11,260 matches
-
aia de invadator extraterestru, ca să nu-și irite ochii? Oh, how delicate, doctor Lavoisier. Dacă voiai să studiezi teoria cinetică a gazelor, de ce să reconstruiești atât de meticulos mica eolipilă, un cioculeț pe o sferă care, Încălzită, se Învârte vomitând aburi, când prima eolipilă fusese construită de Heron, pe timpul Gnozei, ca mecanism pe care se bazau statuile vorbitoare și alte minunății ale preoților egipteni? Și ce era oare aparatul acela pentru studierea fermentației putrede, 1789, frumoasă aluzie la bastarzii rău mirositori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o societate de oameni egali, dar Îmi spuneam că În acea societate trebuiau să funcționeze (mai bine ca Înainte) trenurile, de exemplu, iar sanchiloții care mă Înconjurau nu se preocupau deloc să Învețe cum să dozeze cărbunele la cazanul cu aburi, cum să schimbe macazurile sau să afișeze o tabelă cu orare. Trebuia ca, la urma urmei, să fie cineva bun pentru trenuri. Nu fără oarecare remușcare, mă simțeam ca un Stalin care râde pe sub mustăți și gândește: „Dați-i Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
zile la München, la Deutsches Museum. Petrecui câteva seri prin micile baruri din Schwabing - sau prin criptele acelea imense În care cântă domni bătrâni cu mustăți, cu pantaloni scurți de piele, iar Îndrăgostiții Își surâd printr-un fum des de aburi porcini, pe deasupra unor căni cu bere de un litru, stând cuplu lângă cuplu -, iar după-amiezile răsfoind fișierul cu reproduceri. La răstimpuri părăseam arhivele și mă plimbam prin muzeu, În care s-a reconstituit tot ceea ce vreo ființă omenească a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Nici o lumină. Dar lumea trece pe-acolo și nu știe. „Ce nu știe?” „Că-i o casă falsă. E o fațadă, o zidărie fără acoperiș, fără nimic În interior. Goală. E numai gura unui coș. Servește la aerisirea și ieșirea aburilor din metroul zonal. Iar când Înțelegi asta, ai impresia că ești În fața gurii infernului, numai dacă ai putea pătrunde Între zidurile acelea, ai avea acces la Parisul subteran. Mi s-a Întâmplat să petrec ore Întregi În fața acelor porți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pântecul unui vas În care e pe cale să se petreacă o transformare. Dacă ai scoate numai puțin capul afară din cabină, ai vedea În penumbră obiectele care astăzi, mai devreme, Îți păreau nemișcate agitându-se ca niște umbre eleusine printre aburii unei apariții vrăjitorești. Cam așa fusese și seara de la castel: luminile, surprizele de pe parcurs, cuvintele pe care le auzeam, iar mai târziu, bineînțeles, fumul de tămâie, totul conspira la a mă face să cred că visam ceva, dar Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Favonius, Fundament al Artei, Piatră prețioasă de Givinis, Diamant, Zibach, Ziva, Văl, Narcis, Crin, Hermafrodit, Hae, Ipostază, Hylé, Lapte de Fecioară, Piatră unică, Lună plină, Mamă, Ulei viu, Legumă, Ou, Flegmă, Punct, Rădăcină, Sare a Naturii, Pământ Înfrunzit, Tevos, Tincar, Abur, Stea a Serii, Vânt, Virago, Cupă a Faraonului, Urină de Copil, Vultur, Placentă, Menstră, Sclav fugar, Mână stângă, Spermă a Metalelor, Spirit, Staniu, Suc, Sulf unsuros... În bezna acum cenușie se desena treptat un orizont de stânci și arbori uscați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sau de lac, și văzurăm trăgând la chei șase vase mici, luminate, pe care au fost transportate coșciugele, vasele s-au depărtat pe oglinda apei pierind În noapte, totul se desfășura În timp ce fumul de tămâie devenise palpabil sub formă de aburi groși; o clipă m-am temut să nu fiu printre condamnați, și mulți din jurul meu șopteau „nupțiile, nupțiile...” Pierdusem contactul cu Lorenza, și abia atunci m-am Întors s-o caut printre umbre. Acum sala era o criptă, sau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe soclu, Într-o boltă arcuită a turnului central, și imediat din fântâna din vârf Începu să țâșnească apă. Avui timp să recunosc acel obiect, era capul Maurului, care acum ardea ca un buștean, făcând să fiarbă apa din fântână. Aburi, suflări, gâlgâituri... De data aceasta Lorenza Îmi punea mâna pe ceafă, mi-o mângâia așa cum o văzusem făcând, pe furiș, În mașină, cu Jacopo. Femeia aducea o sferă de aur, deschidea un robinet În cuptorul de la bază și lăsa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vată de zahăr, se deplasa plutind În aer și se ducea să se strângă la un loc În alt punct al pajiștii. Efectul era singular, când și când apăreau prin ea arborii din fund, alteori totul se confunda Într-un abur albicios, alteori ghemotocul masiv fumega În mijlocul poienii, ascunzând vederii noastre ceea ce se Întâmpla și lăsând degajate marginile și cerul, unde continua să strălucească luna. Mișcările palelor destrămate ale norului erau bruște, neașteptate, ca și cum ar fi ascultat de impulsul unei suflări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
