3,379 matches
-
Gheața de pe spatele meu se ridica imperceptibil, ca ceața de toamnă târzie. Încep să mă mișc, copilul se mișcă și el în legea lui, burta respiră în toate direcțiile, ca un giroscop... Din nou, gnomul Am avut o zi foarte agitată. Mă privesc în oglindă din profil. Aproape toată ziua nu m-am gândit deloc la el. Nu i-am vorbit, iar el nu s-a mișcat, sigur a avut timp să crească. Mă dezbrac, sting lumina și mă bag în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
totdeauna. Și existența ei se desfășura mai mult sau mai puțin intens între două astfel de întâlniri, între care se puteau scurge luni de zile de spleen și amărăciune. Cert este că fiecare astfel de ieșire făcea obiectul unor nopți agitate, vise și reverii, în care trupul inanimat și frigid al lui D. era implicat în cele mai senzuale și complexe dispoziții erotice. Și Tanti Eugenia se abandona total acestor stări din ce în ce mai exacerbate și nestăvilite. Atât că ele erau curmate brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
rămase de la ultimul dezgheț; și, cu forța lor cumulată, căpătată în rostogolire, nu te poți măsura. Din cînd în cînd, obosit de întîmplările de peste zi și legănat de șoaptele nopții, puiandrul închidea ochii și aluneca abrupt pe cărările somnului. Vise agitate, cu lupi arătîndu-și colții în lumina lunii, cu guri de fiare sălbatice căscate să-l înghită, îl făceau să tresară îngrozit. Mult după miezul nopții a reușit să adoarmă de-adevăratelea; și, în cele din urmă, imaginea translucidă a unei
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
deranjat pe nimeni și nu au făcut rău nimănui, vreodată, nu știu cine ar avea dreptul să-i judece... Fapt e că, la vremea la care lupoaica aștepta un copil, cei doi n-au izbutit să se mai așeze. Animalele pădurilor deveneau agitate și suspicioase la vederea oricărui intrus. Lucru de neconceput generații la rîndul, cînd nu i-a trebuit nimănui mai mult decît a avut, animalele ajunseseră acum, dintr-un motiv pe care nu-l înțelegeau încă, să nu mai încapă unele
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
întîlniră. Lupoaica era însoțită de Arus și, spre ușurarea lui, Lupino a fost scutit de a oferi amănunte. Șeful haitei a înțeles dintr-un cuvînt cum s-au petrecut faptele și, clipind din ochi către puiandru, i-a potolit mamei agitate potopul de întrebări. Avea să-i povestească el, pe îndelete, de ce și cum se întîmplaseră toate; iar puiul urma să primească o chelfăneală care să-l țină departe, cu altă ocazie, de inițiative din acelea nebunești. Își mai luară, încă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
a se teme sau să vestească apariția unui pericol. Continuă să-l urmărească în timp ce înainta precaut. Nici strop de agresivitate nu se descifra în comportamentul acestui străin. Atunci pentru ce să-și bată capul? Îi întoarse spatele și-și văzu, agitată, de treburi. Venise primăvara și avea atîtea de făcut! Undeva, în față, Lupino desluși grohăitul înăbușit al unor mistreți. În sfîrșit! Începuse să creadă că avea să-l prindă înserarea fără să fi avut ocazia să schimbe o vorbă cu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pierdut și zadarnic. Nu! strigă tovarășul său, Înșfăcându-l de umeri și scuturându-l. Nu, nu e totul pierdut! Se opri dintr-o dată, parcă răzgândindu-se. — Noi suntem, Într-adevăr, pierduți, dar mai e o speranță, pentru ceilalți, continuă el agitat. E o corabie, jos, În port. Dacă Ospitalierii mai izbutesc să țină parapetul preț de un ceas, până când se ridică mareea... — Norocul nu ne era scris În stele, frate. Dar poate că ai dreptate, să mai aruncăm o dată zarurile... răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
iar noi avem de a face cu unul din aceste cazuri. Iar atunci, ne așteptăm ca medicul șef al Comunei să afle ceva mai multe decât să constate că nu mai răsuflă. Omul Începuse să se bălăbănească pe picioare, din ce În ce mai agitat. — Când am trimis să vă fie predat trupul am ordonat să se efectueze o cercetare necroscopică minuțioasă. Asta Înțelegeam eu să se facă. — Dar e tocmai ceea ce am realizat eu Însumi, respectându-ți Întocmai ordinele, priorule. Medicul adăugase și titlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
