3,016 matches
-
înseamnă să știi să asculți. Să asculți fie și numai inflexiunile vocilor, ale celor demne de a fi ascultate, se înțelege. Taci ca-ntr-o singurătate copleșitoare, ca-ntr-un pustiu dinspre care parcă se aud niște șoapte aduse de adierea vântului. Tăcând și ascultând, se înfiripă totuși o conversație interioară, mai adevărată decât cealaltă, obișnuită. Te auzi într-un ritm inconștient imprimat, vocea ta vine nu știu de unde, poate dintr-o angelică tăcere cu accentul depărtărilor inimaginabile. Vine ca dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
domeniul suferinței și deznădejdii ca pe o proprie aventură sufletească, pot izvorî lumină și încredere, convingere în adevăr și frumos. Atâta timp cât libertatea noastră tinde necontenit și peremptoriu spre vârfuri înalte, numai acolo unde ea, libertatea, se poate lăsa în voia adierii seninului, avem nevoie de încredere și lumină. Aceasta ar fi forța miracolului degajat din scrisul nemărturisit hârtiei. Speranțele din sufletul omului sunt de diamant neșlefuit, acoperit de măruntaiele pământului. Fiți atenți, spun chestiuni nedogmatice. Vi se par absurde, machiavelice? Cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
spune adevărul, de a-i alina suferința și a-i produce o mică bucurie. Ceea ce alegem să gândim e de mare importanță, să gândim binele celorlalți, cu alte cuvinte să stimulăm în lăuntrul nostru vibrația energiei pozitive în ritmul unei adieri care mângâie și ameliorează stările labile, să luminăm vecinătatea semenilor. 59 A fost și un timp bun, prielnic înțelegerii în istoria noastră? Îl cam căutăm cu lumânarea pentru a-l identifica și a-l vedea cât mai bine. Dezideratul unirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
pierde în negura vremilor... Într un miez de septembrie invadat de un galben bacovian, am găsit în curtea școlii de cartier copiii perfect aliniați pentru festivitatea de deschidere a noului an școlar... Nici un zvon de glasuri, râsete sau șoapte... Doar adierea vântului prin frunzișul salcâmilor copleșiți de atâta risipă de culoare. Se zvonise că profesorul care stăpânea întreaga adunare numai din priviri, venise de la Școala de Corecție prin transfer, la noi... Altceva nu mai trebuia.. Om în putere, cu trăsături ale
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLET. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Gabriela Muscaliu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1849]
-
-i preia supravegherea scroafei, dându-i felinarul. Noi am ieșit pe creastă în livadă. Mi-a atras atenția că vom observa ceva deosebit. În aer era o răcoare dulce și-un miros proaspăt de lucernă. Nici un zgomot, nici o mișcare, nici o adiere de vânt nu se simțea. Pomii livezii, cu frunza neclintită păreau zugrăviți. Îmbrăcat în rouă, pământul încă mai dormea în lumina umedă și nehotărâtă a dimineții. Am început să urcăm ținându-ne de mână până în vârful dealului. Sub noi zarea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
este floarea favorită a poporului și emblema caracterului japonez; frumusețea și fragilitatea ei simbolizează existența precară a samuraiului pe pământ. Atât de fragile, florile de cireș sunt, în orice clipă, gata să se despartă de viață la cea mai mică adiere de vânt, la prima chemare a naturii, asemenea samuraiului care rămâne întotdeauna loial, fiind mereu pregătit săși dea viața pentru un ideal, trăind liber, indiferent de problemele pe care le implică libertatea sa. Floarea de cireș este floarea națională, neoficial
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
sau magazin. Yudanaka este o localitate de munte unde zăpada a căzut din abundență și, în aceste condiții de iarnă, flori, fantastic de frumoase, sunt expuse afară, la intrarea caselor. Îmi plac „clopoțeii”atârnați la streașina caselor care, la fiecare adiere a vântului, scot sunete ce seamănă cu muzica sferelor sau cu glasul dulce al îngerilor. N-am rezistat tentației de a merge pe munte, chiar dacă drumul a fost greoi. Înaintând cu prudență pe coama muntelui, ne-am îndreptat spre locul
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Primăvara. Există un itinerar al acestui pelerinaj, pentru că Toamna sosește mai întâi în Nord, Insula Hokkaido, înaintând treptat spre Sudul și apoi Centrul Japoniei”. Este trecut de ora prânzului, iar eu mă plimb pe aleile parcului lăsându-mă dezmierdată de adierea vântului tomnatic. Furată de frumusețea peisajului, port un dialog interior cu mine însămi, spunându-mi că Toamna, inclusiv Toamna vieții, este anotimpul „belșugului” spiritual, dar și al roadelor din livezi și de pe câmp... Bogăția de culori alcătuiește de la sine o
