44,660 matches
-
elefantul" din Constanța, sunt - mai degrabă - licențe poetice, ghidușii menite să destindă excesiva seriozitate indusă de rigoarea, coerența și precizia planurilor prezentate. Impresia de tehnicitate sobră este însă falsă. Miza actualelor "locale" este uriașă, pentru că ele reprezintă una din ultimele șanse ca România să se înscrie în normalitate, să scape de emblema de "țară-problemă" pe care i-au atașat-o partenerele din Uniunea Europeană. în cei nouăsprezece ani de la răsturnarea dictaturii ceaușiste, România a făcut, din proprie inițiativă, puțini pași pentru redresarea
O bătălie hotărâtoare by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8437_a_9762]
-
originale, scanate și transcrise, dau posibilitatea de a „pătrunde în intimitatea omului”, ele oferind „portretul nefardat al unui artist”, reconstituit pe baza unor amintiri și documente, „peste care timpul, ce se scurge nemilos, le va ascunde în anonimat” dar și șansa salvării unor „lucrări încă necântate și netipărite”. Cea de-a doua carte ce face obiectul prezentului demers acordă prioritate documentelor oficiale, importante pentru cei care mai au rezerve legate de ancorarea puternică a compozitorului în orizontul spiritualității românești și ortodoxe
OMAGIEREA MUZICIANULUI PAUL CONSTANTINESCU by Vasile Vasile () [Corola-journal/Journalistic/84334_a_85659]
-
am găsit ieșirea/ Dădeam de chipul tău". în fine, ca o concluzie la tot răul resimțit și, din păcate acceptat de autoare, care se comportă ca o ființă plină de slăbiciuni, acest Parmenide, care nu ne dă nici el nici o șansă că lucrurile pe tărâmul poeziei se vor îmbunătăți, și e păcat: Nu există mișcare/ Totul e o iluzie/ Totul e așteptare/ Nu există concluzie.// Nu există cifra doi/ Totul e consumat/ Totul este în noi/ Nu există păcat// Nu există
Actualitatea by Susana Georgiu () [Corola-journal/Journalistic/8456_a_9781]
-
ne-ar citi, ce s-ar întâmpla? Nu s-ar întâmpla nimic. Carapacea nesimțirii e atât de groasă, încât n-o poate străpunge nici o idee, cu oricâtă pregnanță stilistică ar fi ea lansată. Evoluăm - ba involuăm! - pe culoare a căror șansă de întâlnire e tot mai îndoielnică. Cui să-i pese? Noi cu scârța-scârța pe hârtie, ei cu biznisul, cu matrapazlâcul, cu talcșăul, cu nunta ori cu botezul secolului, cu prăpădul mistreților, cu campania, cu resuscitarea promisiunilor moarte, cu picior spate
Să scriem despre by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8485_a_9810]
-
avut, reiese din toate înregistrările ce îi poartă numele. Germania - discul capodoperă În 1968, Körössy a plecat din România, cu gândul de a se stabili în America de Nord. Perioada de așteptare a actelor a petrecut-o în Germania. Aici a avut șansa de a înregistra un disc la casa MPS. Performanța a fost dublă: organizatorică și muzicală. În numai două ore, la 9 septembrie, împreună cu doi ritmicieni cu care nu mai cântase, contrabasistul J.A. Rettenbacher și bateristul Charly Antolini - Körössy a
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
libertatea opțiunii, speranța în Dumnezeu - considerate reminiscențe burgheze demobilizatoare - încurcau efortul de construcție proletară a noii societăți. Prin urmare, sunt multă vreme teme interzise. Cum ar putea exprima scriitorul ceea ce simte și ceea ce crede cu adevărat? Nu-i rămâne decât șansa limbajului cifrat, ascuns, întortocheat. Dar cenzura supraveghează și supervizează totul, orice text. Alternativă nu există: literatura trebuie să fie directă în atitudinea pozitivă față de prezent și negativă față de trecutul burghez, transparentă și entuziastă în mesajul comunist, accesibilă în limbajul folosit
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
loc un cortegiu de ființe bizare, desperecheate, fantaste, luminate de un felinar, fiecare cu mersul ei ceea ce conferă scenei un soi de straniu tangaj. Dezmoșteniții sorții relevă o oază de umanitate, însă în mijlocul maselor largi populare, Merrick nu are nicio șansă, cineva îi smulge sacul cu o singură fantă în dreptul unui ochi, sac care-i acoperă țeasta enormă. Mulțimea îl sesizează iritată, îl urmărește furioasă și-l încolțește într-o vespasiană cu intenția clară de a-l linșa și numai strigătul
Ecce homo... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8503_a_9828]
-
avea să-l credem pe autorul unui roman de felul Christinei Domestica atunci când, la doi ani distanță, în introducerea unei cărți așa-zis eclectice, ne livrează o poveste despre criterii cronologice, o alta despre criterii stilistice și o alta despre șansele reactivării formulelor textuale ale generației '80 ? Aflăm din cele Câteva cuvinte care prefațează recentul op că primele nouă secvențe făceau parte dintr-un volum ce ar fi trebuit să apară prin 1987 (sub titlul Caii de curse sau cursele de
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
