4,216 matches
-
fost trecută în centrală pe relația cu arabii, dar s-a răzbunat și ea cu nebunia aia cu Pancratz, romantisme, cu intratul pe fereastră în dormitor, când băbătia de nevastă dormea în bucătărie, uite că acum a prins puteri, parcă țipătul zăpăcitului ăla care a dansat-o, „iubirea-i eternă, madam“, i-a dat puteri, uite iubirea m-a adus în halul ăsta Stelică, să umblu să te pedepsesc până și în mormânt... Începu să țipe îngrozită, un nu deznădăjduit, urlet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
marmoreeni precum nălucile în scăldușă.“ O privea nesătul, o vedea și n-o vedea, rupea hulpav din ea doar desenul coapselor pierdute în linii încă nenăscute, doar umbrele din moleciunea mitrei tresăltând, ca și cum o porumbă se zbătea în vintrele nepovestitei, țipătul paserii ascunse urcând până în răcoarea buzelor întredeschise, lucii de o rouă atunci venită din pajiștile necălcate de altă urmă decât trecerea razei de lună în dusul ei spre moartea din zori, urcau spre nările tremurânde, ca și cum valuri de miresme veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pustiise până atunci, să atingă cu buzele lui mistuite de arșiți răcoreala mămoasei deschideri a străpătrunderilor pustiitoare, să asculte cum, furnicate de sfâșierea pormbei din străfund, fierbinți și tremurânde ca frunzele plopului când îi cântă spânzuratului, buzele deschizătoarei gem cu țipătul celei din adânc de trup, râd cu urletul ei, zvâcnesc din prăbușirea ei, înfloresc din paloarea ei de porumboaică învinsă și cheamă aceeași moarte care încă stăruie să nu vină să te fericească cu trăznetul înfrângerii de pe urmă. Înghețat, Burtăncureanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a început să țopăie cu el, degeaba, evenimentul se săvârșise, Macatist holba ochii la noi și se schimba la față, mai întâi roșu, p-ormă o umbră de verde și apoi dintr-o dată vânăt, de nici nu-l mai cunoșteai, țipete, urlete, ce salvare, ce poliție, ce lumânarea de pe urmă, toate nu mai făcea doi bani că stăteam înlemnită și nici nu mai aveam putere să mă gândesc să țip de disperare sau să-l prind în brațe sau nu știu ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vibra într-un mormăit ușor de satisfacție. Faptul că vorbea la telefon mă excita. Mi-am apropiat buzele și m-am gândit că ar fi frumos să-i șoptesc ceva în cealaltă ureche, însă vorbele mi-au fost acoperite de țipătul ei: - Cum? Nu se poate! M-am dat un pas înapoi. Nu vorbea cu mine, vorbea cu cel de la telefon. - Când? a întrebat. Azi? O, Doamne, nu se poate... De unde a avut... Liftul ajunse la parter și ușile se deschiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și să uite de foame. Mi-era frică să-i strâng mâna Soniei, să nu-i rup cumva oasele pipernicite. Până acum, țipa tare și regulat și asta mă liniștea. Atât de regulat că am început să răsuflu în ritmul țipetelor ei. De câteva ori, însă, a tăcut și am crezut că se duce. Își lăsa capul pe covorul de paie, pieptul i se înmuia, genunchii i se fleșcăiau. Până la urmă se oprea cu totul, ca un motor rămas fără benzină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
din gura unei Margarete blonde, a uneia roșcate, a uneia brunete cârlionțate, a uneia cu părul verde. Samuel anula consola și se trântea pe spate în nisipul fierbinte. Vocea blocată pe același grup de sunete continua să se amestece cu țipetele îndepărtate ale pescărușilor. Atunci el se ridica și pornea încet de-a lungul apei, cu mâinile la spate. Numele înjumătățit se pierdea în urmă, dizolvându-se în aerul umed. Înainta în direcția opusă apei, unde nu se întindea decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Apoi, vecina a făcut un „hiiii” care m-a dezorientat și mi-am dat seama că scândura cedează. Am căzut pe straturile de panseluțe. Jerry s-a smucit din lesă și m-a mușcat cu putere de șoldul stâng, în țipetele vecinei și ale fetei. Pe urmă mi-a dat drumul. Sgsdgff a prins lesa și l-a tras deoparte. Nu simțeam durere, dar sângeram peste panseluțe și îmi doream cu disperare să-mi descuie cineva ușa, să mă ducă până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