clipă. Un fior Îi străbătu poetului șira spinării, În timp ce, instinctiv, se retrăgea Îndărătul unei coloane. Chiar și În penumbră, nu putea să se fi Înșelat. Era același om pe care Îl surprinsese examinând cadavrul lui Ambrogio. Noffo Dei, inchizitorul. Reflectă agitat ce era mai bine să facă. Dacă acest călugăr se afla acolo, Însemna că Biserica era la curent cu cele ce se petreceau la Cei Patruzeci de Martiri și că Bruno era pierdut. Și poate că și el, acum, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu ceva moale. Țesătura era Încă Îmbibată de vin și un miros puternic invadase chilia. După ce examină scurt exteriorul, luă daga și Începu să taie o fâșie de țesătură. — Oare e un blestem, priorule? O faptă de magie neagră? Întrebă agitată căpetenia gărzilor. Fără să răspundă, Dante scosese din interiorul săculețului o parte din conținut, folosindu-se de vârful lamei, atent să nu atingă nimic cu mâinile. Păreau să fie niște frunze și niște flori putrezite. — Sau poate ceva pentru aromarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Înveșmântată Într-o simplă tunică din mătase galbenă, care nu Îi ascundea nimic din forme. Când se ridicase, cercurile de aur care Îi Împodobeau gâtul lung și gleznele zornăiseră, iar acum continuau să răsune, mișcate de răsuflarea ei Întretăiată. Părea agitată, ca și când rugăciunea În care o surprinsese continuase de ceasuri Întregi și o extenuase. — Ce faci... aici? murmură Dante. Aici, repetă el, arătând camera cu un gest vag. Ar fi dorit să se scoale În picioare, dar se părea că gambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
distrus. Străbătu intervalul dintre poartă și San Piero făcând apel la ultimele forțe. În sfârșit, se lăsă să cadă pe pat În timp ce, de la fereastră, lumina zorilor Începea să Însenineze chilia. În ciuda oboselii, la Început nu izbuti să adoarmă. Mintea sa agitată străbătea camera Într-un vârtej de figuri, ca o păsăruică rămasă Închisă Într-un hambar. Alerga de la masa de scris la pătuț, iar apoi la ferestruică. Se opri pentru o clipă asupra scrinului din colț. I se păru că vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și, pentru a te integra, trebuia să te culci și să dormi, ani de-a rândul, de-a dreptul pe argila clisoasă sau uscată. Acolo, în Europa, domnea rușinea și mânia. Aici, exilul sau singurătatea, în mijlocul acestor nebuni lascivi și agitați, care dansau ca să moară. Dar, prin noaptea umedă, plină de miresme vegetale, ciudatul strigăt de pasăre rănită al frumoasei adormite ajunse iar până la el. Când d'Arrast, chinuit de o migrenă cumplită, se trezi după un somn neliniștit, o căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ne-am culcat, încercând să preparăm ceva care să semene cât de cât cu un tort de nuntă. Am stat în jurul mesei celei mari din bucătărie și ne-am înfipt degetele în crema împrăștiată peste tot. — Începi să te simți agitată, Bea? a întrebat-o una dintre domnișoarele de onoare. Îmi amintesc că Bea n-a făcut altceva decât să ridice din umeri și să se mai înfrupte o dată din cremă. — Emoționată, da. Agitată, nu, a răspuns ea cu sinceritate. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
împrăștiată peste tot. — Începi să te simți agitată, Bea? a întrebat-o una dintre domnișoarele de onoare. Îmi amintesc că Bea n-a făcut altceva decât să ridice din umeri și să se mai înfrupte o dată din cremă. — Emoționată, da. Agitată, nu, a răspuns ea cu sinceritate. Mă gândesc la propriul meu tort de nuntă. Cum ar putea o mireasă să nu se simtă agitată la gândul unui tort ca o statuie, cu douăsprezece etaje, cu boboci de trandafiri și iriși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
altceva decât să ridice din umeri și să se mai înfrupte o dată din cremă. — Emoționată, da. Agitată, nu, a răspuns ea cu sinceritate. Mă gândesc la propriul meu tort de nuntă. Cum ar putea o mireasă să nu se simtă agitată la gândul unui tort ca o statuie, cu douăsprezece etaje, cu boboci de trandafiri și iriși (cu praf de zahăr colorat presărat pe fiecare în parte ca să dea senzația de polen), corecți din punct de vedere botanic, dar realizați din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
