8,846 matches
-
strîngea masa la care stătusem eu. CÎnd am ieșit În stradă, ascultînd peste umăr vocea fetei cu accentul ei de Kantō, soarele strălucea orbitor pe cerul cenușiu. Autobuzele treceau În ambele direcții, avînd destul de puțin loc, căci strada era foarte Îngustă. CÎnd am prins un moment prielnic, am traversat și m-am Îndreptat spre parcare. De sîrma ghimpată care o Împrejmuia atîrnau trei plăcuțe: PARCAREA - 70 YENI/ORA TARIF LUNAR SPECIAL Dedesubt era scris cu roșu un număr de telefon. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
peretele din față erau aliniate, una lîngă alta, opt cutii albe dreptunghiulare cu marginea roșie-stacojie care, dacă n-ar fi avut pe ele marca fabricii, ai fi zis că sînt pompele de benzină de la stație. Strecurîndu-mă printre mesele lungi și Înguste așezate În cinci rînduri paralele, m-am oprit În fața automatului din extrema dreaptă care era, Întîmplător, liber. Ce miros oribil! După ora zece seara tot orașul pute Îngrozitor... de la canalizare. Am introdus o monedă de zece yeni În orificiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Se uită apoi spre cerul Întunecat și apăsător și-și astupă cu mîna degetul mare de la mănușa uzată. O luă și el după cel mai În vîrstă. Biroul era exact unde mi se spusese: imediat la stînga, după aleea cea Îngustă. Am dat de o ușă glisantă din lemn de chiparos, prost făcută. Fereastra crăpată fusese cîrpită cu scotch. Mirosea ca nămolul de la canalul de scurgere dizolvat În benzină... Putea la fel de bine să fie mirosul greu al unor Îngrășăminte chimice Înmuiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de cap găsirea locuinței. Trebuia să aștept totuși. Dar steaua mea norocoasă mi-a zîmbit de data aceasta, căci n-a trebuit să stau prea mult. Clădirea era cam urîtă, gardul se afla Într-o stare jalnică. În mijlocul unei curți Înguste - o Corona tip ’63. Presupun că era mașina pe care o cumpărase Toyama de la persoana dispărută; arăta foarte bine și avea cauciucuri aproape noi. Soția domnului Toyama are cam treizeci de ani. Au doi copii, ambele fete În vîrstă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
data viitoare cînd iau benzină. Semnalul acustic Încetase și se stinsese și săgeata care indica direcția trenului. Bariera cea mare de la calea ferată pentru trenurile expres se ridicase și ea. Valul de oameni a Început să se scurgă prin trecerea Îngustă ca nisipul dintr-o clepsidră, iar mașinile au pornit și ele Încet pe drumul lor, ferind mulțimea de oameni. Dar, pe cînd nici prima mașină nu apucase să traverseze bine, semnalul acustic al barierei a Început din nou. Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
am fost ultimul care a trecut. Am luat-o la stînga pe a doua alee. Din fericire, am găsit un loc liber să-mi parchez mașina imediat după ce am dat colțul, după primul stîlp de telefon. Locul era Însă tare Îngust și cînd am dat-o cu spatele, am lovit-o puțin. CÎnd am coborît, am observat că cineva scrisese cu caractere mari În praful de pe ea: PROSTULE. Cred că cel care scrisese profitase de un moment de neatenție din partea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pentru că pur și simplu așa i-a fost norocul. Eu, oricum, nu mai aveam de ales. CONFECȚII PICOLLO De un suport În formă de fluier atîrna o placă groasă din rășină acrilică, albă ca laptele, pe care erau aplicate fîșii Înguste din aluminiu, ce alcătuiau un HYPERLINK "http://fel.de"fel de text scris cursiv. Trebuie să recunosc că era tare șic. „Picollo” a fost porecla soției mele În anii ei de școală. Nu susțin neapărat că avea un sens peiorativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
doliu, cu care nu era deloc obișnuită: ba le lăsa să atîrne, ba le răsucea apoi În sus și le făcea ușor vînt În spate. Pe cer se adunaseră iar nori alburii, dar vîntul Încetă. Mă conduse Într-o cămăruță Îngustă, după toate aparențele o săliță de așteptare pentru cei ce urmau sa ia parte la slujbă. Într-o sobă veche ardea gaz cu o flacără albăstruie și am simțit imediat cum mi se relaxează mușchii feței. LÎngă intrare stătea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fost atît de uimit, Încît mi s-a tăiat respirația. Intenționam să-i vorbesc, dar cînd i-am văzut expresia feței, mi-a pierit curajul. Nu știu dacă aveam dreptul să mă amestec sau nu. — Era o stradă lată sau Îngustă ? — O stradă obișnuită... cam cît trotuarul de pe-aici... — Ți-a lăsat impresia că pune ceva la cale... sau că este nervos? — Nici vorbă. Sigur nu m-am Înșelat. Nervos?... Ba dimpotrivă... total lipsit de griji și se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