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
am băut doar cafea și suc de ananas. Pentru că Dimi a plecat la școală, iar eu mi am pierdut vremea prin bazar. Acum, la ora prânzului, sunt singură în părculețul de lângă școala lui. Privesc cum cad frunzele la o simplă adiere a vântului. Căderea lor mă impresionează și mă doare totodată, deși acest fenomen face parte din ciclul vieții. Natura are ciclicitatea ei de la care nu se abate. La fel și omul. În matricea existenței lui sunt înscrise anotimpurile vieții. Dacă
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
la " Fabrica de nasturi", privirea i-a fost atrasă de o tânără și fermecătoare domnișoară. Această superbă făptură feminină, blondă, cu ochii ca albastrul imaculat al cerului de vară și mersul șerpuitor ca mișcarea unduitoare a spicelor de grâu sub adierea vântului, era singurul copil al unei familii de polonezi Sauciuc. Tânăra nu era altcineva decât viitoarea mea mamă, Rozlia Sauciuc, poloneză de confesiune catolică. Chipeșul polițist, rănit adânc de săgeata lui Cupidon, s-a metamorfozat în Sherlock Holmes și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
viața lui, omul cultivă cu asiduitate această plantă erbacee din rodul căreia obține pâinea cea de toate zilele, fără de care n-ar putea trăi. E adevărat că babica n-a văzut Câmpia Bărăganului: lanurile întinse de grâu unduindu-se sub adierea molcomă a vântului cald asemenea șoldurilor unei fecioare, ieșite din laboratoarele cele mai specializate ale Creatorului Divin; stolurile de vrăbii gureșe, zburătăcindu-se prin praful fierbinte al drumului, într-o baie rapidă și binefăcătoare, zvâcnind apoi spre înălțimi, scuturându-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
regulă, cele din Interriverania prutonistreană. La multe trebuie să renunțe, pentru a-și cruța timpul și a și-l trăi cât mai adecvat, potrivit cu dorințele sale de a face ceva și anume aceasta și nicidecum alta. Bineînțeles, e aici o adiere de... beatitudine... Fie și minată... A.B.Poetul Leo Butnaru ce scrie acum? În încheiere, va rog să ne spuneți un poem... În prezent, poetul scrie, intens, proză. Scurtă, dar... multă. Aștept să apară volumul ,,Ruleta românească", ,,transferat" de criza
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de muzică și dans „în colectiv” la mansarda clădirii de 13 etaje, unde își avea sediul legendara noastră instituție - o sală mai puțin folosită, pe care tocmai o reamenajaserăm într-un loc intim de agrement și relaxare, în spiritul proaspetei adieri de liberalism ce începuse să bată dinspre „Centru”. Nu am să uit sclipirea de triumf din ochii ei, când, la un dans în doi, am felicitat-o cu învestirea primului guvern democratic al Poloniei, condus de impenetrabilul și hotărâtul Tadeusz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Suceava n. 16 cu onoare vă rog să binevoiți a-mi elibera o foae de drum pe distanța București-Fălticeni. Sublocot. Sadoveanu ["OAMENI ȘI LOCURI"] Astăzi 9 Iunie (906) dimineața, am eșit la plimbare cu Lia, pe o vreme frumoasă, cu adieri ușoare. Deoparte și de alta a drumului spre Oprișeni-Buciumeni câmpii verzi, ogoare în care lucrează prășitori și fânețe de luțernă înflorită. În depărtare munții în ceață. Facem printr-un drum printre o fâneață și un lan de orz, apucăm pe lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
salon, în umbră, între plante exotice. Lișițe umblă pe aproape. Pui de rață îs la plimbare, iar rața probabil îi pândește din desiș. Trec vulturi. Lopătari. Muete. Pescari. Martin pescarul. Căldura e spăimântătoare. Numai din când în cînd vine o adiere de vânt. La cherhanale, pe când stam în lumina dimineții (îmi aduc aminte), veneau dubele cu pește de pe Dranov, dube românești. Trăgeau 6 ori 8 oameni la lopeți, tăcuți și încordați: aveau în înfățișare ceva măreț și barbar. Istoria lui Ivan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
alt vis se desfășoară din cerul veșniciei Când pacea se întinse în urma bătăliei. Era parcă spre seară ș-ai noștri toți cu fală Făceau în Etropole intrare triumfală În bivuac oștenii se așezau cu grabă Bătea zefirul dulce c-o adiere slabă... Și vechea boare-a nopții din zeci de bivuace Când pe batalioane porneau toți să se... Venea infectând somnu seninului maior Și cum dormea supt cortu-i ca un copil ușor, Avu un vis de groază, de sânge și venin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