încheie propozițiile. Da, în seara precedentă fusesem de acord să bem câte-un cocktail cu Lucille și Randall Cox II, înainte de a lua cina în Montauk, cu Bea și Harry. și sigur că voiam să mergem. Dar eram puțin cam agitată. Dacă părinții lui n-aveau să considere că sunt o prietenă potrivită pentru fiul lor? Nu puteam să îndur mai mult de un atac strivitor pe săptămână, la adresa ego-ului personal- și, mulțumită lui Vivian, îmi luasem deja porția, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mândră de rezultatele ei. Mama n-a făcut altceva decât să clatine din cap. Îmi dădeam seama, judecând după expresia de pe fața ei, că fata pe care o cunoscuse în facultate nu semăna decât foarte puțin cu femeia micuță, tiranică, agitată care, în ziua aia, lătra comenzi către noi - dar, de dragul meu, încerca să ia lucrurile așa cum erau. — Următoarea oprire: Vera Wang! a declarat Lucille. Să mergem, doamnelor! — Chiar mi-a plăcut prima rochie pe care am văzut-o, am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
duc s-o salut, ca să vă las singuri. — Îți vine să crezi? m-a întrebat Luke după ce Jackson a dispărut. Era pentru prima dată când ne vedeam, de la nunta care nu mai avusese loc. și, din cauza asta, toată ziua fusesem agitată. — Nu-mi vine să cred că toți oamenii ăștia sunt aici ca să-mi sărbătorească mie cartea. Nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat dacă n-ai fi fost tu, Claire. Stai puțin - am ceva pentru tine - un cadouaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
el. Eu am început să merg fără prea multă tragere de inimă. Pe măsură ce mă apropiam, am văzut-o pe Vivian aruncându-mi o privire ucigătoare. Indignată, își împreunase brațele pe piept. Lulu se uita mânioasă din stânga scenei, iar Dawn privea agitată, din fața mulțimii. Numai David mi-a făcut entuziasmat un semn, cu degetul mare al mâinii ridicat în sus. — Așa cum v-am mai spus, n-aș fi aici, în fața voastră, fără eforturile și ochiul atent al... Am început să zâmbesc - dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
timp. Cum le mai întoarceți, dom’ Roja, observă Gulie. Cum de încă nu v-ați convins că e imposibil să alergați după doi iepuri deodată? Era o scuză că fuseseră mai tinere? Că pe atunci simțeau lipsa unei vieți mai agitate, că speraseră de multă vreme să întîlnească pe cineva care să le scoată din monotonia zilnică? Nicidecum. O femeie cu capul pe umeri ar fi trebuit să-și dea seama din prima clipă ce urmăreau. De asta avuseseră ele nevoie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
energiile afectate: fie să sedeze ficatul pentru a elimina efectele sale inflamatorii asupra inimii; fie să tonifice rinichii pentru a intensifica energia lor de Apă, metodă care este de două ori mai eficientă, deoarece energia de Apă hrănește lemnul ficatului agitat, în același timp eliminând Focul excesiv din inimă cauzat de hiperactivitatea energiei de Lemn a ficatului. Un copil care suferă de frică cronică (emoție a Apei) are tendința de a face în pat (o funcție a Apei), astfel încât probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
vitalitate și ager, probabil că înclinați spre un metabolism carnivor cu oxidări rapide. Din moment ce tipurile carnivore de metabolism ard zaharurile și carbohidrații foarte rapid, consumul excesiv de zahăr și amidon are tendință să le facă pe aceste persoane excesiv de nervoase și agitate, din cauza stimulării excesive a sistemului nervos. Oxidanții rapizi își obțin energia prin digerarea unor cantități mari de grăsimi și proteine animale, care sunt trimise la ficat pentru a fi transformate în glicogen. Ficatul eliberează apoi glicogenul în fluxul sangvin sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
trei spargeri la niște magazine de băuturi în nopțile de 10, 12 și 13 noiembrie, toate pe o rază de zece străzi în jurul bulevardului Jefferson, care ține de secția University. Suspecții sunt doi adolescenți albi, cu puști cu țeava tăiată, agitați - fără îndoială niște drogați. Polițiștii de la University n-au nici o pistă, iar șeful de brigadă de acolo vrea ca o echipă de la Jafuri să se ocupe de problemă. Domnule locotenent Ruley, ne întâlnim la 9 să discutăm situația, iar voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Taci naibii din gură!“ Am ieșit în goană pe hol, am băgat o fisă în telefonul public și am format numărul lui Russ Millard de la Birou. — Centrala Omucideri, locotenentul Millard. — Russ, sunt Bucky. — S-a-ntâmplat ceva, istețule? Pari cam agitat. Cred c-am descoperit ceva, Russ. Nu pot să-ți spun acum, dar trebuie să mă ajuți cu două chestii. — E cumva vorba despre Elizabeth? — Da. La naiba, Russ... — Liniștește-te și spune-mi. Am nevoie de dosarul de la Moravuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]