apoi se stinse. Forma dispăru. Marie țipa din ce în ce mai tare. —E Violet! țipa ea. E Violet și e moartă! S-a înecat! Ah! Ah! Se auzi un zăngănit, ca de metal care cedează și zgomotul unui obiecta care cade în apă. Țipetele încetară la fel de subit cum începuseră. Marie căzuse în apă și, după zgomot, se dusese cu tot cu scară. Capitolul opttc "Capitolul opt" — Și Marie Lavelle a insistat să coboare scara? —A coborât imediat, înainte s-o poată opri cineva. A, deci a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
practic, crescută la mănăstire, cu mâini și picioare lungi și subțiri și păr lung, pisicos, prins cu o bentiță. Bănuiam că existența lui Daphne îl împiedica pe Hawkins să mă forțeze să mă lansez în încercări nebunești, condamnate pierzaniei, cu țipete și urlete de a face lucrurile să meargă între noi. Totuși, trebuia să recunosc că imaginea pe care mi-o făcusem despre Daphne îmi făcea viața mai ușoară. Dacă s-ar fi dovedit că Daphne era o zeiță a sexului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dar era clar că Steve nu văzuse nimic, pentru că altfel ar fi spus ceva. Și oricum, ar fi fost imposibil să-și dai seama de pe scenă cine e la zece metri înălțime, sus pe schelă. Din spatele meu, se auzi un țipăt înăbușit. Ne-am răsucit cu toții dintr-odată, ceea ce nu era ușor în acel spațiu minuscul; Matthew se împiedică de una dintre greutăți și probabil că s-ar fi prăbușit dacă nu am fi fost înghesuiți ca niște sardele. Așa, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
scăpare sau o dovadă a grijii pentru oaspeții cu înclinații amoroase, dar, după lumina puternică de dinăuntru, îmi luă ceva timp până când ochii mi se obișnuiră cu întunericul. Sub terasă, în beznă, auzeam râsetele, murmurele și, din când în când, țipetele unui cuplu care era în plin proces de aprofundare a cunoașterii reciproce; Hugo traversa deja gazonul, cu costumul lui de culoare deschisă pe post de far, uitându-se peste umăr, să vadă dacă îl urmez. În lumina lunii, părul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
zise Hugo, apucându-mă zdravăn cu mâinile de fund și uitându-se la mine în așa fel încât îmi venea să mă țin și mai bine de grilaj. Gura am să ți-o astup. Zis și făcut. *** N-am auzit țipetele decât mult mai târziu. Se pare că începuseră cu ceva timp în urmă, ca urmare directă a unei încăierări puternice, dar, la momentul respectiv, nu ne-ar fi scos dintr-ale noastre ceva mai puțin grav decât o revoltă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ne-ar fi scos dintr-ale noastre ceva mai puțin grav decât o revoltă pe cinste, ca-n Brixton 1, cu tot tacâmul de mașini care vin să devasteze foișorul. La un moment dat, avusesem vaga impresie că aud niște țipete, dar, cum nu mi se păruseră a fi decât proiecții ale sunetelor pe care le-aș fi scos chiar eu dacă Hugo nu mi-ar fi ținut mâna la gură, nu le-am dat prea mare importanță. ¯ Hugo, zisei eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
niște somnambuli, ne-am aranjat și ne-am încheiat toate cele. Hugo mi-a scos câteva frunze din păr. Eu i-am recuperat haina de pe bancă. Nu eram în stare să scoatem o vorbă. Afară, în grădină, auzeam oameni alergând, țipete din ce în ce mai slabe, voci ridicate. Încă mai răsuna muzica prin ferestrele deschise, Freak Nation și Jamiroquai, dar nimic nu părea că ne atinge. Eram cu totul pe altă lume. — Ești bine? îmi zise Hugo. Dădui din cap. Își trecu mâinile prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în alb - cruci fără nume Parcul albit de nea - trandafirii doar obrajii iubitei Strada patinoar - sub streșini vântul cântă-n orga țurțurilor De pe ramuri doar puful alb alunecând - singurul zbor Țurțuri sub streșini - mușcând din mărul roșu zâmbesc unui gând Țipătul ciorii - printre ramuri lunecâd cascada de nea Pretutindeni alb - peste troiene calcă țanțoșă cioara Urme de vrăbii filigran pe zăpadă - drumurile noastre Trosnesc arinii zborul lebedelor sculptat în ghețuri Ajun de Crăciun - din streșini potop și sub brad... primii ghiocei
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
desfrunzind copacii Ploaie-ndârjită cu șiroaie la streșini - tulbure vreme Noiembrie - lumina arțarilor în liniștea clipei Troiță cu ochi triști de Crist și-un mic buchet de nu-mă-uita Durerea trecutului scânteie-n prezent - sideful perlei Vuietul mării - și peste el țipătul pescărușului Înfrunzind strada o tornadă de șofran - copacii sunt goi Pălită-i luna prinsă-n vârful geamiei - vântul muzein Floarea soarelui înflorită-n rigolă - strop de lumină Prinzând în triluri și razele de soare - rândunelele Canichul în parc fluturând urechile
