13,186 matches
-
auzit? Este interzisă introducerea oricăror corpuri ascuțite în ureche, idiotule! Gabriel înghiți fără să scoată un sunet toate vorbele de ocară pe care găsiră de cuviință să i le adreseze toți cei patru componenți ai echipei, după care, părăsit pe aleea acoperită de piatră cubică, se mișcă ca în transă spre stația de autobuz. Încerca să își închipuie cum ar fi fost ca, săptămânal, mama să îl ducă la spălături auriculare, sau cum ar fi fost ca toți oamenii din oraș
MICUL SANITAR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381807_a_383136]
-
24 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Ziua în care voi învăța să tac (Fragment) Toamnă... cu fior de renunțare sărutând frunze. Lacrimi de cer pe aripi de cocori... e timpul plecărilor. O zare tristă mă învăluie în privirea ei laptoasă, aleea e acoperită de frunze iar pașii mei le strivesc ca pe niște doruri ce le vroiam demult uitate... Mă-ntreb de câte ori mi-au numărat trecerile, copacii ce veghează aleea? De câte ori mi-au numărat venirile și plecările într-un vis fără
ZIUA ÎN CARE VOI ÎNVĂȚA SĂ TAC de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381856_a_383185]
-
timpul plecărilor. O zare tristă mă învăluie în privirea ei laptoasă, aleea e acoperită de frunze iar pașii mei le strivesc ca pe niște doruri ce le vroiam demult uitate... Mă-ntreb de câte ori mi-au numărat trecerile, copacii ce veghează aleea? De câte ori mi-au numărat venirile și plecările într-un vis fără viitor de care mă agățam cu disperarea unui dependent? Mă întreb de ce am lăsat viața să treacă pe lângă mine și m-am ancorat într-o poveste fără final, suspendată
ZIUA ÎN CARE VOI ÎNVĂȚA SĂ TAC de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381856_a_383185]
-
greutatea lor. Și asta se întâmpla pentru că, de obicei avea prea puțin timp liber, așa că încerca pe cât posibil, să rezolve problema aprovizionării, cu cât mai puține drumuri. Pe când se opintea să se echilibreze cu ele în mâini, din întuneric, pe alee, apăruse cu un cățeluș în lesă, Iolanda. Amabilă, femeia pe care atunci o vedea pentru prima dată, se oferise să o ajute să-și care sacoșele până la lift, dar, spre surprinderea sa, intrase și ea în lift. Apoi, când Smaranda
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
am zis: “Agneto, suntem într-un basm, tu joci pe Ileana Cosânzeana și eu pe Făt-Frumos din basmele românilor...” Ea n-a zis nimic, a zâmbit și a tăcut. Am luat-o de mână și am plecat cu ea pe aleea principală . Căldura mâinii eu parcă ne sudase și am pornit așa prin pădure ca doi rătăciți, electrizați de puterea magică a dragostei. Roiau gâzele într-o nuntire cosmică, florile își deschiseseră petalele în mii de culori, flori albe, flori roșii
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381906_a_383235]
-
unde învăța fetița ei. Multe amintiri o legau de acea școală. Drumul spre casă, pe aceleași urme, de peste 30 de ani. Gardul viu fusese înlocuit cu un gard de sârmă inestetic și inutil. Cățeii de apartament erau plimbați acum pe alei, neavând acces la grădinile de pe lângă blocuri. Mira se grăbea acum, cu veșnicele ei sacoșe pline, țopăind printre „obcine”, așa cum denumise soțul ei micile monumente de excremente animale, lăsate gaj până la prima ploaie care să le înlăture din calea pașilor grăbiți
GIMNAZIU de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381980_a_383309]
-
era calea spre care ne era menit să ne îndreptăm. Uneori suntem nevoiți să decidem, neavând la îndemână toate perspectivele. Sufletul ne șoptește un răspuns, pe care, de cele mai multe ori îl ignorăm, lăsând rațiunii toate drepturile alegerii. Și atunci, bătătorim aleile nepietruite ale unei sorți monotone, cu prea puțină culoare și gust amar, îndulcit doar de mici reușite personale ... Ar trebui să învățăm limbajul instinctual înaintea celui pe care îl dobândim fiind dominați de frica de a greși. Referință Bibliografică: CONTOPIRE
EȘECURI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381988_a_383317]
-
Era un început formidabil de vară. Soarele se arăta în toată splendoarea sa pe cerul de un albastru intens. Vântul abia adia și păsările cântau voioase. Se simțea mai ușoară, parcă plutind, de fiecare dată când o însoțea soarele pe alei. Parcursese de mii de ori același drum, dar pașii ei se contopeau cu amintirile și timpul parcă uita la ce moment a ajuns. Era veselă. Se auzea murmurul copiilor din părculețul din fața școlii. Se întâlnea cu fețe luminoase, cu oameni
EMOȚII de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381985_a_383314]
