4,649 matches
-
prin care pescărușii zburau liniștiți, fără să le pese de focul ce mistuia azilul. Un geam s-a spart, pocnind probabil din pricina căldurii. Apoi fumul s-a îngroșat și aproape nu mă mai puteam orienta. Mergând la întâmplare pe coridoarele întunecate de fum, m-am pomenit din nou în pragul sălii cu oglinzi. M-am hotărât să intru și să-l scot totuși pe Bătrânul. „Hai, ieși afară! am strigat. Ieși!”. Dar nu-mi răspundea decât un câine care urla undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
baza lui. strivit Între un picior și altul, Îi măsuram cu privirea gleznele, pântecul, părțile rușinoase, Îi ghiceam vertiginosul intestin, totuna cu esofagul din gâtul acela al lui de girafă politehnică. Deși ciuruit ca o sită, avea puterea de a Întuneca lumina ce-l Înconjura, iar pe măsură ce mă mișcam, Îmi oferea, din perspective diferite, mereu alte bolți cavernoase ce decupau prim-planuri asupra tenebrei. Acum, În dreapta lui, aproape jos, lângă orizont, spre nord-est, răsărise o seceră de lună. Când și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
rafinate lucrări artistice” de prost gust care sunt vizibile cu ochiul liber prin toate galeriile planetei indiferent de prestigiul acestora, chiar și prin case de licitații de renume precum Christie's sau Sotheby's. Perioada actuală a existenței noastre ne întunecă spiritul cu sumedenii de “producții culturale” care în esență redau nimicnicia în cele mai mici detalii și au un acut rol de îndobitocire a “consumatorului de artă”. Acest fapt nu e de mirare atîta timp cît nivelul inteligenței de pe glob
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
joace. Diablo are o slăbiciune pentru Eros: conduce către un soi de suferință cu totul deosebită. CÎnd prînzul se termină, Wakefield o roagă pe Maggie să-l ducă Înapoi la hotel. Ea bagă de seamă că dispoziția lui s-a Întunecat și Îl lasă În boii lui. Poate chiar aș putea lucra pentru Compania asta, se gîndește Wakefield, cochetînd cu ideea. Chestiile pe care le fac sînt noi; chiar și cuvîntul software este misterios, ca o operă de artă: vine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
care le explică cum pereții celulelor devin opaci după căderea Întunericului și se transformă În ecrane pe care se proiectează programe educative pînă se dă stingerea. Într-una din celule, Wakefield apasă o manetă sub care scrie „Seară“. Ecranul-perete se Întunecă și apare un meniu: Pentru limba franceză apăsați 1, pentru flamandă apăsați 2, pentru engleză apăsați 3. Apasă „3“ și obține Încă și mai multe opțiuni: Apăsați 1 pentru literatură, 2 pentru științe, 3 pentru economie, 4 pentru psihologie, 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fapt, Jack Allen a trecut și el să mă felicite. Se opri, amintindu-și de suspiciunile ei în privința motivelor lui Jack Allen. — Ce mai face Jack? Cel mai bun stagiar pe care l-am avut vreodată. Chipul tatălui ei se întunecă pentru o clipă. — Bine că mi-am amintit. Voiam să-ți vorbesc despre el. Oh nu, se gândi Fran. Nu începe și tu. Sper că nu încerci și tu să mă cuplezi cu el. — Nu, nu te-aș sfătui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că, își zise Fran, totul era o mascaradă. Maică-sa era o prezență la fel de caldă ca un pachet de mazăre congelată. — Bună, mamă. Fran sărută obrazul care i se întindea. În zilele bune își compătimea mama, înțelegând că meschinăria îi întunecase lui Phyllis propria viață, chiar mai mult decât viețile celorlalți. Astăzi era una din zilele bune, așa că își aminti că maică-sa avusese o copilărie mult mai lipsită de afecțiune decât a ei. Tremură ușor. Erau în martie și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
el și încercă s-o dreagă. Dar Laurence râse. — Are perfectă dreptate. Și cu cât sunt mai exotice mâncărurile, cu atât mai indicat e să alegi ceva simplu. Asta spune tatăl tău? îl tachină Fran, însă chipul lui Laurence se întunecă brusc. Fran fu fericită de diversiunea oferită de apariția chelnerului. Masa dumneavoastră e pregătită, domnule, zise individul, aproape târându-se în fața lor în umilința lui îndelung exersată. Când se ridică, Fran se abținu cu greu să nu înjure. La celălat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
