4,549 matches
-
opera lui Maimonide, în încercarea de a armoniza iudaismul cu ideile iluminismului. Moise Maimonide a mai publicat lucrări în domeniul astronomiei, logicii, matematicii și 10 dizertații de medicină. Maimonide a murit la 13 decembrie 1204 la Fustat și a fost înmormântat, conform dorinței lui, la Tiberia, Palestina (Eretz Israel). Mormântul său poate fi văzut și astăzi. Marele merit al lui Maimonide este acel de a fi combinat filosofia aristotelică cu o teorie iudaică distinctă asupra preceptelor etice ale Torei. Creativitatea sa
Moise Maimonide () [Corola-website/Science/299473_a_300802]
-
carte românească. A pus să se tipărească și cărți bisericești în românește. În 1769, în timpul ultimei domnii (în Moldova), pe când Rusia se afla în război cu Poarta Otomană, cade prizonier și este ucis de un soldat rus. Totuși,a fost înmormântat cu onorurile cuvenite unui domn.
Constantin Mavrocordat () [Corola-website/Science/299485_a_300814]
-
situate la sud de Statele Unite ale Americii, foste colonii ale Spaniei, respectiv a Portugaliei, Brazilia, se întâlnesc numeroase exemple de arhitectură de tip baroc, în special în construcția bisericilor catolice. Atunci când se părea că stilul baroc în arhitectură fusese deja înmormântat, în plin secol al XIX-lea, noi manifestări ale acestuia au devenit celebre. Printre acestea se numără și Opera din Paris, denumită și Opera Garnier, după numele arhitectului Charles Garnier, care a conceput-o și a realizat-o între 1857
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
Domnul Președinte și Oameni de porumb. Miguel Ángel Asturias primește Premiul Lenin pentru pace în 1966 și Premiul Nobel pentru Literatură în 1967. Și-a petrecut ultima perioadă a vieții la Madrid, trecând în neființă pe 9 iunie 1974. Este înmormântat în cimitirul Père Lachaise, din Paris.
Miguel Ángel Asturias () [Corola-website/Science/299522_a_300851]
-
Premiul de Stat și Ordinul Republicii. În anul 2001, a primit Premiul pentru excelența artei regizorale, decernat la Ateneul Român din București. Emil Loteanu a încetat din viață la data de 18 aprilie 2003, într-un spital din Moscova, fiind înmormântat în cimitirul Vagankovo din capitala Rusiei. Emil Loteanu este autorul a peste 20 de filme, la realizarea cărora a participat atât prin regizarea lor, cât și prin scrierea de scenarii. El a debutat în cinematografie în anul doi de studenție
Emil Loteanu () [Corola-website/Science/299515_a_300844]
-
de C. Negri, iar celelalte mobile - de către Catinca Balș. Alecsandri și Negri au cerut ca obiectele ce le reveneau lor să rămână în continuare ale lui Bolintineanu. În dimineața zilei de 20 august, acesta încetează din viață în spital. Este înmormântat la Bolintinul din Vale. Dimitrie Bolintineanu a scris foarte mult atât în proză cât și în versuri. Opera sa poetică cuprinde ciclurile "Legendele istorice", "Florile Bosforului", "Basmele", "Macedonele" și "Reveriile". "Legendele" sunt poezii narative, dar cu un însemnat element liric
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]
-
rugăciuni pe genunchi, chinuit fiind și sufletește de escapadele și renunțarea la tron ale fiului mai mare, Carol II. Deși fusese inițial operat de un chirurg parizian, Suveranul se stinge din viață în 1927 la 63 de ani. A fost înmormântat tot la Curtea de Argeș în necropola regală. În urma sa a rămas o preafrumoasă soție (de care I. G. Duca în Amintiri Politice spunea: "e o ființă de care trebuie să te sfiești, fiind strălucitoare la fizic ca și la moral, încât
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
la 59 de ani. Marea lui dragoste, Elena Lupescu, devenită Elena de Hohenzollern, i-a supraviețuit un sfert de secol până în 1977. Trupurile lor au fost aduse de curând în România, acțiune sprijinită de nepotul regelui, Paul Lambrino, Carol fiind înmormântat într-o capelă în curtea Mănăstirii Curtea de Argeș, iar Elena Lupescu într-un cimitir apropiat. România a atins între 1937 și 1938 cel mai înalt prag de dezvoltare economică, situându-se în fruntea țărilor exportatoare de grâu și nu numai. În timpul