-
i-a părut rău. S-a mulțumit cu faptul că o vedea acum sănătoasă, și rememora doar amintirile plăcute din cei patru ani petrecuți sub îndrumarea ei. Întâmplarea făcu să apară și mama Mirei în același interval de timp pe alee. Compara cele două femei și tare necăjită era pentru starea mamei sale. Mergea cu greutate, dar tot cu pas ușor. Avea un fel de a se deplasa cu eleganță, chiar având problemele de sănătate atât de vizibile. Suspină, dar o
EMOȚII de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381985_a_383314]
-
privire. Sub frunzele lovite de amurg, Pământul rece se îmbrățișează Cu iarba ofilita. Norii curg - De noi, cumva, nici nu-i interesează Și ne îndepărtăm cu frământare Spre zariști diferite, prea opuse, Nepăsătoare de o-nveșmântare Pentru esențele din noi distruse. Aleile-mi primesc conturul șters, Pierdut pe lâng-o bancă de mătase, Uitându-mă-n văzduh, cu ochi imers, La lumea ce din tine mă descoase. * Balansoar părăsit se vaită și el De toți ce-au călcat spre departe, Pe drumuri bătute
NEMURIRE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382083_a_383412]
-
-un prenume; Păstrezi ochii mei că din vechi tablouri, Ce sorb fericirea din lume. Aștept să-mi răspunzi - ești demiurg - Idealuri închise-n dorințe - , Gândul că tu, un taumaturg, Ai putea vindeca suferințe... Acum știu că frunze, si iarbă, și-alei Pansează o lipsă de mine, La fel cum, din ploaia pe care o bei Cu toamnă, mă-ntorc iar la tine. 30 mai 2016, Constantă Sursă foto: Nemurire / Lorena Georgiana Crăia : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2027, Anul VI
NEMURIRE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382083_a_383412]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > ALEILE TRISTE ÎN PARCURI AȘTEAPTĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1438 din 08 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Aleile triste în parcuri așteaptă zăpada să vină cu albul decor, la fel cum în Mai flori de măr se
ALEILE TRISTE ÎN PARCURI AŞTEAPTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382079_a_383408]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > ALEILE TRISTE ÎN PARCURI AȘTEAPTĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1438 din 08 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Aleile triste în parcuri așteaptă zăpada să vină cu albul decor, la fel cum în Mai flori de măr se îndreaptă, spre ele în ritmuri de zbor de cocor. Înalță rugi grele spre nori și ocară, cerându-le aspru să ningă
ALEILE TRISTE ÎN PARCURI AŞTEAPTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382079_a_383408]
-
zarea cu-a lor supărare, închid orizonturi și-ntunecă sori. Apoi în rafale de viscol descarcă troiene de nea peste parcul proscris, ce vor conteni doar când vântul remarcă schimbat peisaju-n tărâmuri de vis. Sub alba hlamidă o bancă icnește, aleile triste sunt prinse-n covor, o creangă de măr apăsată trosnește, tot parcu-i strivit sub povara din nor. Și iar glasuri iuți mai încearcă solie, spre Eol prin cioară trimis-au cuvânt, să-mprăștie norii și soarele vie, omăt să
ALEILE TRISTE ÎN PARCURI AŞTEAPTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382079_a_383408]
-
covor, o creangă de măr apăsată trosnește, tot parcu-i strivit sub povara din nor. Și iar glasuri iuți mai încearcă solie, spre Eol prin cioară trimis-au cuvânt, să-mprăștie norii și soarele vie, omăt să topească în reavăn pământ. Aleile triste azi gânduri îndreaptă spre astru s-adune tot albul decor, mai bine-i în Mai când flori albe așteaptă, să cearnă spre ele în zbor de cocor. *** Ciclul "Iarna" Volumul "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: aleile triste în parcuri
ALEILE TRISTE ÎN PARCURI AŞTEAPTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382079_a_383408]
-
în reavăn pământ. Aleile triste azi gânduri îndreaptă spre astru s-adune tot albul decor, mai bine-i în Mai când flori albe așteaptă, să cearnă spre ele în zbor de cocor. *** Ciclul "Iarna" Volumul "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: aleile triste în parcuri așteaptă / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1438, Anul IV, 08 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ALEILE TRISTE ÎN PARCURI AŞTEAPTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382079_a_383408]
-