în cap. Ele două par mult mai tinere decât mine, deși împreună au 194 de ani. Mie însă, celui pierdut în plimbări lungi sub pălăria-i îngreunată de promoroacă, cine s-ar putea lăuda că mi-ar fi văzut vreodată aburul răsuflării? Duminică, 31 decembrie Anul s-a dus. E moină și ger, exact ca atunci când totul a luat sfârșit, iar viitorul meu a devenit un lanț de amintiri. Mă încăpățânasem să rămân în seara zilei de 31 decembrie la fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și răsștiut, de-atâția ani, unde-și făcea veacul vitregitul de Boss, locația subterană, în sine, constituind motivul principal și arhi-suficient, pentru care își căpătase acesta supranumele primar, de Vierme. Pe holul întunecat, în jurul becului suspendat și dintotdeauna defect, pluteau aburii înăbușitori, cu iz de lipie crudă și mucegăită, de la patiseria învecinată cu care prietenul lor împărțea același spațiu melancolic și sordid și care își vindea ieftin doritorilor puțina producția curentă, adică foi de plăcintă, foi waffé și cornete de înghețată
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
place cafeluța mea? Prietenul vostru, cel lingușitor și galanton este, în schimb, numai ochișori și urechiușe! Ofensa regală, din glasul hârâit-alintat al Domnișoarei, îl smulge nemilos pe Avocat, din scurta lui reverie. Nările îi sunt gâdilate și dilatate pofticios, de aburii ce se înalță leneși, ca răsuflările unor djinni-copii, dinăuntrul a două mici minunății de porțelan, cu toartă: două gingirlii! Una, așezată în fața sa, pe masă, alta, în fața Poetului, vecin de scaun, care, terminând o frază de conveniență, se și aplecase
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
când, întorcându-se de la pisoar, la masa de pe prispa birtului, observase cum lovise dezastrul! Uraganul Katrina era nimic, un moft, un vânticel... Șobolanul se-mplântase, în picioare, lângă masa pe care dormita inofensiv, cu capul pologit pe tăblie, răzbit de aburii cei nărăvași ai tequilei, șmecherul roșcat de Mariusache. Șobo avea o mână vârâtă adânc sub cureaua de la pantaloni, iar schimonoseala lascivă a feței lui de babuin și gâfâitul porcesc, semnalizau iminent, că ipochimenul se pregătea să juiseze! Cu mâna cealaltă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
tuciurii! Dedesubtul copârșeului, miaună autoritar Momocilă: Dă-te jos, puturosule! Mișcă-te! Ce-nseamnă asta?! Mort-nemort, marș afară, la muncă, trântore! Ciofleicea! Hai! Valea...! Sculă Mică geme tulburat, dar n-are de ales. Ca o răsuflare pripită sau ca un abur de mlaștină, acesta se înalță și se prelinge în decor, prin deschizătura îngustă a ușii! Șobolanul se îndreaptă hotărât, către adormitul de Crocodil, care n-are habar ce-l pândește. "Să moară mama!" face un gest fulgerător, de casap, din
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Apoi un chelner îi oferă o chitară, lăsată pe colțul pianului de un spaniol, se face lumină trandafirie și răsfățatul publicului se apropie de Nadina și cântă înfiorat cupletul amorului fără speranță. Aerul s-a îmbîcsit de fum și de aburi de vinuri grele. Ochii lucesc. Lumina albă tremură pe fețele obosite. Glasurile bâjbâie distrate... În trăsură, îmbondorită în blană, Nadina spuse bucuroasă: ― Bine c-au început și Bucureștii să devie oraș mai civilizat, nu tot mititei, și lăutari, și mojicie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lăsați-l dracului, măi creștini, că-i obraznic și neastâmpărat de n-are pereche!... Că doar și tu I-ai ocărât deunăzi aici, Trifoane, când nu știu ce făcuse... Vorbele cârciumarului căzură peste oameni ca o undă rece pe o fâlfâire de aburi. Se făcu o clipă de tăcere uimită, parcă mulțimea s-ar fi dezmeticit dintr-o aiureală. Trifon, aproape rușinat, deschise gura să recunoască: ― Apoi... Îi curmă brusc șovăirea glasul lui Petre Petre, înveninat de imputare aspră: ― Dar dumneata de ce sudui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe întreg cuprinsul. Bătrânul nu auzea, în tăcerea profundă ce-l împresura, decât propria-i respirație, care părea aspră ca un horcăit. Și de jur împrejur, focurile mute ca plăgile unui trup uriaș răstignit pe pământ, din care se înalță aburii roșii, cotropind întreg văzduhul. Stând nemișcat în întuneric, Miron Iuga simți o înfiorare, parcă s-ar fi lăsat brusc un val de frig. Porni înapoi cu ochii la conacurile lui, deasupra cărora se zvârcoleau luminile focului. Și iar murmură dîrz