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
sociale pe baza devizei sale: "Freiheit mit ihren Töchtern, Bildung und Wohlstand" ("Liberate cu fiicele sale: Educație și Prosperitate"). moare la 5 septembrie 1902, în urma unor complicații apărute după o fractură a șoldului, căpătată la coborîrea din tramvai. A fost înmormântat cu onoruri oficiale în cimitirul "St. Matthäus" din Berlin
Rudolf Virchow () [Corola-website/Science/299001_a_300330]
-
de lume, străzile erau pline de oameni, cortegiul funebru fiind urmărit și de la ferestrele caselor, iar când au văzut statuia de pe sicriu, gemete și plânsete s-au ridicat din mijlocul mulțimii, cum nu se mai văzuseră până atunci. A fost înmormântată la Westminster Abbey alături de sora sa Maria I, într-un mormânt comun pe care scrie "Regno Consortes & urna hic obdormimus Elizabetha et Maria sorores, in spe resurrectionis" "consoarte pe scaunul de domnie și în mormânt, aici dormim, Elisabeta și Maria
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
opera să fie publicată în format electronic - cu condiția ca editorul, Simon & Schuster, să permită descărcarea ei de către orice patron de bibliotecă. Acesta a rămas singurul titlu din catalogul Simon & Schuster care are acest regim. Bradbury a ales să fie înmormântat în cimitirul Westwood Village Memorial Park din Los Angeles, piatra sa funerară purtând inscripția "Autorul cărții 451ș Fahrenheit ". Bradbury a murit pe 5 iunie 2012 în Los Angeles, California, la vârsta de 91 de ani, după o lungă suferință. Necrologul
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
în apropiere de Piața Roșie iar pentru trei zile mulțimea s-a adunat pentru a-l jeli pe Stalin, lucru care a făcut imposibil transportul sicriului cu trupul neînsuflețit al lui Prokofiev la sediul Uniunii Compozitorilor pentru serviciile funerare. Este înmormântat la Cimitirul Novodevichy din Moscova. Publicația muzicală de bază a Uniunii Sovietice a anunțat moartea lui Prokofiev într-un scurt articol la pagina 116; primele 115 pagini au fost dedicate morții lui Stalin. De obicei moartea lui Prokofiev este atribuită
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
6 iunie 2003, după o grea și lungă suferință, a trecut la Domnul Arhiepiscopul Adalbert Boroș, la vârsta de 95 de ani, după 70 de ani de preoție, 55 de ani de episcopat și 13 ani de arhiepiscopat. A fost înmormântat la 11 iunie 2003 în cripta Domului romano-catolic din Piața Unirii, unde a fost așezat alături de locul de veci al Episcopului Pacha Augustin. Au participat 12 Episcopi, ceremonialul înmormântării fiind prezidat de Nunțiul Apostolic în România, IPS Jean-Claude Perisset. La
Adalbert Boroș () [Corola-website/Science/304571_a_305900]
-
pentru toată lumea". Apare culegerea de nuvele fantastice "Cetiți-le noaptea". În anul 1940 a fost inițiat în francmasonerie împreună cu soția sa, Claudia Millian-Minu-lescu. La 11 aprilie, 1944, în urma unui colaps cardiac, Ion Minulescu încetează din viață la București și este înmormântat la Cimitirul Bellu. Director general al artelor în Ministerul de culte și arte. A condus publicațiile simboliste "Revista celorlați" și "Insula". A debutat cu versuri în revista "Povestirea vorbii". S-a format sub influența succesivă a lui Duiliu Zamfirescu, Alexandru
Ion Minulescu () [Corola-website/Science/304575_a_305904]
-
Matei 16,18. Legenda de mai târziu - redată de Liber Pontificalis - îl reprezintă ca martir, dar calendarul roman din 354 îl înscrie numai la locul său în lista aniversărilor episcopilor defuncți, nu și între martiri. Papa Ștefan I a fost înmormântat în cripta papală din cimitirul sf. Calixt pe Via Appia. Este celebrat la 2 august.
