6,323 matches
-
crize și sciziuni în viața conștiinței. Privite în ele însele, nu sunt nici cu sens și nici lipsite de sens. Le socotim evidente doar întrucât neam obișnuit cu ele. În măsura în care sunt investite cu un sens exclusiv, pot duce la consecințe absurde. Cât de absurde și în ce sens al cuvântului, trebuie văzut din nou cu fiecare caz în parte. Violentarea unor credințe de durată poate oricând genera sentimentul a ceva absurd. Așa s-a întâmplat, cum se știe, la începuturile epocii
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în viața conștiinței. Privite în ele însele, nu sunt nici cu sens și nici lipsite de sens. Le socotim evidente doar întrucât neam obișnuit cu ele. În măsura în care sunt investite cu un sens exclusiv, pot duce la consecințe absurde. Cât de absurde și în ce sens al cuvântului, trebuie văzut din nou cu fiecare caz în parte. Violentarea unor credințe de durată poate oricând genera sentimentul a ceva absurd. Așa s-a întâmplat, cum se știe, la începuturile epocii creștine, când au
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nu ar trebui să mire pe nimeni. A vedea într-o credință religioasă, mai ales străină, ceva aberant, acest lucru e ușor de întâlnit și în lumea de astăzi. Nu doar credințele străine - mai ales religioase - pot să ne apară absurde. Știm ce s-a spus la un moment dat cu privire la propozițiile filozofice, în speță cele metafizice. Întrucât ar include termeni fără semnificație și ar fi neverificabile empiric, ele s-ar situa în afara sensului. Nu mai pot fi considerate nici măcar false
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cu privire la propozițiile filozofice, în speță cele metafizice. Întrucât ar include termeni fără semnificație și ar fi neverificabile empiric, ele s-ar situa în afara sensului. Nu mai pot fi considerate nici măcar false, ci pur și simplu lipsite de sens (sinnlose). Sau absurde (widersinnige), când se opun însăși posibilității sensului. 92 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 85. 86. Având în vedere câteva propoziții din scrierea lui Martin Heidegger Ce este metafizica?, analistul se întreabă dacă „opoziția [sa] față de logică“ mai poate să însemne
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și ar fi neverificabile empiric, ele s-ar situa în afara sensului. Nu mai pot fi considerate nici măcar false, ci pur și simplu lipsite de sens (sinnlose). Sau absurde (widersinnige), când se opun însăși posibilității sensului. 92 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 85. 86. Având în vedere câteva propoziții din scrierea lui Martin Heidegger Ce este metafizica?, analistul se întreabă dacă „opoziția [sa] față de logică“ mai poate să însemne o cercetare sobră, riguroasă. Însă nu se întreabă dacă se poate vorbi de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Editura Enciclopedia RAO, București, 2009.</ref> Are în vedere la un moment dat enumerarea haotică, prin care se pune în scenă eterogenul absolut. „Un text fermecător este de pildă acel jocus monachorum numit Coena Cypriani, în care, făcând gesturi total absurde în timpul unei festivități, apar toate personajele biblice... Cert este că evenimen tele care se înlănțuie nu păreau absurde cititorilor vremii, LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 93 87. din moment ce fiecare personaj făcea ceva care, într-un chip oarecare, îl asocia cu povestirea biblică
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
pune în scenă eterogenul absolut. „Un text fermecător este de pildă acel jocus monachorum numit Coena Cypriani, în care, făcând gesturi total absurde în timpul unei festivități, apar toate personajele biblice... Cert este că evenimen tele care se înlănțuie nu păreau absurde cititorilor vremii, LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 93 87. din moment ce fiecare personaj făcea ceva care, într-un chip oarecare, îl asocia cu povestirea biblică; dar, pentru cine o citește acum, această enumerare ni se înfățișează delicios de haotică...“<ref id="88">Ibidem
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
din moment ce fiecare personaj făcea ceva care, într-un chip oarecare, îl asocia cu povestirea biblică; dar, pentru cine o citește acum, această enumerare ni se înfățișează delicios de haotică...“<ref id="88">Ibidem, p. 321.</ref> Ceea ce înseamnă că sentimentul absurdului are legătură, în unele cazuri, cu percepția a ceva complet străin. În locul unor posibile motivații vezi doar ceva haotic, o lume a cărei logică pare absentă sau aberantă. Deși nesigură, distincția între cele cu sens și cele lipsite de sens
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
