4,504 matches
-
pustii ale sudului Rusiei erau pline de cadavrele cailor și oamenilor căzuți în vreme ce mărșăluiau spre Sevastopol. Fortificațiile, bormbardate în continuu, trebuiau ridicate din ruine în fiecare noapte de masele de muncitori neprotejați, din rândul cărora mulți au căzut pradă tirului aliat. Resursele Rusiei au fost complet epuizate de război, iar, în momentul în care în luptele de la podul Traktir rușii au aruncat în luptă milițiile populare, a devenit evidentă starea de neputință a imperiului. Povestirile lui Lev Tolstoi, care a fost
Bătălia de la Malahov () [Corola-website/Science/303322_a_304651]
-
completă a războiului din punctul de vedere al rușilor, descriind greutățile marșului prin locurile pustii către linia frontului, mizeria vieții din cazemate, chinul zilnic al reparării fortificațiilor sub focul inamic, în condițiile în care era așteptat în fiecare clipă asaltul aliat, dar și admirația și profundul respect pentru curajul, disciplina și dârzenia apărătorilor. În Franța, bătălia a fost sărbătorită oficial într-un mod special: în afară de bătălia de la Magenta, a fost singură victorie a lui Napoleon al III-lea pentru care s-
Bătălia de la Malahov () [Corola-website/Science/303322_a_304651]
-
de Austria cu Napoleon din rațiuni de stat pe 10 martie 1810 este cu certitudine cea mai severă înfrângere. După abdicarea lui Napoleon ca urmare a războiului celei de-a șasea coaliții, Austria a participat drept statul proeminent al "Sfintei Aliate" la Congresul de la Viena, care a fost marcat vizibil de Kemens Wenzel, cancelarul lui Francisc, prinț de Metternich. Epilogul acesteia este trasarea unei noi hărți a Europei și restaurarea domeniilor străvechi ale lui Francisc (cu exceptia Sfanțului Imperiu de națiune germană
Francisc I al Austriei () [Corola-website/Science/303343_a_304672]
-
parte din averea adunată din cărțile pe care le-a scris. Palatul a fost reinaugurat, astfel, în 1927, unele lucrări interioare continuând, însă, până în 1935. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, palatul a fost loc de întâlnire al diplomaților aliați, fiind, pentru câteva luni, închiriat legației elvețiene din România. După 6 martie 1945, moșia a fost naționalizată forțat de guvernul comunist, Martha Bibescu obținând de la autorități declararea ca monument istoric a palatului, pe care încă îl mai deținea. Prințesa a
Palatul Mogoșoaia () [Corola-website/Science/303365_a_304694]
-
de-al Doilea Război Mondial s-a desfășurat în perioada aprilie 1940 - începutul lui iunie 1940. Operațiunile Aliaților au fost concentrate în două zone: cea din nordul țării, din jurul portului Narvik și regiunea centrală a Norvegiei. Printr-o coincidență, acțiunea aliată a fost purtată în același timp cu invaziile naziste a Danemarcei și Norvegiei din cadrul Operațiunii Weserübung declanșată pe 9 aprilie. În Norvegia centrală, campania a fost reprezentată de atacurile asupra orașelor Åndalsnes și Namsos (Campania Namsos). Baze britanice au fost
Campania aliată din Norvegia (1940) () [Corola-website/Science/302412_a_303741]
-
valea Gudbrandsdal, lipsite fiind de un sprijin aerian coreapunzător, forțele britanice au fost retrase în cele din urmă în mai din centrul Norvegiei. Centrul de greutate al operațiunilor s-a mutat mai apoi în nord. În zona portului Narvik, trupele aliate franco-britanico-polonezo-norvegiene au obținut succese importante. În prima și a doua bătălie de la Narvik, marina militară britanică a distrus forțele navale germane din zonă, iar forțele terestre aliate au cucerit orașul Narvik. Spre deosebire de operațiunile din centrul țării, la Narvik a fost
Campania aliată din Norvegia (1940) () [Corola-website/Science/302412_a_303741]
-
operațiunilor s-a mutat mai apoi în nord. În zona portului Narvik, trupele aliate franco-britanico-polonezo-norvegiene au obținut succese importante. În prima și a doua bătălie de la Narvik, marina militară britanică a distrus forțele navale germane din zonă, iar forțele terestre aliate au cucerit orașul Narvik. Spre deosebire de operațiunile din centrul țării, la Narvik a fost creată o bază aeriană suficient de puternică pentru a contracara acțiunile Luftwaffe, care nu a mai avut controlul total aerian. Până în cele din urmă, succesele germanilor din
