KorAP: Find »[drukola/base=înnebuni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...115 116 117 ...150 >

3,744 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

pe mama. De ce e așa de sensibilă când vine vorba de Adam? Ei, presupun că e îndrăgostită de el, mi-a răspuns mama destul de vag. Sau cel puțin ea crede că e. —Cum? am sărit eu consternată. Helen îndrăgostită? Ai înnebunit? Singura persoană de care e îndrăgostită Helen este ea însăși. — Nu e frumos să spui așa ceva despre sora ta, mi-a zis mama privindu-mă gânditoare. N-am spus-o cu răutate, i-am explicat repede. N-am vrut să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
pierdut? Diverse aluzii la oi, miei și spânzurători. Am început să scotocesc cu frenezie printre umerașele lui Helen. Pe bune, avea niște haine foarte drăguțe. Am simțit cum începe să-mi crească nivelul energiei, cum mă inundă vechile senzații. Eram înnebunită după haine. Eram ca un om care moare de sete în deșert și care dă pe neașteptate peste un frigider plin cu 7-Up la gheață. Petrecusem mult prea mult timp în cămașa aia de noapte. În dulapul lui Helen, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
scurt. Sooz/Koo/Jools era aproape cheală. Iar Atlanta/Alexia/Alethia arăta, cu smocul ei de șuvițe blonde, ca o rățușcă deloc urâtă. Sinceră să fiu, semăna destul de bine cu Kate. Ceea ce înseamnă că Adam, suspectul de pedofilie, e probabil înnebunit după ea, m-am gândit eu cu acreală. Eram puțin geloasă. Toți patru au început să discute despre o petrecere care avusese loc în seara precedentă. Îmi doream din tot sufletul ca fetele să plece, pentru ca Adam să ne rămână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Dacă era cu cinci, șase ani mai mic, atunci începeam să fiu și eu interesată. —Laura, Adam nu e nebun după mine, am protestat eu. Sigur că am spus asta numai ca Laura să insiste cu faza că Adam e înnebunit după mine, iar eu să simt din nou în stomac senzația aia de încântare călduță. —E nebun după tine, mi-a zis Laura. Iar tu știi asta. Și ce-i cu asta? am sărit eu. Chiar dacă Adam e nebun după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
roșu, din Galway. De ce întotdeauna asistentele sunt arătoase și sexy? Sunt sigură că există o legendă de demult care explică această stare de fapt. Cu mult, mult timp în urmă, a existat un trib de femei excesiv de frumoase. Bărbații erau înnebuniți de dorință și le făceau pe toate celelalte femei să se simtă neadecvate și oribile. Au avut loc tot felul de revolte și de izbucniri violente. Multe familii s-au destrămat fiindcă mulți bărbați care până atunci fuseseră fericiți în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
ușa în spatele nostru, însă zgomotul produs de copiii care urlau în sala de așteptare se auzea în continuare perfect, din când în când presărat cu lamentări care sunau cam așa: „Doar cinci minute, asta-i tot ce vreau“. Nu te înnebunește zgomotul? am întrebat-o curioasă. —Deloc, mi-a răspuns ea. Nici nu-l mai aud. Apoi a început s-o examineze pe Kate. Kate era așa de cuminte. Nici măcar n-a plâns. Am fost foarte mândră de ea. Mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
să n-o omor. Apoi, pentru o vreme, am rătăcit printr-o librărie. Corpul începea să-mi pompeze adrenalină prin vene de fiecare dată când mă aflam la o distanță de minimum o sută de metri de o librărie. Eram înnebunită după cărți. Eram aproape la fel de înnebunită ca după haine. Și asta spune ceva. Îmi plăcea să le ating și să le miros. Pentru mine, o librărie era ca peștera lui Aladin. În spatele copertelor lucioase găsești lumi și vieți întregi. Tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-i strig să se ducă naibii și să mă lase în pace. Cu nici cinci minute în urmă, mă împăcasem cu ideea că-l pierdusem. Și-acum ce trebuia să fac cu el? Să mă bucur de compania lui? Ați înnebunit? —Iartă-mă că a durat atât, a zis el. Casiera a făcut o criză și... hei!... Unde pleci? Părea foarte surprins. După care am văzut că s-a supărat. — Îmi pare rău, am îngăimat venindu-mi să mor de rușine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
