6,798 matches
-
2017 Toate Articolele Autorului ÎNTUNERIC ȘI UMBRE Zările nopții-s pustii Pânze de păianjen-îs țesute Printre copaci invizibili Doar umbrele mute... Ies să contemple lumina ceții difuze O alee-i tristă și dispare.. În noapte cu cuvântul feeric Băncile-s agățate de mâinile unui întuneric Lumi nepământene apar În oglinzile invizibile paralele Sufletu-i ancorat în cuvinte Consoane înflorate din vara fierbinte Colorează potopul de vocale Coborâte din mințile stelare Cuvintele-și oglindesc chipul oare? Oglinzile-s ciobite de timp Umbrele
ÎNTUNERIC ȘI UMBRE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373483_a_374812]
-
pieptul muntelui urcat de atâtea ori cu traista sorții în spate nădușind amarnic zângăneau pe umerii tăi greble și furci pentru surghiunul ierbii de o parte eu - de cealalta năduful poate văruind pereții pentru ziua de Paste ți-au rămas agățate de cer poate sfâșiate de truda zilelor au căzut în odihnă pe coapsele timpului undeva, în adâncul meu, nu contenește plânsul suspinele beau lacrimi și mănâncă durere de aceea copilului îi este veșnic sete și plânge intru veșnicia suspinului ascuns
NU-MI AMINTESC... de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373507_a_374836]
-
terne și eresuri Îmi pipăie refuzu'-ncremenit Mai am brățara de nisip rămasă Pe glezna încălzită-n al tău chip Și valul se așterne în urma ce o lasă Pe focul ce-ai ales să-l faci tertip Mai am inelul agățat de-o rază Și-n strălucirea lui mai am un vis: În degetul ce luna îl retează S-agăți un palmier din paradis... Referință Bibliografică: Orașul de pe deget / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1692, Anul V, 19
ORAȘUL DE PE DEGET de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373524_a_374853]
-
chip Și valul se așterne în urma ce o lasă Pe focul ce-ai ales să-l faci tertip Mai am inelul agățat de-o rază Și-n strălucirea lui mai am un vis: În degetul ce luna îl retează S-agăți un palmier din paradis... Referință Bibliografică: Orașul de pe deget / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1692, Anul V, 19 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ORAȘUL DE PE DEGET de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373524_a_374853]
-
treabă împuțită, asta a fost inspecția la benzinării, îl informă Matei de îndată ce echipa lor se refăcu și își reluară acțiunile împreună! Mare grijă la ce faci, bobocule! Patronii sunt niște păianjeni care țes în jurul tău mii de fire ca să te agațe și să-ți forțeze mâna. Tu trebuie să fii mai deștept decât ei! Dodo avea altă părere, dar nu riscă să i-o comunice colegului. Continuă să rămână pe locul secund, căutând să își controleze pornirile din ce în ce mai războinice față de Matei
MARE GRIJĂ LA CE FACI! de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373537_a_374866]
-
altele decât meseria de scriitor: profesoare, medici, contabile, inginere... Ce aduce nou acest volum? Pe lângă interviul în sine (personalizat), fiecare scriitoare ne prezintă câte o mostră din scriitura sa. Răspunsurile intervievatelor sunt autentice arte poetice: Eu sunt ca un mercur agățat de coada unui melc, care poartă gâze-n cochilie (Florica R. Cândea); Scriu! Scriu de toate! Altfel de porunci! (Florica R. Cândea). Alături de numele Floricăi R. Cândea, bine-cunoscut la Arad, în urma publicării a numeroase și valoroase cărți - apreciate de arădeni
DOAMNE ALE SCRISULUI ROMÂNESC – COLECȚIE DE BIJUTERII CONTEMPORANE de CARINA ANCA IENĂȘEL în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373564_a_374893]
-
Rămâne cu muștele, păianjenul ce-l urmărește pas cu pas. Sera: Ai dreptate. Rămâne să se bucure de lumea lui. Pe mine mă considera ca pe un copil ce trebuie protejat, precum protejezi o insectă ce e pe cale să se agațe în capcana păianjenului. Nu m-am simțit femeie alături de el. Soare: Și până la urmă păianjenul te-a răpit și te-a făcut femeia lui. Sera: (râzând) Vrei să spui că m-ai făcut femeia ta pentru o noapte, asemenea păianjenului
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
Ia un scaun de lângă masă. Îl așează lângă dulap.) Taci! Acum ofer păianjenului ofranda. (Malu scoate o cutiuță în care avea vreo douăzeci de muște. Toate erau fără câte o aripă, dar în viață. Se urcă pe scaun și le agață în pânza de borangic.) Sera: (pentru sine): E nebun. Actul II Decorul: o strada, o stație de autobuz, o bancă. Personajele: Sera, Soare, Cărare, Malu. (În stație așteaptă Cărare cu bagajul pregătit.) Cărare: Cine-i mai înțelege pe cei bogați
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