culturale, primenite prin "liberalizarea" din jurul anului 1965. Fără a putea șterge, după cum recunoaște Sorin Lavric, "impresia jalnică pe care rîndurile de mai sus o fac asupra cititorului - impresia unei capitulări definitive", putem înțelege mecanismul lor disperat-constructiv, egal cu o ultimă șansă de împlinire. După ieșirea lui Noica din închisoare, viața sa "a însemnat o cursă contracronometru în care s-a străduit să nu moară înainte de a-și vedea scrise cărțile", pe care e foarte probabil să le fi proiectat încă din
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
adoptat și care este infectat cu HIV. Melancolia pe care casă și ambientul de o frumusețe sumbră filtrată prin porozitatea și impresia de fotografie veche a cadrelor sepia se amplifică prin această stare de fapt: copilăria lui Simon nu are șansa de a continua, ea va rămîne pentru totdeauna suspendată. Moartea prematură este cea care face legătura cu ceilalți, cu vechii locatari ai casei, orfelinii morți reveniți că prieteni imaginari în ceea ce pare inițial a fi doar un joc al imaginației
Jocul și umbra by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8520_a_9845]
-
așa au procedat Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu și, pe urmele lor, mulți dintre optzeciști). Textualismul, experimentalismul și postmodernismul au devenit în anii ´80 soluții salvatoare, în aceeași sferă, devenită din ce în ce mai largă, a literaturii evazioniste. Pentru a păstra șansele estetice ale literarității, important era ca literatura (partea ei salvată) să nu intre în sistem, să nu se adapteze la sistemul comunist, să nu se conformeze limbajului ideologic oficial. Nu putea și nu trebuia să răspundă cu o altă ideologie
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
pot adăuga, concentric, câteva situații de mistificare cel puțin echivalente, ca grad de interes, cu cele trecute în cuprins. Dar numai ca formă de dialog intelectual elevat și, în fapt, de legitimare a termenului titular, care, hazliu-teoretic, are în față șansa clară a unei cariere de circuit - ca în legile electronicii - comutabil. Se deschide doar celor care știu să-l folosească. De pildă acelora care vor trăi, nu peste multă vreme, surpriza regăsirii personalității versatile a lui Mateiu I. Caragiale în
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]
-
omofoniei cu ispitele polifoniei, hibridizarea sonatei cu fuga constituind una dintre contribuțiile de indiscutabilă originalitate ale compozitorului. În fond, postmodernismul este profund antidogmatic. Dar mai e și iconoclast. O răzvrătire ce îi conturează, o dată în plus, libertatea, conferindu-i totodată șansa unei comunicări rapide. Iar roadele acestei comunicări sunt fulgurațiile destructurante ori incursiunile fruste într-o direcție sau alta, autorul marcându-și teritoriul aidoma unui animal de pradă. Olah nu-și administrează ideea de polifonie la un instrument monodic, ci doar
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
sau punctuale. Colectivele de cercetători de la București, Iași, Cluj, Timișoara pot face observații încrucișate, foarte utile, fiecare despre contribuțiile celuilalt. Cel mai bun dicționar de literatură română, DGLR, e perfectibil. Sper ca, la o nouă ediție, absolut necesară, să folosească șansa perfectibilității.
O victorie filologică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8577_a_9902]
-
optime (10 ani, 20 de ani, 50 de ani). Nu știu ce s-a ales de acel jurnal, dar îmi doresc din suflet ca distinsul cărturar și redutabilul polemist să nu fi optat pentru ultima variantă. Nu de alta, dar există toate șansele ca peste 50 de ani marile sale dezvăluiri să nu mai intereseze pe nimeni. Câte dintre numele vedetelor de astăzi din domeniile publicistic, literar, politic vor mai spune ceva publicului de peste o jumătate de secol, în contextul dinamicii tot mai
Parantezele istoriei literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8578_a_9903]
-
gustă presă dintre războaie, cu sentimentul atașant-amărui că nimic nu e nou, și că de măcar vreo șaptezeci de ani (dacă nu de două mii...) ni se pare că se sfîrșește lumea și că nu mai sînt moravuri, principii... - are toate șansele să nu se realizeze. Îndrăznesc să propun o alternativă, pentru cei insensibili la umbra unei femei în roș(cat) care trece printr-o discuție despre texte și pretexte de roman. Am luat așadar, o ediție fără praguri (fără texte de
Musca din farfurie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8592_a_9917]
-
lumina zilei, cu coridoare întortocheate, în care te poți rătăci ca într-un labirint. Amfitrionul solitar iese la intervale din letargie ca să vâneze afară noi victime. Deturnate de la traseul liniștit și anost, hărăzit alături de un logodnic convențional, fetele seduse capătă șansa de a se înălța prin jertfă mai presus de menirea lor de viețuitoare. Numai curmând țipetele de protest și zbaterile, dezmințind chiar clevetirea că sunt obiecte ale unui viol și probe de înfăptuire a unei samavolnicii - ele pot înțelege că