privire plină de subînțelesuri. Vreau să spun foarte cuminte, atunci ai voie să mănânci și niște fursecuri cu ciocolată. —O, am exclamat eu încântată de privirea plină de subînțelesuri în combinație cu vestea legată de fursecuri cu ciocolată. Grozav! Sunt înnebunită după fursecuri cu ciocolată. —Știu, mi-a spus el. De ce crezi că le-am cumpărat? Și, a continuat el pe un ton de tachinare, dacă ești foarte, foarte cuminte, poți să le mănânci de pe abdomenul meu. Am izbucnit în râs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
După încă multe alte sărutări și gesturi de explorare, dacă vreți să le numim așa, a devenit evident că seara se orientase într-o direcție clară. Adam s-a tras de lângă mine. —Dumnezeule! a exclamat el. Ești o vrăjitoare! Mă înnebunești! Ești superbă! M-am ridicat nițel și m-am uitat la el în timp ce mâinile îi rătăceau pe abdomenul meu. Eram așa de mulțumită că nu mâncasem nimic. Adam era sublim. Avea un corp splendid. Și o față superbă. Și era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
fi târât pe aleea de la intrarea în casă în patru labe, plângând și implorându-mă să-l primesc înapoi. Voiam să fie neras, jegos și îmbrăcat în zdrențe. Voiam să aibă părul lung și nespălat, hainele ferfeniță și să fie înnebunit de durere, știind că pierduse singura femeie pe care o iubise vreodată. Și pe care o putea iubi vreodată. Această imagine mentală era atât de reală încât, atunci când s-a făcut ora unsprezece și jumătate, iar James a apărut la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
dormitorul de deasupra sufrageriei, cu urechile lipite de câte-un pahar cu care încercaseră să audă tot ce se vorbise -, Anna, Helen și mama s-au materializat ca prin farmec direct din podea, purtând pe față Expresiile Îngrijorate. Eu eram înnebunită de durere. Ca și cum mi-ar fi simțit suferința, Kate a început să urle. Sau poate că era numai din cauza foamei. În orice caz, se stârnise un adevărat tămbălău. —Ticălosul, am reușit să spun printre smiorcăituri, cu lacrimile șiroindu-mi pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
complet. I-am schimbat scutecul, am hrănit-o și i-am spus că e mai frumoasă decât Claudia Schiffer. Mama, Anna și Helen s-au materializat la mine în cameră. S-au strecurat înăuntru prudente, întrebându-se cât de tare înnebunisem. A, salut, am exclamat eu când am văzut primul cap întrebător apărând de după ușă. Intrați, intrați! Scuzați-mă pentru scena din hol. Eram supărată. N-ar fi trebuit să-mi vărs nervii pe voi trei. —Ei, deci e în regulă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
spui că tata a avut o aventură?“) Iar mama fusese decisă să-l părăsească și să-și ia copiii cu ea. („Tu erai încă în fașă.“) Dar mama n-a mai plecat. L-a iertat pe tată. Tatăl a fost înnebunit de remușcări. Iar acum mariajul lor era mai solid ca niciodată. Dar dacă mama fusese pe cale să-mi povestească ceva de genul ăsta, acum se părea că se răzgândise. Ceața din privire i se risipise. Iar mama revenise în prezent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
vedem curând. Capitolul treizeci și unutc "Capitolul treizeci și unu" — Deci când pleci? m-a întrebat mama. —Pleci? a scrâșnit Helen. Da, am îngăimat eu, conștientă că în ochii lui Helen eram îngrozitor de slabă și de jalnică. Cred c-ai înnebunit, a exclamat ea. —Dar, Helen, nu înțelegi... m-am străduit eu să-i explic. N-a fost vina lui. Lui James i-a fost foarte greu din cauza mea. Am fost foarte râzgâiată și infantilă. Iar el n-a mai rezistat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
a fost infidel. —Helen, încetează, i-a zis mama pe un ton amenințător. Tu n-ai cum să înțelegi. N-ai fost niciodată măritată. N-ai avut niciodată un copil. Păi, nici nu vreau dacă înseamnă că din cauza asta o să înnebunesc ca ea, a turuit Helen uitându-se la mine cu dispreț. Ești nebună! După care a fugit tropăind din cameră. Nimeni n-a mai spus nimic. Are dreptate, a zis într-un final mama. Ce vrei să spui? am întrebat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
mi se dăduse o doză de durere ca să devin puternică? Oare înțelesesem greșit toate semnele? Oare stricasem totul? Dar era prea târziu. Luasem o hotărâre. Și aveam de gând s-o urmez până la capăt. Dacă mă tot răzgândeam, aveam să înnebunesc de tot. Viitorul meu era alături de James. Adam nu mai exista în viața mea. Probabil că pentru Adam nu reprezantam altceva decât o partidă bună de sex. Ei, adică îmi plăcea să cred că eram o partidă bună de sex