pieptul muntelui urcat de atâtea ori cu traista sorții în spate nădușind amarnic zăngăneau pe umerii tăi greble și furci pentru surghiunul ierbii de o parte eu - de cealaltă năduful poate văruind pereții pentru ziua de Paște ți-au rămas agățate de cer poate sfâșiate de truda zilelor au căzut în odihnă pe coapsele timpului undeva, în adâncul meu, nu contenește plânsul suspinele beau lacrimi și mănâncă durere de aceea copilului îi este veșnic sete și plânge întru veșnicia suspinului ascuns
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
rătăcit mâinile tale, mamă,poate sub pieptul muntelui urcat de atâtea oricu traista sorții în spatenădușind amarnic zăngăneau pe umerii tăigreble și furci pentru surghiunul ierbiide o parte eu - de cealaltă nădufulpoate văruind pereții pentru ziua de Pașteți-au rămas agățate de cerpoate sfâșiate de truda zilelor au căzut în odihnăpe coapsele timpuluiundeva, în adâncul meu, nu contenește plânsul suspinele beau lacrimi și mănâncă durerede aceea copilului îi este veșnic seteși plânge întru veșnicia suspinuluiascuns în inima mea... IX. AȘTEPT SĂ
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
Acasă > Poezie > Vremuri > NE VOM TREZI Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2018 din 10 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Ne vom trezi Vor să ucidă macii, că-i încurcă Și cânepă din care bună mea Făcea fuior, îl agață în furca Și pânze albe în război teșea, Vor să ne-oprească apă din izvoare Și biruri vor să pună pe fântâni, Ar trebui și razele de soare Cu taxă să le-avem de la „stăpâni”? S-au hotărât de vii
NE VOM TREZI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371309_a_372638]
-
și ultima zvâcnire, Visez ca tu să fii un sfânt sau vrăjitor Și să reînvii scânteia din trista mea simțire. O clipă fără noimă se-așează pe-a mea față Parcă devin o mască de tragi-comedie, Zâmbesc și plâng, m-agăț de-un fir de ață Și-aș vrea să urc la tine, dar ora e pustie. Te chem cu un cuvânt ce-a înghețat prematur, Hai, vino la răscruce, să vezi că am dat vamă Un suflet primenit și un
DORINŢELE NĂLUCI de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371365_a_372694]
-
am visat să fiu al tău alint Pe-a răsăritului eșarfă purpurie... Tu să mă ierți, iubite, că-ndrăznesc În gândul meu să te păstrez o viață, Și că de zborul vremii, nebunesc, Aripa frântă-n ger cu teamă se agață... Tu iartă-mă, iubitul meu de taină Că îmi doresc tot ce poți tu visa, Că mă adăpostesc sub a iubirii haină Și cu-n sărut, arsura inimii s-o pot pansa... Tu, dragul meu, mă iartă că te strig
TU, DRAGUL MEU... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371410_a_372739]
-
din suflet decrepitat și-aruncat Peste copacii nopții triști și-aplecați Plouă și norii cu Sirenele-împreună Murmură cânt de-împăcare și furtună Noaptea-i gândirea lungă spre zori Sfetnic cu-aripi de poți și vrei să zbori! Plouă cu doruri agățate pe frunze Vântul pictează pe lungile pânze Păienjenișul țesut pare de diamant O boare răcoroasă-i-n zorii care zac. Referință Bibliografică: TIMPUL A ÎNCETAT SĂ EXISTE / Zamfira Rotaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2334, Anul VII, 22 mai
TIMPUL A ÎNCETAT SĂ EXISTE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371457_a_372786]
-
al nostru din Roșiorii de Vede - care ne-a condus la Casa de Cultură a municipiului, unde, într-un decor scenic nonconformist( în genul decor de stări sau stări în decor) unde ciorapi de toate mărimile, formele și materialele erau agățați pe sfoara timpului de deasupra scenei propriu-zise, iar ambientul sonor a fost asigurat de un personaj pitoresc, un fel de Jonny Răducanu, care se plia pe poezia citită de fiecare dintre noi. A fost un spectacol inedit, improvizat ad-hoc și
CARAVANA CULTURALA 2016 de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371469_a_372798]
-
Filologie. Citate din poeziile premiate: „motoarele create de noi sunt sfărâmate în interiorul paginii printre iambii suitori și chinuitoarele obsesii” -din poezia „suntem stăpânii propriului timp” X „toate în orașul acesta au o legătură de la mustața profului de mate la pălăria agățată în cuier. poetul albastru iubește o trompetă care seamănă după câteva pahare cu kim basinger” -din poezia „vreau ploile” Și multe altele, asemănătoare. X Au mai fost acordate câteva alte premii și mențiuni. Pentru multe creații asemănătoare. ATENȚIE! Toate abaterile
UN OCHI PLÂNGE, ALTUL RÂDE) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371408_a_372737]
-
de stăpân al lumii,nu ma deranja absolut deloc. Dar totul are până la urmă un sfârșit, iar într-o noapte distracția s-a terminat. Era cam două noaptea când am ieșit din cazinou împreună c-o parașuta pe care-am agățat-o pe acolo.De fapt a fost cam invers , dar n-are importanță.Schimburi reciproc avantajoase...Pe scări,un băiețandru ,murdar și jigărit că vai de el,îmi sare în poteca : - Dați-mi și mie un ban ,că n-am