venea să plec de-aici, dar țineam să-mi regăsesc lumea de dincolo de curbă. MÎna albă se Întinde iar prin ferestruică, de data aceasta cu cafeaua mea, se pare. Femeia ducea tava Într-o mînă și se apropie prin spațiul Îngust dintre mese și perete, Împingînd scaunele ce-i stăteau În cale. Am făcut repede ordine pe masă, aruncînd iar În buzunare toate acele lucruri de care mi-am dat limpede seama că erau de prisos. Batista (fără ințiale brodate)... chibriturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
platani.. Scoarța aspră te făcea să crezi că sînt bătrîni, dar nu erau suficient de groși ca să te poți ascunde după ei. La vreo cinci-șase pași de gura metroului se afla o deschizătură neagră... ca un dinte cariat... o alee Îngustă Între un magazin mic de pantofi și unul de băuturi, unde se vindeau și țigări. Am luat-o ușor Într-acolo și m-am ascuns nonșalant pe alee. Priveam cu nesaț spre obiectivul meu... mi-am ațintit privirile asupra cabinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
atunci în clasa a X-a și eu eram diriginta lui. Predam Cunoștințe economice, și apoi CSP (cunoștințe social-politice). După cum a zis în repetate rânduri tovarășul Inspector municipal, nu eram un cadru de nădejde. Manifestam, ca să zic așa, un profesionalism îngust, lipsit de spirit militant. În obrăznicia mea nemăsurată, îi trânteam chestia cu: eu sunt plătită ca profesoară, nu ca activistă de partid. Trebuie să-i învăț carte pe copii, propagandă să-i învețe el și alți toași pozitivi, că, slavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și ploi”. Era copleșit. După câteva minute ieșirăm - ușa biroului se deschidea spre peron - după care trecurăm prin cea principală, destinată călătorilor, ce răspundea în spatele clădirii, spre drumul de țară, unde aștepta șareta. Ieșind din birou, privii încă o dată peronul îngust, prin care trecusem puțin înainte, firma șefului de gară, a magaziei, a tutungeriei. Stâlpii de fier ai peronului, proaspăt vopsiți în albastru închis, dădeau o impresie de prost gust, dar care nu jena pe nimeni, pentru că zecile de țărani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Simțeam că se întâmplase ceva nerepetabil, că un adevăr fantastic se descoperise pentru prima dată și pierise tot atunci, fără urmă. Eram îmbrăcat într-un costum de vară, gri deschis, cămașă albă și cravată la culoarea costumului, în ciuda unei benzi înguste de mătase neagră ce-o visam înnodându-se lejer sub gulerul cămășii albe, asemeni unei lavaliere, pe care n-o puteam purta datorită conformismului vestimentar al profesiei, un judecător cu lavalieră fiind de neconceput la acea vreme ca și astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
prundișul curții dreptunghiulare, până în fața micii marchize, apoi intră în hol și de-aici în camera în care ne aflam, deschizând-o zâmbind. Apoi ceru Marcelei un rând de cafele. Se-nveselise văzându-și fiul. Frații mei lipseau. Pe peretele îngust (cât rămăsese din el), dintre fereastra lată ce dădea spre curte și ușa din hol, deasupra aparatului de radio era un tablou reprezentând un copil inundat de soare cu un coș de flori într-o piață, dar sub el atârnau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
intuiția unei femei îl poate desluși. Și așa se trecu dimineața aceea până spre prânz când veni viitorul soț al Anei. Era mijlociu de statură, bine legat, plăcut la înfățișare, părea să fie un om liniștit, liniar, dar privirea ușor îngustă ar fi putut tăinui, îmi spuneam, o fire ascunsă, perfect comodă, poate duplicitară, dar astea erau simple presupuneri; ceea ce domina era alcătuirea lui robustă ce răspândea încredere în viață, o anume siguranță de sine, pe care puteai fi invidios dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