Campania aliată din Norvegia (1940) () [Corola-website/Science/302412_a_303741]
-
controlul total aerian. Până în cele din urmă, succesele germanilor din Țările de Jos și din Franța după invazia declanșată pe 10 mai, combinate cu presiunile germane dinspre centrul Norvegiei spre nord, au pus în pericol pozițiile aliate de la Narvik. Trupele aliate au fost retrase din Narvik în Operațiunea Alfabet din 8 iunie 1940. Eșecul campaniei britanice - cu șansele irosite și cu succesele plătite greu - poate fi pusă în sarcina lui Winston Churchill, Prim Lord al Amiralității Britanice. Dar, de fapt, 'Dezbaterea
Campania aliată din Norvegia (1940) () [Corola-website/Science/302412_a_303741]
-
plin proces de industrializare, având o marină în continuă dezvoltare, (care și-a dublat capacitatea între războiul franco-prusac și primul război mondial), au devenit rapid o amenințare strategică pentru piețele și securitatea unor puteri mai demult stabilite, așa cum erau Puterile Aliate și Imperiul Rus. Eforturile germane a dus la cucerirea doar a unui mic imperiu colonial, în comparație cu cele ale Angliei sau Franței. Ca urmare a inițiativelor politicii externe germane, (dar și a fondării unei importante flote militare prin legile din 1898
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
Echilibrul european instabil al puterii a fost distrus în momentul în care Austro-Ungaria, aliatul Germaniei încă din 1879, a declarat război Serbiei în iulie 1914, după asasinarea moștenitorului tronului Austriei. Germania a sprijinit în mod necondiționat obiectivele din Serbia ale aliatului austriac credincios. Serbia era sprijinită de Imperiul Rus, care la rândul lui era aliat cu Franța. Ca urmare a deciziei Rusie de mobilizare generală, (împotriva atât a Austro-Ungariei cât și a Germaniei), Germania a declarat război Rusiei și Franței în
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
interzicere a testelor nucleare, Nixon simțea că nu va avea timp ca președinte să-l ducă la bun sfârșit. Nu au existat progrese semnificative în aceste negocieri. Întrucât conform , SUA urma să evite pe cât posibil să acorde direct asistență combatanților aliați, ajutându-i în schimb să se apere singuri, Statele Unite au crescut cu mult vânzările de armament către Orientul Mijlociu—în particular către Israel, Iran și Arabia Saudită—în timpul administrației Nixon. Administrația Nixon a susținut ferm Israelul, aliat al americanilor în Orientul Mijlociu, dar
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
Roșu (10 mai 1940), avansând spre coasta Atlanticului. Fabrica Renault a fost preluată de nemți, fiind administrată de Daimler-Benz producând automobile pentru Germania Nazistă, în cele din urmă fabrica Renault de la Billancourt a fost printre primele ținte ale bombardamentului Forțelor Aliate venite să elibereze Franța de sub ocuparea nazistă. După eliberarea Franței, Louis a fost arestat și încarcerat la Fresnes, fiind acuzat de "relații comerciale cu dușmanii". Înaintea eliberării din 1944, Louis Renault a decedat în timp ce își pregătea apărarea. În urma necropsiei, s-
Renault () [Corola-website/Science/302448_a_303777]
-
Levant era sub semnul întrebării. În primăvara lui 1274 î.Hr, anul al cincilea al domniei lui Ramses, Imperiul Hitit aliat cu Anatolia și Siria, hotărăsc să atace teritoriul nordic al Egiptului. Regele hitit, Muwatallis al II-lea conducea forțele aliate formate din două contingente a câte 18.000 de soldați fiecare și 2.500 care de luptă. Ramses avea să riposteze cu o armată formată din 20.000 de soldați și care de luptă. Numărul de efective al celor tabere
Ramses al II-lea () [Corola-website/Science/302466_a_303795]
-
pentru recrutarea unitatilor. Lemnul este obținut de pe urma defrișării și este utilizat pentru construirea clădirilor,iar aurul și piatră sunt obținute din exploatarea minelor.Resursele sunt carate și depozitate de săteni. Jucătorii pot construi piețe pentru a comercializa resursele cu jucătorii aliați,fiind o sursă veritabilă de aur în cazul în care vinzi mâncarea,lemnul sau piatră. Se construiesc case pentru a mări limită unităților (limita maximă fiind 200) și castele pentru securitate. The Age of Kings oferă posibilitatea alegerii între mai