.LOTERIA VIEȚII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371445_a_372774]
-
sabia ridicată. Văd că ești o pocitanie, râse, cine te-ar urma pe tine din această împărăție? Întâiul născut al Împăratului Adâncurilor nu așteptă ca fratele său să lovească și, așa cum îl învățase bursucul, se aruncă cu picioarele în față, agăță picioarele fratelui său, iar când acesta căzu pe spate îi luă sabia. Al doilea frate nu se opri la povești și sări de îndată să se lupte cu Urâtul Pământului, cu câte un buzdugan în fiecare mână. Ei, dar Azur
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > TOAMNA MEA-ACROSTIH- Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Toarnă cerul cu găleata, Orizont de ploi și brumă. Adormită e speranța, Mustul clocotește-n spumă, Numai Cupidon agață Arcul iubirii în Lună! | Murmură frunza în copaci, Elegie de tristețe, Adio pentru ramuri dragi! © Maria Filipoiu 28.10.2014 Referință Bibliografică: TOAMNA MEA-acrostih- / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1409, Anul IV, 09 noiembrie 2014. Drepturi de
TOAMNA MEA-ACROSTIH- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371512_a_372841]
-
se zbate de moarte... în rouă mă-mbraci pentru tine de luni până-n holde-cascadă, și-nvăț avatarul de rime în hohot degrabă să ardă. acum știu că nu eram singură. deșertul florilor-de-colț mă aplaudase. câteva lebede urcaseră într-un tablou agățat de grinda inimii. un orb îmi schița pagini cu săgeți de cântec. într-o zi le voi răsuci dincolo de masca dintre maluri și le voi trimite peste prăpăstii. de acolo pornesc corăbiile spre oceanul de niciunde. între timp, ziduri înțelepte
ÎN HOHOT SĂ ARDĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1178 din 23 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371502_a_372831]
-
în suflet/nai al cerului/ ghearele în seva ramurilor/clape ale pianului/ tonurile în gușă/ a capella/ grația într-o libelulă al cărei zbor emergent transcende notele atinge-mi umărul tatuat (semi)permanent/un cord și trei îngerași kitsch-oși/ am agățat în el ideile tale saltimbance teoria ta relativistă despre suflete exhibiționiste demența senilă a singurătăților în ochi (stră)lucește mânia celei care a a urcat un semiton îți văd (pseudo)sufletul hiperdilatat topit ca un fier în beton Referință Bibliografică
(SEMI)TON de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371557_a_372886]
-
culorile inimii s-au scurs/ pe o viță de vie/ în sângele tău” (pocalul de astăzi). Sau: „într-o zi m-am trezit curcubeu/ aveam atâtea culori/ încât nu le-am putut învăța niciodată/ pe de rost/ așa că le-am agățat de vârful stâncilor/ peste care se tot roteau vulturii” (lanțuri). Poeta are din abundență vocația incantației: „nu știi să-mparți în pas de joc/ misterul carelor de foc/ și țeși un val la fiecare/ când marea-ți cântă la picioare
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
natură. Mă dau după perdea, ca și cum mi-ar fi cel mai zdravăn zid de apărare și-mi împreunez mâinile a rugăciune. Mi se răcește sufletul și trupul. Florile au miros de descompus, pământul e ucis în fiecare clipă și mă agăț de-un singur gând, să nu ajungă apă până la cer. Văzduhul este în dizolvare, plânsul norilor se transformă în hohote și-ndeamnă omenirea la cugetare. - Ce faceți, voi suflete de copaci, trecuți în nevegetație de răii pământului? Știu că voiați
UNDEVA, BAT CLOPOTE DE BISERICĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371566_a_372895]
-
făceau inventarul vreascurilor și al noilor chiriași. Am făcut stânga-mprejur și m-am frecat la ochi. David dispăruse. Nici tânăra aceea nu mai era. Am început să-l strig. Vântul se arăta distrat și o mulțime de castane se agățaseră de rochia mea. Mirosea puternic a crizanteme, însă nu le zăream. După câteva minute, din pragul colibei, a apărut ea. - Du-te, mi-a zis, te așteaptă! - Dar e al tău, am replicat, eu împletesc coșuri pentru ghebe, știi câte
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
a durat fracțiuni de secundă. S-a declanșat un arc electric, urmat de o pocnitura și eu am căzut cu fața în țărână , bățul a căzut în spate la pământ cu toată lungimea lui de opt metri și cu nailonu agățat printre buruienile dintre pietre, găleata vărsată în praful de pe șoseaua pietruită și eu nemișcat lungit în spatele mașinii cu fața în jos. Eram țeapăn beton. Nu puteam mișca de la brâu în jos nimic ca și când mi se făcuse o anestezie locală totală
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371588_a_372917]