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
spre a verifica posibilitatea de străpungere și de descăr-care a unui cumul de energie. Spre o supapă de ieșire se îndreaptă bâjbâind și Dumitrașcu, un asistent universitar de extracție rurală, cu statură de haiduc, atletic, viclean, precaut să nu compromită șansele de parvenire. El se împăunează că s-a ridicat la rangul de a fi ciracul favorit al unui corifeu în știință, profesorul Martinetti. Aparent se gudură bucuros că poate culege laude pentru destoinicia sa, dar în depozitele din străfunduri se
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
basic instinct"-ul comunicării eficiente și instantanee. Sunt sigur că "instantaneitatea" funcționează. În ce privește "eficiența", m-am cam lămurit privind vidul comunicațional coborât ca o păcură neagră deasupra unei întregi generații. Există speranța că dacă partea "scripturistică" e la pământ, rămâne șansa comunicării directe. Or, constat că lucrurile merg mână în mână. Acești oameni fie n-au ce să-și spună, fie nu găsesc necesar să coboare din propria singurătate cyberspațială pentru a-și împărtăși trăirile. Generalizarea "blogosferei" nu e decât simptomul
Când ați scris ultima oară o scrisoare de dragoste? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8595_a_9920]
-
cyberspațială pentru a-și împărtăși trăirile. Generalizarea "blogosferei" nu e decât simptomul unei boli ajunse la metastază. Ambiția supremă a omului tânăr de azi nu e să comunice: el vrea să aibă dreptate. Pentru micul lui adevăr sacrifică totul. Inclusiv șansa de a-și întâlni, cum se spune, kitsch și mecanic, "sufletul pereche". Mi-e tot mai dor de vremea când Denis Diderot îi scria, la 1762, îngrijorat, înfrigurat, desfigurat Sophiei Voland: "Cum se poate că eu tocmai am primit a
Când ați scris ultima oară o scrisoare de dragoste? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8595_a_9920]
-
de sânge, fie și prin simpla privire a jurnalelor de actualități. Observațiile se transformă în reflecții despre condiția umană, despre legătura posibilă dintre inteligența și cruzimea animalelor și a oamenilor, despre tentativele pictorilor de a zugrăvi marile bătălii și despre șansa fotografiei de a surprinde milimetric războaiele de azi. Pe rând, cei doi pun întrebări și caută răspunsuri, până ce le devine clar amândurora că sunt victime ale aceleiași terori care distruge individul. Și niciunul nu mai are nimic de pierdut... Fotografie
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
în minte; lângă fotoliul în care obișnuiesc să-mi petrec acum serile am lipit o fotografie de-a lui de bătrânețe, stând în același fotoliu; îmi mut privirea de la ecranul televizorului la el și înapoi... Ce daruri ți-a făcut șansa de a-ți face studiile la Sankt Petersburg (pe atunci Leningrad)? Acolo, în Rusia, te-ai apropiat de continentul care este marea cultură rusă? Ce continent!? E un univers, în realitate, unic, fascinant... Întâmplarea de a fi fost trimis la
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
decenii (sub ceaușism, la un moment dat au fost întocmite liste cu noi pentru ca să ne elimine din învățământul superior); ele nu m-au atins vreodată, nu era cazul să-mi asum această "pată", deoarece am continuat s-o consider marea șansă a dezvoltării mele; am iubit fierbinte Burgul, l-am tot visat, îndurerat la trezire că n-a fost decât un vis. Janina și cu mine acolo ne-am întâlnit, am rămas împreună fideli amintirilor comune din Petersburg - în baza cărora
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
că profesorimea va primi de la guvern bani de nădragi și teneși, lucrurile prind coerență. Aduși la sapă de lemn de aproape douăzeci de ani de dispreț cinic, dascălii alcătuiesc cea mai largă pătură a lumpenproletariatului din România. O pătură fără șansă de salvare. De bine, de rău (mai degrabă de rău), muncitorimea și țărănimea au găsit soluții de supraviețuire. Un zidar sau un sculer-matrițer își găsește ușor de lucru. Dacă nu în România, atunci în îmbătrânitele, aristocratizatele țări europene care-au
Chermeza năucilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8621_a_9946]
-
treabă, bețiv sau prostituată, bogat sau sărac, bătrîn sau tînăr - abia umbra morții îi... luminează viața, cu toate erorile fundamentale pe care le-a comis. Și pe care, vezi Doamne, nu le-ar mai comite, dacă ar mai avea o șansă... Cine să-l creadă?!? Iar atunci cînd maestrul de pompe funebre e imprevizibilul Alexander Hausvater, înmormîntarea se transformă într-un chef pe cinste. Și toată lumea - morți, vii, arhangheli etc. - rîde, cîntă și dansează. Cel puțin pe scenă." Maestrul de pompe
Fiecare cu vioara lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8609_a_9934]