peste grâele bogate și nalte printre care trecem și care ne lovesc cu spice grele s-aud coruri de flăcăi din marginea pădurii Cușalăucei. Cântă pe multe voci, armonios și puternic, cântece, amintiri din vremea muscalilor... E așa de frumoasă adierea acestei armonii, încât stau mult în loc ascultând-o. Nu e melodie cântecul rusesc, e numai armonie. Pe drum prietinul Grigore îmi povestește că Rușilor le place foarte mult doina moldovenească... Cântecul acesta e cântecul național "într-adevăr, zic ei... Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
când a răsărit. Făclioară cin' ți-a pus? Soarele când a fost sus. De-ngropat cin' te-a îngropat? Brazii când s-au dărâmat. Cine ți-au fost bocitoare? Vânturile călătoare. Fluerașul un' l-ai pus? În furca bradului sus; adierea a sufla fluerașul a cânta oile s-or aduna pe mine m-or căuta, nicăieri nu m-or afla. [JURNAL 1955]* 1 Iulie, la radio, buletinul de informații "Recoltarea orezului a început de-acum..." * Acuma-i de cântat și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
văi, delimitări nu prea înalte ale terenurilor cu piatră, care aici o vezi peste tot. Lumina blândă a soarelui spre apus, care nu mai arde ca ziua, ci parcă vrea să-ți mângâie fața și să-ți învioreze trupul împreună cu adierea vântului de seară. Este minunată seara la Ferreiros, între câmpuri, după ce ai mâncat bine, după ce ți-ai mai dat cu cremă și analgezice picioarele obosite. Toate acestea sunt bucuria și durerea ta de fiecare zi. Te retragi apoi în dormitor
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
și păzit mormântul ostașii lui Irod. Dar Baraba tot prin văgăuni din apropiere și tupilat urmărea și așa era fugar și tâlhar. Dar conștiința nu-l lăsa În pace, Îl mustra. Așa că urmărea și după miezul nopții a venit o adiere caldă de vânt răspândind miros puternic de flori mirositoare, Înflorise peste tot natura. O minune! Se petrecea o mare Taină a Lui Dumnezeu! Atunci Baraba ațipise, n-a văzut nimic! Nu i-a fost dat să vadă - Învierea ! a răsărit
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Pe unele insule se întâlnea o pasăre roșie semănând cu cocorul (n.b.: erau flamingo) și numeroase broaște țestoase mari cât o roată mare... Fură văzuți de asemenea cocori, corbi și alte păsări cu cântec dulce, iar de pe insule veneau adieri din cele mai fine parfumuri, care desfătau pe toți... Pentru a lua apă și provizii se îndreptă spre o insulă ce avea de jur împrejur cel puțin 30 de leghe, pe care o boteză Isla del Evanghelista insula Evanghelistului." (p.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
la cutie. Oricum, n-am vrut s-apar pe-aici, fiindcă știam că te-ai lăsat. Te-ai lăsat de tot? - Mda, m-am lăsat. - Atunci n-ai avea chef de-o doză? Ike Bătrînu’ zîmbea. - Păi... Am simțit o adiere din vechea stare de excitare, ca atunci cînd te-ntîlnești cu cineva cu care te culcai cîndva și deodată apare excitația și știți amîndoi că o să vă culcați din nou unul cu altul. Ike a făcut un gest de scuze. - Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de diferite specii, având diferite forme, ce formau pădurea pe care drumul forestier o despica, dându-mi prilejul să mă aventurez în necunoscut, urmat la fiecare pas de ciripitul păsărilor, salutat de trosnetul copacilor bătrâni și de șoaptele frunzelor în adierea vântului. Într-un final am ieșit din această lume specifică a muntelui, ajungând la șosea, puțin ostenit, cu o poftă de mâncare, am ajuns încet la cabană. Mai aveam aproape o oră până ce se servea masa. După un mic duș
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
azi nu mai știu). „Delicată“ strada Naipu nu putea fi decât în reprezentarea lui Nichita Stănescu (totuși ironică), altfel comportându-se destul de nedelicat cu cei care o frecventau, vara înăbușindu-i cu norii de praf ridicați de cea mai slabă adiere, primăvara și toamna înnămolindu-i în noroaie inexpugnabile, iar iarna îngropându-i sub nămeții care blocau intrările în curți. Delicată sau nu, fapt este însă că pe strada Naipu, la numărul 20, a ființat, acum treizeci de ani și mai
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
vânatul este cel mai frumos, mai bărbătesc, mai poetic și care ne înfrățește mai mult cu natura. De aceea simt o deosebită plăcere de a istorisi diferitele mele întâmplări vânătorești, care îmi revin acum din depărtarea timpurilor ca niște dulci adieri de primăvară. Așa îmi aduc aminte că, în dimineața unei zile calde și senine din luna august, eram dimpreună cu prepelicarul meu Milord pe o bogată miriște de grâu, de pe moșia Spătăreștii, din județul Suceava, proprietate a lui Alecu Millu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]