te vezi în oricare din aceste feluri, spuse el încet. Amărăciunea din glasul lui o șocă și o nedumeri. Sentimentul matern pătimaș din inima lui Fran se aprinse deodată ca o văpaie și își dori să aline orice durere care întuneca viața și fericirea lui Laurence. El ridică ochii spre ea și o fixă cu privirea aceea intensă care îi devenise atât de familiară. — Tu ești atât de plină de viață și de culoare, atât de strălucitoare și de curajoasă. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
prin perdelele groase și licări pe peretele din spatele lui Fran, asemenea unui ghid egiptean care folosea o oglindă pentru a reflecta lumina soarelui de-a lungul unui coridor întunecat. Numai că acel coridor nu era îndeajuns de adânc sau de întunecat pentru Fran. Deschise un ochi, dar o durea capul atât de tare, încât îl închise la loc. Știa doar că se usca de sete și că își dorea să moară. Apoi amintirile îi reveniră încet în minte, asemenea acțiunii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să-l poți purta și după aceea. Un costumaș drăguț cu pantaloni care să meargă și la serviciu. Fii mai frivolă, pentru numele lui Dumnezeu! — Ați ales deja o dată, mătușică Fran? — Destul de curând, ne-am gândit. Chipul lui Fran se întunecă pentru o clipă. — Din cauza tatei. Chiar nu se simte bine și Laurence crede că s-ar putea agrava. — Fran, asta-i îngrozitor! Tatăl tău pare întotdeauna să plesnească de sănătate. De fiecare dată când îl văd, e atât de plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în culori vii, care ar fi oripilat-o pe Vita Sackville-West, erau plivite și vesele. Pe marginea bazinului pentru copii, se înghesuiau, scoțând țipete de bucurie, fetițe în chiloței, încercând să apuce să se mai bălăcească o dată înainte să se întunece. Lângă ele, mamele stăteau la povești pe rogojini. Totul alcătuia un tablou al traiului liniștit din suburbii. Însă nu se zărea nici urmă de tatăl ei. Îl întrebă pe paznicul parcului, care îl recunoscu posomorât după descriere și avu impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
acolo ieri și a fost pur și simplu de neîndurat. Știu că e confuz și se simte rău, dar o să se transforme într-o legumă într-un asemenea loc. Trebuie să găsim o soluție mai bună. O expresie de exasperare întunecă trăsăturile frumoase ale lui Laurence. — Francesca, iubito, e foarte greu să fii acceptat într-un asemenea loc în starea în care se află tatăl tău. O mulțime de cămine pur și simplu refuză să-i primească și mama ta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
umblat aiurea în după-amiaza asta și a uitat complet de Ralph. Iar el probabil că a profitat de ocazie ca s-o șteargă. L-am căutat peste tot pe-aici. Ai idee unde s-ar fi putut duce? Afară se întuneca și știa că Jack încerca să-și păstreze calmul în fața dispariției tatălui ei ca să n-o sperie. Însă era amândoi conștienți că se putea întâmpla orice dacă nu-l găseau curând. — Ai anunțat poliția? — Da. Sunt pe fază. Fran întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
spuneți ce-i: Unii spun că-i buduroi, Alții, mai deștepți ca noi, Zic precum că-ar fi știubei; Numai eu susțin că-i... De e caldă, de e rece, Doar lumina prin ea trece. Roata lui alunecă Până se întunecă. Niște caiere de lână Ce nu-i bună de lăicer, Pe care vântul le mână Ca pe-o turmă, sus, pe cer. Cum începe să vorbească Și nasul prinde să-i crească. Fie mică, fie mare, Toată lumea-i în picioare
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
ipostază a derealizării lumii. De astă dată, „agentul fantastic” menit să o distrugă este un monstru singuratic, un mutant a cărui viață de o perfectă „uniformitate” e compensată printr-o interioritate sadică, printr-un demonism latent: „În odaia mică (...) visează întunecat sadisme. Singur, se înfundă în gîndurile sale, își rumegă himerele (...). Și astfel se clădește în juru-i o lume fantastică, cu contururi nestatornice, o lume al cărei centru e el, lume ce-și are rădăcinile în instinctul cel rău și turbure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
erau cele ale felinarelor și cele care străbăteau prin jaluzelele magazinelor care se închiseseră de mult. Deodată, a auzit pe cineva adresându-i-se în șoaptă. — Hei, tinere! E încă devreme. Nu vii cu mine? Vocea venea dinspre un gang întunecat dintre cinema și magazin. Privind într-acolo, a zărit în gang silueta fantomatică a unei femei. Era femeia cu bandajul în jurul gâtului. — Sfinte Dumnezeule! strigă ea, surprinsă. Ame-chan de la hotel! Gaston clipi trist. Deși fusese dat afară din hotel, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