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Cârlan, agitând și el o pușcă și hăpăind întruna, ca și când n-ar fi fost în stare să găsească altceva: "Nea Petrică!... Nea Petrică!..." Strigătele și înjurăturile răbufneau când ici, când colo. Furia țâșnea din ochi și din gâtlejuri ca un abur otrăvit, încingînd sutele de oameni în aceeași ceață invizibilă. Coase, topoare, furci, sape se învîrteau în aer, cercând parcă să sperie și să oprească prin amenințări apropierea primejdiei. Glasuri ascuțite de femei și copii spintecau lărmuirea bărbaților ca împunsături de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vie” . Am băut ceaiurile indicate de Maria Treben, în cartea ,,Sănătate din farmacia Domnului”. După indicațiile doctorului Jean Valnet, din cartea ,,Vindecarea bolilor cu legume, fructe și cereale”, am pus comprese cu varză albă, crudă, strivită, la cap. Am făcut aburi la ochi, cu tătăneasă și alternativ, cu coada calului, câte o săptămână, fiecare, separat și comprese călduțe pe ochi, după indicațiile preotului Sebastian Kneipp, din cartea ,, Farmacia verde, miracolul vindecării”. În toată această perioadă, de luptă a mea cu boala
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
vederii. Numai Maria Treben indică utilizarea plantei rostopască, pentru tratarea desprinderii de retină. L-am aplicat, fără rezultat. Am căutat în literatură, tratamente cu plante, recomandate pentru vindecarea rănilor și pentru refacerea țesuturilor, în general. Astfel am hotărât să experimentez aburii de coada calului și de tătăneasă, pentru vindecarea ochiului. M-am documentat mai amănunțit și mi-am dat seama cât de delicate, complicate și perfecte sunt componentele ochiului și cum funcționează ele. Retina este o membrană de 4 mm grosime
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
fiecărui individ. Ca pretutindeni în Univers și în corpul uman, toate curg, toate se mișcă și se transformă. Retina desprinsă din ochiul meu, era supusă și ea unor procese, de descompunere sau de vindecare? Am început să fac tratamentele cu aburi. ABURI DE COADA CALULUI Într-o șosetă de bumbac, am pus plante de coada calului. Am legat șoseta, să nu se împrăștie plantele. Am pus apă la fiert într-o oală. Când apa a dat în clocot, am introdus șoseta
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
individ. Ca pretutindeni în Univers și în corpul uman, toate curg, toate se mișcă și se transformă. Retina desprinsă din ochiul meu, era supusă și ea unor procese, de descompunere sau de vindecare? Am început să fac tratamentele cu aburi. ABURI DE COADA CALULUI Într-o șosetă de bumbac, am pus plante de coada calului. Am legat șoseta, să nu se împrăștie plantele. Am pus apă la fiert într-o oală. Când apa a dat în clocot, am introdus șoseta (punga
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
în castronul de plastic, folosindu-mă de două furculițe. Tot cu furculițele am presat punguța, să se scurgă lichidul din ea. Operațiunile de scoatere și scurgere le-am făcut rapid, pentru a nu se răci și a nu se pierde aburii. Castronul de plastic fierbinte, cu punguța cu plante în el, l-am introdus într-o sacoșă de plastic, pe care am înfășurat-o într-un prosop gros. Rapid, m-am retras la pat și am băgat capul în sacoșă. Am
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
punguța cu plante în el, l-am introdus într-o sacoșă de plastic, pe care am înfășurat-o într-un prosop gros. Rapid, m-am retras la pat și am băgat capul în sacoșă. Am ținut ochiul stâng deschis deasupra aburului. Am reglat distanța între ochi și plantă, astfel încât să nu mă frigă aburii. În același timp, am inhalat aburi pe nas, prin respirație. Ochiul drept, cel sănătos, l-am ținut închis, uneori chiar l-am acoperit cu mâna dreaptă. Întreg
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
pe care am înfășurat-o într-un prosop gros. Rapid, m-am retras la pat și am băgat capul în sacoșă. Am ținut ochiul stâng deschis deasupra aburului. Am reglat distanța între ochi și plantă, astfel încât să nu mă frigă aburii. În același timp, am inhalat aburi pe nas, prin respirație. Ochiul drept, cel sănătos, l-am ținut închis, uneori chiar l-am acoperit cu mâna dreaptă. Întreg capul l-am acoperit cu un prosop. Aburirea aceasta dura 5, până la 10
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]