idei. Voi da un exemplu în această privință, poate nu cel mai potrivit. Pledând pentru un anume înțeles al edificării de sine, Richard Rorty pune în discuție supoziția mai veche a „fundamentului ultim“, ce pretinde să justifice orice realitate. Este absurdă din punct de vedere logic atâta vreme cât, deși caută să justifice orice, nu se poate justifica pe sine. Este absurdă și în privința vocabularului de care ține, cu pretenția lui de a se referi nemijlocit la realitate. Platon ar fi emblematic în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
edificării de sine, Richard Rorty pune în discuție supoziția mai veche a „fundamentului ultim“, ce pretinde să justifice orice realitate. Este absurdă din punct de vedere logic atâta vreme cât, deși caută să justifice orice, nu se poate justifica pe sine. Este absurdă și în privința vocabularului de care ține, cu pretenția lui de a se referi nemijlocit la realitate. Platon ar fi emblematic în această privință. Noțiunea sa de adevăr se dovedește astăzi absurdă („the Platonic notion of Truth itself is absurd“). Nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
justifice orice, nu se poate justifica pe sine. Este absurdă și în privința vocabularului de care ține, cu pretenția lui de a se referi nemijlocit la realitate. Platon ar fi emblematic în această privință. Noțiunea sa de adevăr se dovedește astăzi absurdă („the Platonic notion of Truth itself is absurd“). Nu are în atenție o stare concretă a vieții comune. Dimpotrivă, pre feră o descriere simplu speculativă, aparent ideală, ce ar exclude orice altă descriere posibilă. Însă cine și cum anume ar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
concretă a vieții comune. Dimpotrivă, pre feră o descriere simplu speculativă, aparent ideală, ce ar exclude orice altă descriere posibilă. Însă cine și cum anume ar putea postula un adevăr unic, în sine? Desigur, întrebarea 94 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 88. 89. lui Rorty este de bun simț, rezonabilă, cel puțin în primă instanță. Poate să se ivească în mintea oricărui cititor, cel puțin la o primă întâlnire cu paginile filozofului grec. Doar că, în prealabil, ar trebui să te
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
face să credem că Platon a gândit cu privire la adevăr și la modul dezirabil de viață exact așa cum gândim noi acum? Credințele care îi susțin propriile între bări nu mai sunt credințele noastre. Câtă vreme unele dintre afirmațiile sale nu apăreau absurde celor care, în Atena acelui timp, îl auzeau vorbind, este hazardat acum să afirmăm absurditatea lor necondiționată. De fapt, ar fi absurde în mintea cui și cu privire la ce fel de viață omenească? Mai potrivit ar fi, probabil, să vedem care
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
îi susțin propriile între bări nu mai sunt credințele noastre. Câtă vreme unele dintre afirmațiile sale nu apăreau absurde celor care, în Atena acelui timp, îl auzeau vorbind, este hazardat acum să afirmăm absurditatea lor necondiționată. De fapt, ar fi absurde în mintea cui și cu privire la ce fel de viață omenească? Mai potrivit ar fi, probabil, să vedem care este modul său de înțelegere și dacă acesta a răspuns unor așteptări ale comunității de atunci. Lectura pe care o practică Rorty
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
a fost, nu este și nu va fi niciodată. Și nu poate fi întors din drumul său, căci s-ar fi predat cu totul unei idei pure, speculative. Într-adevăr, e cât se poate de ușor al vedea pe celălalt absurd, imposibil în ceea ce propune și neinteligibil în ce spune. Ca și cum ar fi străin cu totul de orice viață sensibilă și de orice logică a vieții. Însă cum se naște o asemenea imagine cu privire la celălalt? Să fie vorba doar de un
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
obișnuit să spu nem și să credem. Cu această distanță, am putea fi uluiți de ceea ce se ascunde în obișnuințele noastre cele mai intime, de ceea ce ne face o nesfârșită plăcere să spunem. Până atunci însă locul privilegiat al celor absurde va fi văzut în credințele și spusele celuilalt. Firește, raportarea la celălalt și identificarea nonsensului care i-ar fi propriu cunoaște complicații nesfârșite. Nevoia de identificare a nonsensului se afirmă, în definitiv, din orice loc posibil. Știm că ideile și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Nietzsche în Genealogia moralei, § 1)? Întoar cerea privirii către sine poate conduce la întâlnirea cu străinul dinăuntru, chiar dacă arareori. Iar a te confrunta cu tine însuți înseamnă a coborî acolo unde te întâmpină ceva stra 96 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE niu, monstruos, cu riscul de a deveni tu însuți asemenea acestuia (Dincolo de bine și de rău, § 146). Ce se întâmplă iarăși când metafizica, mai precis dorința metafizică, se orientează către ceea ce îi apare pentru totdeauna străin? Încredințată fiind că „adevărata