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
eu cu voce egală. E foarte interesant, fiindcă George mi-a spus azi ceva foarte similar. —Nu-mi vine să cred că ai avut nevoie să auzi toate astea de la George sau de la mine. N-ai știut că James e înnebunit după tine? Și că e total nesigur pe tine? Era clar că Judy era dezgustată de mine. — Și încearcă să te manipuleze, a spumegat ea. Profită de situație numai ca să poată să te țină sub papuc. Îți spune că e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320

să public o carte mi se părea ceva tot atît de Îndepărtat precum ceva foarte Îndepărtat, trăiam cele mai portocalii clipe de fericire fără s-o știu, scriam pentru plăcerea scrisului, pentru plăcerea de a bate la mașină, de a Înnebuni vecinii noaptea, și, desigur, din dorința dureroasă de a depăși la curbă Izvorul Rece. De a-l lăsa atît de mult În urmă, Încît să nu mă mai poată ajunge. După cîțiva ani-ture de stadion cameral, am căpătat o culoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
cîine mai lent, nu știu de ce era și el acolo, fost scriitor, fost premiant, asta ești, asta eram, am confirmat ascultîndu-mi În continuare soacra nu vezi c-a venit telefonu’, și lumina, și cîinele schelălăie de foame de m-a-nnebunit („CÎine Anume creat pentru a-și salva de la moarte stăpînul. CÎinele este prietenul omului”, tot din Dicționar), cum m-ați Înnebunit amîndoi, chiar, uitasem iar de copil, pentru că-și tot acoperă fața cu mîinile, e nițel marcat de ce se-ntîmplă prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
În continuare soacra nu vezi c-a venit telefonu’, și lumina, și cîinele schelălăie de foame de m-a-nnebunit („CÎine Anume creat pentru a-și salva de la moarte stăpînul. CÎinele este prietenul omului”, tot din Dicționar), cum m-ați Înnebunit amîndoi, chiar, uitasem iar de copil, pentru că-și tot acoperă fața cu mîinile, e nițel marcat de ce se-ntîmplă prin casă, iată varianta lui la Scufița Roșie, a fost odaată, o bunicuuță, care mergeea, și-a călcat-o mașina, se ascunde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
intrat În agenție, am ochit În neg, femeia nici nu și-a ridicat privirea spre mine, citea un roman. Moartea romanului. Pe urmă lucrurile s-au Încîlcit. PRELUDIU Prea delicate cititoare, povestea aceasta a morții romanului cu care m-ați Înnebunit este atît de veche, Încît pare cu neputință să mai fie-n viață. Sigură fiind doar moartea sintagmei, chinuită de patruzeci de ani. Din ’60, vezi prefață la Abatorul cinci. Romanul e mai vioi ca oricînd, o dovadă vie fiind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
pe loc pus alături de Cioran, Ionescu și Eliade, cum ne sfătuia Păunescu, fără să se Înțeleagă de ce i-a omis pe Brâncuși și Păunescu , un fel de trimis sau megafon divin, deși locuiește la New York. Așa c-am simțit că Înnebunesc și-mi pare rău, film pe care l-am văzut puțin, păcat de titlul lui Iaru, Începuse interesant, Într-o fabrică cu un argou nefiresc de bine stăpînit, Însă la scena unde muncitoarele Își ridică bluzele și-i arată maistrului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
gînduri. SÎnt trei perechi, adică șase sîni succesivi, patru-n dreapta și aproape doi În stînga. Am oprit brusc caseta ca să rămîn cu această imagine națională pe retină. Am rămas cu ea pe retină, Însă am apreciat că oricum am Înnebunit și mi-e totuna, am țipat și n-a apărut nimeni, pentru că de multe ori nimeni, nici măcar Alice nu mai locuiește aici, Încă din ’74. Cu Kris Kristofferson (foto stînga), Jodie Foster și Harvey Keitel adulți, cum scrie În cartuș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
apare punctul, contrastul dintre o muzică sublimă și o condiție umană mizeră, ce te Împiedică permanent să te bucuri de viață, irupe din peliculă. Amanții muzicii sînt Piotr și von Mekk, pentru că Miliukova n-avea nici o legătură cu șaisprezecimile, și Înnebunește numai și numai pentru că Ceaikovski nu se culcă cu ea. Excelent echilibrată tragedia unui uriaș compozitor cu aceea, minusculă, a unei ființe anonime. Iar finalul, cu Glenda la ospiciu, Înconjurată de chipuri extrase pe viu direct din Goya, se petrece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]