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
slăbiseră orăcăitul; „bombardierele“ șuierau mai tare decât oricând, iar mlaștina era la fel de liniștită, stând la pândă. — Să începem, își spuse el. E momentul. Se așeză în genunchi pe fundul ambarcațiunii; pipăi până găsi mânerul gros al harponului și scoase un țipăt scurt, lovind cu mâna deschisă suprafața apei. Strigătului lui - care putea fi luat drept cel al unei maimuțe căzând în mlaștină dintr-un copac - îi urmă o lungă tăcere, de parcă toată selva ar fi fost atentă la acest incident. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
chip de modern Robinson voluntar. Poate că și-ar fi găsit norocul ca navigator solitar, făcând înconjurul lumii la bordul unui hodorogit velier de cabotaj. Poate, dar, deși marea îl atrăgea, aceasta nu avea misterul selvei, nici cântatul păsărilor, nici țipetele papagalilor sau mirosul profund al frunzișului umed. Iar pe mare circulau deja prea multe vapoare și la mare se iveau o mulțime de porturi urât mirositoare. În mare ajungeau sute de fluvii împuțite și canale de scurgere infecte, și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
teama că răsare soarele, că începe o nouă zi.“ Privi cu atenție fațada cenușie a unui bloc mare de locuințe cu ferestre mici și balcoane minuscule. Acolo, trebuie că se înghesuiau peste o mie de familii, suportându-și unii altora țipete, mirosuri și proastă dispoziție, și multe dintre ele vor trăi cu permanenta neliniște că, într-o zi, vor fi dați afară în stradă. Mii... Mii și mii de bărbați, femei și copii, dormind în orașul poluat, unii alături de alții, perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Observă că era mai goală decât oricând, mai copilă, mai lipsită de apărare. Slăbise și doar pântecele îi apărea tare și încordat în comparație cu moliciunea picioarelor. Coborî cu grijă mâna și îi palpă încheietura piciorului. Fata lăsă să-i scape un țipăt, iar căpetenia tribului făcu un gest negativ cu capul. Ieși din colibă. José Correcaminos stătea lângă Kano, așteptând: — Ce au spus albii? întrebă el. Se mărgini să arate spre interiorul colibei: Cred că e apendicită, spuse el. Dacă rămâne aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o parte. Oamenii se îngrămădiră în jurul lui și cel mai hotărât, unul dintre muncitorii care era poate de categorie superioară, deși nimic nu indica acest lucru, desfăcu pachetul. Când ultima frunză de palmier fu dată la o parte, scoase un țipăt și se îndepărtă dintr-o săritură... — P...da mă-sii...! Toți îl imitară instinctiv, deși majoritatea nu avu timp nici măcar să distingă ce era înăuntru. Apoi, se apropiară din nou încet. — Dumnezeule din Ceruri! — Capete micșorate! — Sunt autentice? Bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
tractorul fu îmbibat cu benzină, căută un chibrit în bucătărioara muncitorilor, introduse într-un bidon o bucată de lemn, o aprinse și îi oferi torța indianului yubani. — Arunc-o! Kano îi dădu ascultare fără să înțeleagă pe deplin, dădu un țipăt de groază și o luă la goană când tractorul începu să ardă instantaneu. O coloană deasă de fum se înălță la cer și după câteva clipe urmă o explozie ce zgudui mașina de la un capăt la celălalt. — Se va auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
la umbra cedrilor, dacă i-am obliga să asculte cântecul păsărilor-bombardier și chemările de dragoste ale curcilor... Inti refuză categoric: — Ei nu înțeleg... Arătă ușor spre râu: — E cu putință ca cineva să nu înțeleagă asta? — Ei... Se auzi un țipăt. A fost un urlet sfâșietor, de durere și de moarte, de frică și de agonie. Venea din pădure și toți își ciuliră urechile, cu ochii ațintiți în desișuri. Trecură minute bune. Lumina dispăru și noaptea veni prinsă în coada ultimului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mai rău, o biserică. Puțini oameni zâmbeau, vocile nu erau niciodată ridicate mai mult de nivelul unei șoapte și nimeni nu părea vreodată să se distreze. În toiul acestei solemnități, Îi era dor de strigătele sincere de victorie sau Înfrângere, țipetele sălbatice de bucurie care Însoțeau schimbările de noroc. Nici urmă de așa ceva aici, chiar așa. Bărbați și femei, toți bine Îmbrăcați, reduși la o tăcere reverențioasă, Încercuiau masa de ruletă, plasând jetoane pe suprafața de postav. Tăcere, rezervă, apoi crupierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]