4,357 matches
-
Mică), fiind trimis ca Administrator Apostolic în Indii și în imperiul Japoniei. Între timp, pentru a-l ajuta pe Pr. Falco în Valahia, Prefectul l-a trimis ca nou misionar pe Pr. Silvestro Pillotti della Penna sosit la Pera în ajunul Adormirii Maicii Domnului din 1636, pentru a supraveghea cu îndeosebi construirea bisericii din București. Având un caracter nesociabil și suspect, nu a rezistat prea mult în Misiune reîntorcându-se la Constantinopol și mai apoi în Italia. Pr. Falco, având un
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
Printre locurile și orașele unde se găsesc catolicii sunt 27; biserici în ele sunt 24; preoți diocezani 6; religioși misionari 4; fiecare biserică are un slujitor laic, care în fiecare zi de sărbătoare, unde nu este preot, anunță sărbătorile și ajunurile și citește Sfânta Evanghelie. Case de catolici circa o mie cinci sute; suflete cinci mii. Numele locurilor și orașelor unde se află catolicii vizitați de el erau: Bacău, Jasi, Husi, Vaslui, Bârlad, Galati, Cotnar, Amăgei, Hârlău, Suceava, Baia, Siret, Neamt
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
lumea catolică să-și abandoneze casa și averile, pentru a căuta un refugiu prin pădurile munților. Pe de altă parte, convertirea ortodocșilor la catolicism era împiedicată și interzisă de autoritățile religioase și politice ale țării. Un exemplu dintr-atâtea. În ajunul Rusaliilor, din 1642, Pr. Bartolomeo Bassetti, Vicar General și Viceprefect al misionarilor noștri franciscani la Iași i s-a prezentat o femeie care, apostată de la credința catolică, a fost rebotezată de un preot ortodox. Femeia, căită, cere și obține absolvirea
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
regelui Poloniei, Episcopului Zamoyski și generalului din Kamieniecz prin secretarul său Parcevich. La 5 ianuarie 1645, arhiepiscopul Bandini a plecat din Bacău spre Iași pentru a-i aduce domnitorului urările de An Nou în numele său și al credincioșilor catolici în ajunul Epifaniei, după cum era obiceiul țării de pe atunci. La curte, după ce a rămas în anticameră multă vreme în așteptare cu Pr. Gaspare, Viceprefectul Misiunii, i s-a negat audiența: După o îndelungă așteptare - scrie Pr. Gaspare -, i s-a spus să
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
a societății chineze; astfel, relațiile chino-sovietice au fost afectate în acea perioadă, iar China a găsit numeroase modalități și posibilități de a stabili și raporturi cu diverse state ale lumii, dezvoltând în special relațiile economico-financiare, inclusiv cu cele vestice. În ajunul evenimentelor din România din decembrie 1989, relațiile româno-chineze erau dezvoltate în multe domenii, așa cum am arătat mai sus, existând proiecte nenumărate în domeniul economic, în curs de desfășurare în China; se realizau credite pe perioade de ani în șir, acordate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
mi-a promis să caute și să-mi spună. Am așteptat însă în zadar timp de două zile și, de câte ori drumurile noastre se încrucișau din întâmplare în hol, funcționara se prefăcea că nu mă vede. A treia zi, deja în ajun de Rosh Hashana 6, rezervele mele de răbdare se epuizaseră de tot. M-am dus direct la ea în birou, dar nici nu apucasem bine să deschid gura, când aceasta, privindu-mă cu un dispreț otrăvit, s-a răstit la
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Acolo s-a căsătorit și trăia ca fotograf-cartograf în slujba armatei sovietice. A insistat să-l însoțim la atelierul lui, unde ne-a ospătat cu caviar și cu vodcă și, când l-am întrebat dacă știe că ne aflăm în ajun de Rosh Hashana, acesta a început să intoneze, în timp ce din ochii lui lacrimile se revărsau din abundență, unul din refrenele cele mai cunoscute din liturghia zilei de An Nou evreiesc: בראש השנה יכתבון וביום צום כיפור יחתמון (Be'Rosh Hashana
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
liturghia zilei de An Nou. Iată cum am marcat sosirea Anului Nou Evreiesc 5738 la capătul lumii, în Așgabat, orașul unde nu exista o sinagogă, dar unde s-a găsit un evreu ieșit parcă de nicăieri să ne însoțească în ajunul acestei zile memorabile. Legături amuzante cu colegi străini Din subsolurile memoriei am cules un mănunchi de episoade instantanee care, în afara celor două momente inițiale, nu au între ele legături pe plan de substanță, ci numai afinități de structură, în sensul
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