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
pretenția că are sens, că spune ceva semnificativ. Gravitatea maximă e însă atinsă prin contra dicție totală între termeni (ca în afirmația „există nimicul“, pe care Carnap o extrage dintr-o pagină heideggeriană și o 100 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE citește: „există ceea ce nu există“). Rezultă astfel ceva absurd (widersinnig), opus sensului în genere. În consecință, limbajul filozofic poate merge cel mai departe în disoluția sensului. Poate atinge hăurile întunecate ale vorbirii, ca atunci când spune: „nimicul există“, „neființa are ființă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
spune: „nimicul există“, „neființa are ființă“, „neantul este de față“. Pe de o parte, asemenea „propoziții“ ar cuprinde termeni fără semnificație, pe de altă parte, termenii se neagă reciproc și complet. Avem de-a face, în consecință, doar cu spuse absurde. Lipsa de sens trece în absurditate frustă: exact aceasta ar fi marca definitivă a unor propoziții metafizice. Așadar, unele propoziții s-ar situa ineluctabil în afara spațiului logic al celor cu sens. După cum exemplifică aici Carnap, „există nimicul“, „noi cunoaștem nimicul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
că ilustrarea celor lipsite de sens cu unele locuri din Heidegger produce, involuntar, destule pro poziții fără sens. Analistul spune, de pildă, că dacă ar fi permisă folosirea cuvântului „nimic“ drept nume al unui obiect, 102 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 93. 94. acestui obiect i-ar fi refuzată prin definiție existența (ca și cum nimicul ca atare și nonexistența unui obiect ar însemna unul și același lucru). s-a înțeles totuși de multă vreme (Pla ton, cu cele discutate în Sofistul, 237
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
a unor propoziții. APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 103 95. 14. Un oaspete straniu stă deja la ușă Am revenit la paginile lui Carnap întrucât acolo sunt delimitate câteva situații care, din punct de vedere formal, pot constitui moduri ale vorbirii absurde. Simțul logic ne face să tresărim ori de câte ori auzim despre Cezar că este un număr prim. Sau, mai grav chiar, când auzim că nimicul se plimbă nestingherit și senin prin fața casei noastre. Să ne amintim însă de acela care, aproape întreaga
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
lume, nu aude nimic atunci când se vorbește despre nimic. Este firesc atunci ca acest mod de a vorbi să-i apară absurd. s-a spus bine, de altfel, că „știința nu vrea să știe nimic 104 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE în legătură cu nimicul“. Între timp însă, știința face loc unor entități și fenomene care nu mai au nimic din imaginea clasică a obiectului. Invocă frecvent entități indeterminate spațial și temporal, libere în privința cauzalității, absolut instabile și totuși reale. Nu e vorba
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
asemenea manieră de a gândi - cu privire la mit și poezie, teologie și metafizică - nu-și mai cere acum nici o judecată critică. Ar fi inutil să o supui discuției cu fiecare afirmație în parte. Am ținut totuși 106 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 98. să o reamintesc întrucât, deși nu este proprie doar acestui timp, ea se reface continuu. Revine în scrierile celor care consideră că formele de expresie cu sens ar sta exclusiv sub anumite criterii. Iar în credința că toate trebuie
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ei cu unele credințe și intenții, actele care o însoțesc și efectele pe care le produce. Vorba lui Wittgenstein: „Spune ce vrei, atâta timp cât aceasta nu te împiedică să vezi cum stau lucrurile“ (Cercetări filozofice, § 79). 108 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 99. Sensul și lipsa de sens nu țin doar de sintaxă, de forma corectă a celor exprimate. Apariția lor este legată tot timpul de acele preocupări și credințe ce însoțesc spusele noastre. „Dacă se spune că o propoziție ar fi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
contradic toriu. Un analist sobru și vigilent nu i-ar ierta nicidecum așa ceva. Însă termenul „nonsens“ este regăsit acum de Wittgen stein sub o cu totul altă accepțiune. Nu că ș i-ar fi adus 110 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE aminte de o altă accepțiune a cuvântului, ci pur și simplu constată că spusele noastre se pot situa în jocuri multiple și sub diferite intenții. Care este însă această diferită și neașteptată accepțiune? În prealabil, pune la lucru distincția între
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]