pătrunde cu tot aburul cețos Între frunze muribunde așternându-le pe jos . Și tot Minulescu spune numai ,,celei care pleacă,, Toamna asta e pe bune vara, n-o să se întoarcă . Se ducea în grabă mare am pândit-o pe-o alee Fredonând a sa plecare o romanță fără cheie . De-atunci parcuri desfrunzite ... Citește mai mult ,,În orașu-n care plouăde trei ori pe săptămână,,Minulescu, ne-a spus nouăc-o să vină vreme bunăînsă toamna se-năspreșteși din cer bacovianPloaia nu se mai
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
și trandafiri cățărători ce formaseră o adevărată perdea și ascundeau vederii un lac cu o insulă mică în mijloc. Acolo, își aveau adăpostul păsări de apă sălbatice, ce cuibăreau libere pe insulă și pe lângă malurile lacului. Pe partea cu pădurea, aleea era împrejmuită cu un gard de plasă de sârmă. Aleea se termina cu un pod de lemn ce se prelungea deasupra apei cu o terasă amplă semirotundă din scânduri cu balustradă și două bănci.Terasa era umbrită de ramurile ce
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
vederii un lac cu o insulă mică în mijloc. Acolo, își aveau adăpostul păsări de apă sălbatice, ce cuibăreau libere pe insulă și pe lângă malurile lacului. Pe partea cu pădurea, aleea era împrejmuită cu un gard de plasă de sârmă. Aleea se termina cu un pod de lemn ce se prelungea deasupra apei cu o terasă amplă semirotundă din scânduri cu balustradă și două bănci.Terasa era umbrită de ramurile ce curgeau către oglinda verde a apei, ale unor sălcii plângătoare
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
și a fratelui său,Marcus și curgea pe lângă sera cu răsaduri de legume și flori. Dincolo de seră era o grădină de legume,câteva joarde de vie și o livadă de pomi fructiferi. În spatele serei, după ce ne-am apropiat, venind pe aleea ce cotea de la lac era o grădină de flori, cu o mică fântână într-un colț, la umbra câtorva tufișuri, o bancă și un leagăn. Pe bancă am făcut un popas la cererea Dorei. De acolo, aleea cotea din nou
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
apropiat, venind pe aleea ce cotea de la lac era o grădină de flori, cu o mică fântână într-un colț, la umbra câtorva tufișuri, o bancă și un leagăn. Pe bancă am făcut un popas la cererea Dorei. De acolo, aleea cotea din nou către intrarea din spate a casei, se urca pe terasă, pe o mică rampă special amenajată pentru scaunul Dorei și de aici de pe terasă , se intra direct în bucătărie. Pervazurile terasei și cei doi stâlpi laterali constituiai
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > DE CE PLECI, UNDE TE DUCI? Autor: Ilie Popescu Publicat în: Ediția nr. 1942 din 25 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului De ce pleci, unde te duci? Așa desculță, pe unde apuci, prin păduri și pe alei, ca să fugi de ochii mei. Te-ai supărat așa de tare, pentru acea plăcută îmbrățișare, pe care ți-am oferit-o, cu ardoare, după dulcea sărutare? Revino te rog, frumoasa mea și-ți promit că nu te voi mai supăra
DE CE PLECI, UNDE TE DUCI? de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380500_a_381829]
-
spre amurg, romanță / vom scrie azi, povestea verbului rotund. / Cu anotimpul vieții, iubirea e-n balanță. / Atâtor întrebări, c-un punct eu le răspund.“ (Punct - pag.125 ) sau: „Să te sărut, iubito, tandru, printre frunze, / când toamna geme pe galbene alei, / cu patimă, pe ochi, pe tâmple și pe buze, / să mi te rog, de pleci, toamna să nu-mi iei ! “ (Șoapte de toamnă - pag.83) . În poeziile grupate în acest volum „durerea iubirii răsună-ntre maluri“ , când „se-nchide întomnarea
IOAN VASIU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380600_a_381929]
-
din ochii tăi miroase a gutui Zâmbești în bătaia vântului roșiatic Fericit, numeri păsări, ți-ai amintit Anii de școală, vedeai stoluri pe cer Întrebai de ce zboară? Frunzele de ce pier, Așa vrea Dumnezeu? Mușcam miezul mărului cu păcat Îndrăgostiți pe aleile gălbui Cad frunzele că lacrimi din ochii nimănui... Ce frumoasă ești, toamna! - îmi spui din nou, Vântul îți curge în cascade în păr Petala scuturata, zbor prin ochiul tău Visează-mă un fluture de cristal Învăluita în fulgi de nori
CE FRUMOASĂ EŞTI, TOAMNA de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379350_a_380679]
-
Ediția nr. 1764 din 30 octombrie 2015. Când nimănui nu-i va păsa de tine Valentina revino în labirintul întâiului cuvânt ecou și miros de pământ în umbrele lungi ale serii... Străin de iubire e cel ce te poartă pe-alei prăfuite în plină lumină * Te-așteaptă ferestra cu luceferi de seară îndrăgostiți fără leac- de inima nomadă ce-și caută zeul printre “rândași”exilați în suflete de ceară * ... a câta oară? Când nimănui nu-i va păsa ... Citește mai mult
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]