un cort lăsat de un alt gringo vizitator și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
reiese că filmul lui Mungiu își atinge punctul culminant în secvența aceea, dar în realitate e doar la jumătatea urcușului. Otilia trebuie s-o lase singură pe Găbița și să meargă acasă la prietenul ei, la o masă aniversară. Stă înghesuită între părinții lui și prietenii acestora și înghite fum de țigară de parcă ar fi pămînt, în timp ce conversația de la masă cade peste ea ca pămîntul aruncat cu lopata ; Mungiu ține camera pe ei și lasă greața Otiliei să crească în tine
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
jerpelea de la o zi la alta ; cățelul ei simbolul statutului pierdut cădea printr-o gaură din parchet și murea încet-încet, mîncat de șobolani. Pe scurt, IæÆrritu punea la lucru (cu ore peste program) toată recuzita, cu scopul de a ne înghesui și de a ne demoraliza cît mai temeinic. Această misiune și-o îndeplinea cu brio, dar care era, de fapt, valoarea ei ? Ghinionul, în artele dramatice, nu-i același lucru cu tragedia. în viață, da ; dacă mîine te calcă mașina
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
politice acolo unde e justificată. Dar Schroeder nu e deloc de partea lui VergŁs. Filmul e o invitație de a sonda răul, venită din partea unui expert care consideră că răul se sondează cu maximum de folos atunci cînd nu e înghesuit procuratorial sau diluat didactic. E un film la care trebuie să vii cu niște cunoștințe de acasă nu neapărat cunoștințe de istorie, ci mai degrabă genul de cunoștințe pe care le dobîndești citind romancieri ca Dostoievski, Conrad sau Graham Greene
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de seriozitate morală. Ceea ce nu pot spune este că mi-a oferit cine știe ce plăcere estetică. E construit din situații-limită care, într-o măsură fără precedent în cinemaul de gen, implică alegeri morale (nu doar pericol fizic). Dar situațiile astea sînt înghesuite una în alta tranzițiile dintre ele sînt uneori la fel de fușerite ca în cel mai vărzos film de acțiune. Mi se poate răspunde că fușereala asta (personajele mutate din punctul A în punctul B cu prețul unor ultraje împotriva logicii, situațiile
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]