Papa Ștefan I () [Corola-website/Science/304583_a_305912]
-
castelul orașului. După numeroase peripeții. părinții fetei au consimțit la căsătoria celor doi îndrăgostiți, a căror logodnă a avut loc în 1657. În cursul vieții, Kirchhofer a reușit să acumuleze o avere considerabilă și să ocupe diferite funcții importante. Este înmormântat într-o nișă a corului catedralei din Säckingen. Nu există însă nicio dovadă istorică a faptului că Kirchhofer ar fi știut să cânte la trompetă sau la goarnă. Cercetând documentele istorice ale orașului, Scheffel a fost fascinat de personajul lui
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
diferite treburi bisericești, dintre care este de relevat rolul său în concilierea disputei dintre mânăstirile benedictine St. Gallen și Reichenau. La sfârșitul vieții a ajuns provost al catedralei din Mainz. A murit în acest oraș la 23 aprilie 990, fiind înmormântat în biserica Sf. Alban din Maiz în afara zidurilor cetății. Ducesa Hadwiga, binefăcătoarea sa, l-a supraviețuit cu patru ani. Este evident că personalitatea lui Ekkehard, cursul cu totul neobișnuit al vieții lui și, fără îndoială, relațiile sale privilegiate cu o
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
poate spune cu dreptul Simion: „"Acum slobozește-l, Doamne, pe slujitorul Tău..."” . Întors în Germania și decepționat de atitudinea rece a Bisericii, la 4 aprilie 1969, episcopul Schubert trece în lumea drepților într-o clinică din München (Germania). A fost înmormântat în cripta episcopilor din "Domul din München", slujba funerară celebrând-o cardinalul german Julius Döpfner. În anul 1997 justiția română l-a reabilitat din punct de vedere juridic pe fostul paroh al Catedralei și Ordinar Substitut al Arhidiecezei de București
Joseph Schubert () [Corola-website/Science/304608_a_305937]
-
i-ar fi pus la dispoziție avionul său privat pentru a ajunge la Roma . Episcopul Ioan Duma, OFMConv. a decedat la data de 16 iulie 1981 (la vârsta de 85 ani), în municipiul Târgu Jiu (județul Gorj) și a fost înmormântat în cavoul din cimitirul satului natal Valea Mare la 21 iulie 1981. Cu ocazia trecerii sale la cele veșnice, Sf. Scaun a făcut public faptul că PS Ioan Duma fusese hirotonit ca episcop în secret. La data de 29 mai
Ioan Duma () [Corola-website/Science/304610_a_305939]
-
și Renoir. Deși, a trimis peste 200 de lucrări în Uniunea Sovietică, mare parte a lucrărilor sale sunt în Franța și la ora actuală. Zinaida Serebriakova moare la Paris în 19 septembrie 1967, la vârsta de 82 de ani. Este înmormântată în cimitirul rusesc din Sainte-Geneviève-des-Bois.
Zinaida Serebriakova () [Corola-website/Science/304632_a_305961]
-
Varujan Pambuccian), precum și reprezentanți ai altor culte din România: PS Varlaam Ploieșteanul, Episcop Vicar patriarhal, ca delegat al patriarhului Bisericii Ortodoxe Române și IPS Ioan Robu, Arhiepiscop-Mitropolit romano-catolic de București și Președinte al Conferinței Episcopilor Catolici din România. A fost înmormântat cu onoruri militare în capela cimitirului armenesc din București lângă mormântul arhiepiscopului Husik Zohrabian, cel care a condus Biserica Armeană din România între anii 1920-1942. Arhiepiscopul Dirayr Mardichian este autorul unor articole despre comunitatea armeană din România și despre specificul
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
s-a făcut noua tîrnosire de către Șeful Eparhiei Moscovite și Nakhicevanului, în prezența înaltelor oficialități moldovene și a altor invitați, urmînd să fie slujită de un preot repartizat în acest scop de la Patriarhia Armeană din Ecimiațin. În această biserică este înmormîntat, adus cu mare pompă de la moșia sa din Hîncești, unde murise în 1817, Manuc Bei Mîrzaian (Emanuel Mîrzaian), figura cea mai remarcabilă a comunității armene din Basarabia. Familii importante înrudite cu cea a lui Mirzaian au fost Deleanovii (Delanian), Ohanovii
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Ștefan Vencov, A. Ionescu, N. Bărbulescu. A fost membru de onoare al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935 . Prof. Constantin I. Miculescu a încetat din viață la data de 29 decembrie 1937 în București. A fost înmormântat, conform dorinței exprimate de acesta, în comuna Șuici, din județul Argeș. Profesorul Constantin Miculescu este autorul următoarelor lucrări din domeniul fizicii:
Constantin Miculescu () [Corola-website/Science/304656_a_305985]
-
este o continuare a poveștii lui Pinocchio, dar cu un ton de autopersiflare; aceste povestiri au fost mai tarziu adunate în cartea "Storie allegre" ("Povești vesele") în 1887. Carlo Collodi a murit subit la Florența în 1890 și a fost înmormântat în cimitirul eroilor din orășelul Sân Miniato la Monte. Toate lucrările lui au fost donate de familie Bibliotecii Naționale Centrale din Florența, unde sunt păstrate și în zilele noastre. Dacă numele lui a fost la început remarcat mai ales pentru
Carlo Collodi () [Corola-website/Science/304683_a_306012]
-
de mafia aurului sau de factori politici ingrijorați de rezultatul imanent al procesului aflat în faza sa finală. La funeraliile sale a ținut un necrolog Vicente Fidel López, președintele lojei masonice „Logia Docente”, de care aparținuse Popper. Corpul său este înmormântat în mausoleul familiei Ayerza; ulterior fiind mutat într-un alt loc din cimitirul La Recoleta. Există zvonuri că sarcofagul său ar fi dispărut. Institutul Argentinian de Geografie emite o rezoluție autorizând transportarea corpului neînsuflețit al lui Popper în Țara de
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]