umeri pe amândoi. Înăuntru, ploaia de lumină și confeti ne amestecă în veselia tuturor. Puțin mai târziu, strecurându-ne printre nuntași, amânați de scurte conversații cu unii, prinși de aceștia, amestec de vorbe, ne regruparăm fără o înțelegere, pe patul îngust, înfoiat cu trei perne mari, ornamentale. Deasupra lor, pe perete, crucifixul. Începuse între noi o vorbărie despre câte de rău, fusese sau avea să fie, credeam ambii, el stăruind rugămintea, ca un laitmotiv, de a mai reveni în comună, măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se vedea vârful Everest, ceea ce nu se putea face din zona traversată până acolo și nici din valea Kathmandu. O imagine deosebită mi-a creat Nepalul atunci când am mers cu mașina pe drumul Kathmandu până la granița cu Tibetul. Drumul era îngust, dar asfaltat. La graniță nu erau soldați nepalezi, dar dincolo de barieră se observau câțiva militari chinezi. De o parte și alta a șoselei, se vedeau aranjamente de terase pe munte pe care se creștea orez. Am apreciat hărnicia nepalezilor de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Era de vină și ploaia, și noaptea, și necunoscutul fioros al locului, și lumina care descoperise ochi așa de mari și de negri... Fata, în rochia-i de stambă albastră, în cămașa-i albă cu altițe, încinsă tare cu brâu îngust, pieptănată strâns, cu cosițe, mă privea cu ochi de întuneric, și nu știa ce să spuie. Pusese lângă vatră gazornița și mă privea cu frică parcă. Zisei iar repede: —Bine, eu nu știam că neica Marin are fată mare... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care cerca să și-l îngroașe. Și pe tine cum te chiamă? —Dumitru! răspunse el cu nepăsare. Și, fără să se mai uite la noi, își căută de treabă cu boii, pășind mărunt prin pulberea fierbinte. Pornirăm pe un drum îngust, plin de făgașuri. Ne cumpăneam la dreapta și la stânga, cădeam c-o lature, scurt, ca-ntr-o groapă, și ne opream o clipă, apoi caii se opinteau după glasul gros al vizitiului de pe capră și după îndemnul blând al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
garduri de nuiele, pe lângă hambare lungi de scânduri, se mișcau câțiva oameni, printre saci, printre paie îngrămădite, și un glas ascuțit, ciudat, se urca, parcă sfredelea liniștea locurilor. —Iacă ș-o locuință omenească! zise doctorul. Și deodată, la o portiță îngustă, printre spinii gardurilor, răsări un cap spăriat, un cap negru, cu barba și cu părul ca-n spulber de vânt. —Stăi! zise doctorul. Și dădu să coboare. La portiță, în clipa aceea, obrazul omului bărbos parcă se umfla de bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
până se gândea la Ion acela, care cine știe ce suflet de creștin năcăjit o fi fost; pe urmă deodată întorcea capul și stătea privind spre nevastă-sa Măriuca. Naltă și subțirică, în catrință de lână, strânsă tare sub sâni cu brâu îngust, cu cămașă albă ca helgea, se strecura pe ușă și trecea fără zgomot prin iarbă, spre fântână. Cozile strâns împletite și le lega totdeauna în cunună. Era albă la obraz, parcă bolnavă, cu ochii triști. Odată l-am întrebat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
poarte Voinea cu mine? Ca un bărbat cu nevastă-sa... Și rămase gândindu-se. Tăcurăm amândoi o vreme. Apoi femeia întoarse spre mine ochii mari, frumoși și-și îndreptă într-un oftat mijlociul subțire, încins strâns pe sub sâni cu brâul îngust. —Hei, ce știi dumneata! încă n-ai dat de nacaz! Dumneata ești ca mierla ceea, care a cântat ș-a tăcut... Și un zâmbet iute îi lumină fața și ochii și răspunse ca un fulger în sufletul meu. Dumneata n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Natura ia parte la zbuciumul interior al personajului. Cerul e plumburiu și ploaia se cerne mărunt, formând noroaie și băltoace“. Haia Sanistc "Haia Sanis" Itc "I" În mahalalele de la miazăzi locuiesc ovreii, grămădiți în căsuțe leproase, pe uliți întortochiate și înguste. Partea aceasta cuprinde mai puțin de un sfert de târg; dar în ea sălășluiesc cu mult mai multe suflete decât în celelalte trei sferturi, ale creștinilor, unde înverzesc copaci și crește liniștea cu cât grădinile se măresc. În desimea aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de păreri de rău. Iarăși creștea amurgul, și ele de mult tăceau, așteptând parcă ceva. Fiecare se gândea, cu privirile ațintite. Ovreica se ridică în picioare și ieși încet. Dar nu intră acasă. Începu să se plimbe lin pe ulița îngustă, apoi pe hudița umedă, prin umbra zaplazurilor și a zidurilor. Din când în când trecea pe lângă ea, prin umbră, câte un locuitor tăcut al mahalalei. Nici n-o băga în samă; își căta de drum. Ea se oprea, asculta răsunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]