care se afla și să-l rog să intervină imediat în favoarea eliberării sale. L-am chemat pe rabinul Rosen la telefon și el a insistat să iau primul tren și să vin să vorbesc cu el la București. Eram în ajun de Rosh Hashana și m-am simțit obligat să fac, mirat, observația următoare: "Dar, domnule șef-rabin, să vin cu primul tren înseamnă să încalc sfințenia zilei de sărbătoare!". "Adevărat", mi-a răspuns rabinul. Dar tu vei călători în legătură cu o problemă
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
în ziua de Sabat sau de sărbători. 27 Profesor de ebraică și de religie (ebr.). 28 Școala primară religioasă evreiască (ebr.). 29 Dumnezeu este mare (arabă). 30 Întâmpinarea Sabatului (ebr.). 31 Cantorului (ebr.). 32 Rugăciune cântată la începutul slujbei în ajunul sărbătorii de Yom Kippur (ebr.). 33 Evreu (ebr.). 34 Ritual evreiesc celebrând împlinirea de către un băiat evreu a vârstei de 13 ani și intrarea sa în comunitatea iudaică (ebr.). 35 Mulțumesc mult (sp.). 36 Capitol din cartea autorului intitulată Când
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
în ziua de Bobotează, la râul unde se oficiază slujba, se tămăduiesc de toate relele, ceea ce face ca și cei sănătoși, pentru a nu se îmbolnăvi peste an, se aruncă în valuri. De aceea, în unele sate, de Bobotează, din ajun, în apropierea pârâului ori la o fântână potrivită, în iazuri sau vase de capacitate îndestulâtoare, se confecționează de către credincioși „crucea de ghiață”, se adună apa necesară, se pregătesc de tragere vânătorii, iar când sosesc și slujesc preotul și dascălii este
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
în decursul anilor 1946-1950, an când am plecat din Pungești. - Pe primul plan se situau haiducii. Acest obicei era apanajul flăcăilor ajunși la maturitate, cu armata făcută. Făceau repetiții intense - pregătind o adevărată piesă de teatru cu Iancu Jianu. În ajunul Anului Nou se îmbrăcau în costume naționale, cu căciuli brumării pe cap, cu plete și puști de lemn în spate, încălecau pe cei mai frumoși cai din sat și la lăsarea serii defilau țanțoși, dus-întors, de câteva ori, pe strada
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
în damă, cu voal pe față). Urmau oamenii de unire (4-5), îmbrăcați în costume naționale, opinci, ițari, cămașă înflorată, bârnețe, bundițe. pe cap purtau, neaparat, pălării de paie cu pamblică tricoloră. Veneau apoi mascații. Jidanii, modoranii și Vasilache. În seara ajunului își făceau și ei rondul de câteva ori, pe strada principală a târgului, urmați de fanfară. De obicei se aducea fanfara din Valea Mare (o localitate de muzicanți-țigani, situată pe stânga cam la jumătatea drumului dintre Pungești și Vaslui ), condusă
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
și alte cauze ! Ne apropiem de casă, ca și soarele amezii. Chiar dacă obosim un pic, ne odihnim imediat. De fapt avem și multe treburi de făcut. Iată, mâine-i 24 decembrie, câte nu sunt de făcut la casa omului în ajun de Crăciun ?! Dumneata poți să mergi mai încet, că mai ai mult până la Pungești, încă vreo șapte kilometri pe puțin, după ce noi ajungem acasă, răspunde un gârcenean auzind unde merge tovarașul lor de drum. Au intrat în sat. Și-au
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
oi. Celelalte după cum știi și tu, că nu-i așa de mult timp de când ai plecat. - Vasile, Săndel acum sunteți amândoi, haideți să terminați de bătut în chiuă sămânța de cânepă, să vă facă mama julfă, ca de obicei în ajunul Crăciunului, când se mănâncă turte cu julfă. Și părintelui îi place foarte mult să mănânce turte cu julfă, și mâine e ziua când ajunge și în partea noastră de sat. - Da mamă, imediat. Și nu numai atât, dar avem de
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Lențâca merge în camera de « de-din-jos », aduce într-o fructieră mare, prăjiturile acoperite cu o foarte frumoasă năframă și le pune pe masa de lângă geam. Pentru că a doua zi era 24 decembrie, zi în care trebuia să vină preotul cu ajunul Crăciunului, Maria se simți îndreptățită să anunțe încetarea lucrului. Se aduce masa de lângă geam și este pusă în mijlocul casei, în așa fel ca toți să ajungă la ea, de pe cele trei laturi ale camerei, a patra fiind puse scaune și
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
și de comercianți personajului Moș Crăciun. Ele denunțau o „păgînizare” îngrijorătoare a sărbătorii nașterii lui Iisus, care deturnează spiritul public de la sensul cu adevărat creștin al acestei comemorări în favoarea unui mit fără valoare religioasă. Aceste atacuri au luat amploare în ajunul Crăciunului ; cu mai multă discreție, probabil, dar la fel de ferm, Biserica protestantă și-a alăturat vocea celei a Bisericii catolice. În ziare apăreau deja scrisori ale cititorilor și articole care atestau, în sensuri diverse, dar în general ostile poziției ecleziastice, interesul