consimțământul soției, bineînțeles - făcea pe codoșul și-și scotea soția în stradă ca să atragă clienți. Apoi îi conducea în camera lor. Între timp, bietul soț și copiii trebuiau să aștepte cu răbdare afară. Începând cu ora opt seara, pe aleile întunecate dintre hanuri se zăreau multe femei. De când s-a votat legea antiprostituție, nu mai există în Tokyo alt loc mai înțesat de femei de stradă. Mai demult, clientela lor era formată exclusiv din muncitori zilieri care locuiau în cartier, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
tocmai de aceea a continuat. A intuit că era ceva în legătură cu fratele său, care fusese ucis pentru o crimă pe care nu o comisese. — Domnule Kobayashi, hai să auzim toată povestea înăuntru... A și început să plouă... Cerul s-a întunecat, iar picăturile de ploaie lăsau urme pe pietrele din albie. Era întuneric în baracă. De peretele făcut din șipci de cherestea era rezemată o cazma și lângă ea un coș pentru cărat pământ. — Hai, scoate ce-ai ascuns! — Nu... nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cap până-n picioare și continuă: — S-a sculat cu noaptea-n cap. Oare cât era ceasul? Nu știa încotro o luase. Și-a plătit nota și cum n-avea bagaje, n-avea de ce să se mai întoarcă la hotel. Se întuneca. Ultimele raze ale soarelui luminau palid acoperișurile bătrânelor case de pe Koshō-machi. O fetișcană, cu frățiorul ei în cârcă, stătea rezemată de zidul unul templu și-i cânta un cântec de leagăn. Era ceva în cântecul ei care îl întristă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
căi lactee, minunile-ntunericului. Dar nu le văd, am prea mult soare-n mine de-aceea nu le văd. Aștept să îmi apună ziua și zarea mea pleoapa să-și închidă, mi-aștept amurgul, noaptea și durerea, să mi se-ntunece tot cerul și să răsară-n mine stelele, stelele mele, pe care încă niciodată nu le-am văzut. FIORUL E moartea-atunci la căpătâiul meu ? În miez de noapte, când luna-și varsă peste mine aiurita ei privire, când zbor de
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
să Încercăm să avem copii, dar asta e o binecuvîntare și vom putea totuși să facem tot ce ne-am propus, doar că vom mai lua pe cineva cu noi. — Da, știu, Încuviințează el din cap, În timp ce un nor Îi Întunecă chipul. Dar cum o să-i spunem mamei de asta? — Mamei tale? Întreb eu, nevenindu-mi să cred. Pentru numele Domnului, nu pot să cred că a spus asta. — Ce legătură are cu mama ta? — Ei, haide, Ellie, zice el, dîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
zice acum "Preaiubiți frați întru viață". ― Nu s-ar spune că prețuiești sfințenia. ― N-o înțeleg, de fapt. Am socotit totdeauna că nu mă pot bizui decât pe promisiunile din viața aceasta. Uită-te la chiparoși. Când lumina amiezii îi întunecă, seamănă cu niște călugări Dar nu-mi inspiră nimic sfânt. Sau, cel mult, mă fac să-mi închipui un sfânt cu brațele pline de fructe și de iarbă parfumată de mirosurile verii ― E adevărată erezie ce spui acum. ― Meritam să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
sunt ușor și limpede. Nu m-am simțit demult atât de liniștit. Parcă sunt ca după o furtună. Mă crezi? ― Nu. ― Și totuși, e adevărat. Spune-mi, cuvântul "lașitate" s-a rostit? ― Bineînțeles. ― Mă așteptam. ― Nu e cazul să te întuneci, Galilei. ― Dar cine ți-a spus că mă întunec? Sunt mai departe liniștit. Te ascult. ― Eu am trăit lașitatea în forme mai rele decât tine. ― Chiar așa? ― Chiar așa. ― Un tribunal al Inchiziției nu se compară cu nimic. Dacă n-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
atât de liniștit. Parcă sunt ca după o furtună. Mă crezi? ― Nu. ― Și totuși, e adevărat. Spune-mi, cuvântul "lașitate" s-a rostit? ― Bineînțeles. ― Mă așteptam. ― Nu e cazul să te întuneci, Galilei. ― Dar cine ți-a spus că mă întunec? Sunt mai departe liniștit. Te ascult. ― Eu am trăit lașitatea în forme mai rele decât tine. ― Chiar așa? ― Chiar așa. ― Un tribunal al Inchiziției nu se compară cu nimic. Dacă n-ai fost acolo, nu știi ce e dezgustul. ― Ba
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]