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
generații. Situația întregului ritual este aceeași cu a plantelor verzi - brad, ilex, iederă, vîsc - cu care ne împodobim casele. Astăzi lux gratuit, ele au fost cîndva, cel puțin în cîteva regiuni, obiectul unui schimb între două clase ale populației : în ajunul Crăciunului, în Anglia, chiar pînă la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, femeile mergeau la a-gooding, adică umblau cerînd din casă în casă și le dădeau în schimb donatorilor crenguțe verzi. Îi vom regăsi pe copii în aceeași poziție de negociere
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
nașterii lui Iisus, stabilind așadar legătura cu colectele, de asemenea costumate, ale sărbătorii Sfîntului Nicolae, care i-a reînviat pe copiii morți ; iar caracterul lor este și mai bine marcat în cazul colectei inițiale a sezonului, cea de Hallow-Even - devenită ajunul sărbătorii Tuturor Sfinților prin decizie ecleziastică -, cînd, chiar și astăzi în țările anglo-saxone, copiii costumați în fantome și în schelete nu-i lasă în pace pe adulți dacă aceștia nu și răscumpără liniștea cu ajutorul unor daruri mărunte. Înaintarea toamnei, de la
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
le culeagă. S-a calculat că, la popoare care trăiau în principal din vînătoare și din adunarea produselor sălbatice, un bărbat acoperea nevoile a patru sau cinci persoane - cu alte cuvinte, o productivitate superioară celei din multe țări europene în ajunul celui de-al doilea război mondial. Acest lucru este cu atît mai adevărat cu cît timpul consacrat căutării de alimente nu depășește în medie două-trei ore pe zi, pentru o producție alimentară de peste două mii de calorii pe persoană (medie ce
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
restul timpului fiind ocupat de activitatea socială și religioasă, de odihnă și de activitățile recreative. Nimic nu ne obligă să credem că aceste condiții de existență oferă o imagine a celor care pe care le-a cunoscut întreaga umanitate în ajunul perioadei neolitice. Dacă îi exceptăm pe australieni și alți cîțiva, majoritatea vînătorilor-culegători observați de etnologii contemporani sînt, poate, produsul unei evoluții regresive. Și nici nu erau la adăpost de perioade dificile. Știau, cu siguranță, să-și mențină populația în echilibru
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
unei cărți de către autorul ei Scrisă și publicată la bătrînețe, Histoire de Lynx, care va fi probabil ultima mea carte (în orice caz, ultima pe care am de gînd să o consacru mitologiei amerindiene), apare, la sfîrșitul anului 1991, în ajunul celei de-a 500-a aniversări a descoperirii Lumii Noi. Era deci firesc ca această carte să ia aspectul unui omagiu adus amerindienilor : de cînd i am întîlnit pentru prima oară în 1935, moravurile lor, instituțiile lor sociale, credințele lor
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
plan în primul tom al Sistemului de politică pozitivă, apărut în 1851 și scris în lunile precedente (căci Comte publica imediat după ce scria : medita mult timp, apoi așternea totul pe hîrtie dintr-o suflare și nu mai recitea), deci în ajunul venirii la putere a lui Cavour. Dar, încă din acel moment, Comte anunța un alt plan. În al patrulea și ultimul tom, apărut în 1854, el arată că, deși a ajutat la nașterea filozofiei Luminilor, protestantismul a încremenit-o pe
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
și ar fi dat astfel artei italiene „adevărata ei menire”, ar fi știut să-i propună și altceva decît bizarul aparat de reguli sub formă de șarade, de versuri pe rime date și de aliterații prin care se exercitau, în ajunul morții sale, ceea ce el își imagina a fi facultățile lui poetice. În mod curios, această iluzie face din Comte mai curînd unul dintre precursorii avangardelor excentrice care au înflorit la sfîrșitul secolului al XIX-lea și pe tot parcursul secolului
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
În mlaștină, unde devin prada imperfecțiunii unor organisme primitive, relicve ale vechilor vremi. Care nu știu să respire, adică să folosească oxigenul, ci doar să fermenteze. Iar biomassa, lemn și carne, nu ajunge iarăși bioxidul de carbon și apa din ajun, ci petrol și gaze, unde carbonul e sechestrat de hidrogen, ori cărbuni, unde carbonul nu e sechestrat de oxigen cum ar trebui, ci lăsat În plata domnului. À propos: nici noi nu suntem perfecți, dar facem așa vin, bere și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]