Age of Empires II: The Age of Kings () [Corola-website/Science/302886_a_304215]
-
în restul Etruriei, lăudându-se că au învins trei generali români într-o singură bătălie. M. Furius Camillus, fiind sprijinit de etruscii din Caere, a cucerit și distrus orașul Veii din temelii și i-a vândut locuitorii că sclavi. Etruscii aliați au primit cetățenie română limitată. Nu au dispărut litigiile cu latinii, miza fiind controlul așezării Ardea, situată la 42 de km de Romă. Românii obțin salinele de la gurile Tibrului și supun alte centre etrusce, printre care și Volsinii, centru religios
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
a conturat în sud, cănd bogată și influența cetate grecească din sudul Italiei, Tarentul, nu a acceptat distrugerea samniților, nici alianța dintre Romă și Cartagina, prin care și-au delimitat zonele lor de influență în Italia și Sicilia. Sprijinită de aliații ei osci și campanieni, Romă a lansat o expediție militară în golful Tarentului. Tarentinii au solicitat și obținut sprijinul militar al generalului elenistic,Pyrrhus din Epirus. El a ajuns rege al Epirului în 296 î.Hr., și după ce a fost alungat
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
5 milioane de germani din răsăritul țării au fost strămutați în Germania centrală. În teritoriile germane au fost colonizați ruși, ucrainieni, polonezi, cehi și alții. În zona de ocupație sovietică a fost proclamată Republica Democrată Germană, iar în restul zonelor aliate s-a format Republica Federală Germania. În Europa, Uniunea Sovietică a dus greul războiului, pentru că Aliații vestici nu au putut deschide un al doilea front până la debarcările din Italia și din Normandia. Aproximativ 28 de milioane de sovietici, dintre care
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
tactic un șoc inițial și erau lipsite de arme contra tancurilor, dar în curând ele au descoperit muniția antitanc și folosirea de tranșee mai late pentru a limita mobilitatea tancurilor britanice. Evoluția condițiilor pe câmpul de luptă a forțat tancurile aliate să se dezvolte pe tot parcursul războiului, producând noi modele ca Mark V, care putea să treacă peste obstacole mari, în special tranșee late. Tancul francez Renault FT-17, apărut spre sfârșitul războiului, a fost un proiect revoluționar, care a influențat
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
față de toate amenințările posibile, din toate unghiurile, ar fi extrem de greu și puțin practic. De aceea proiectul tancului trebuie să caute un echilibru corect între protecție și greutate. La majoritatea vehiculelor de luptă blindajul este fabricat din plăci de oțel aliat sudate, sau, foarte rar, datorită costurilor foarte mari, dintr-o singură piesă. În unele cazuri blindajul este făcut din aluminiu sau alte materiale ușoare, ca fibrele sintetice. Eficiența blindajului este exprimată comparativ cu rezistența unei plăci etalon de oțel omogen
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
fulgere, în mijlocul cărora se află trei vrăjitoare ce hotărăsc să se întâlnească cu Macbeth. În scenă următoare intra un căpitan ce îl anunță pe Duncan, regele Scoției, faptul ca generalii săi Macbeth - Nobil de Glamis și Banco au învins forțele aliate ale Norvegiei și Irlandei, conduse de trădătorul McDonwald. În următoarea scenă apare armata scoțiana în frunte cu Macbeth și Banco se întorc victorioși din lupta cu rebelii. În drum, întâlnesc un grup de vrăjitoare care le prezic viitorul. Ele i
Macbeth () [Corola-website/Science/304537_a_305866]
-
a asigura o alianță mai stabilă cu Austria și de asemenea un moștenitor, pe care prima sa soție, Josephine, nu reușise să i-l ofere. În afară de Imperiul Francez, Napoleon controla Confederația Elvețiană, Confederația Rinului, Ducatul Varșoviei și Regatul Italiei. Teritoriile aliate includeau: Regatul Spaniei (Joseph Bonaparte), Regatul Westfaliei (Jérôme Bonaparte), Regatul Neapolelui (Joachim Murat, cumnatul lui Napoleon), Principatul Lucca și Piombino (Felix Bacciochi, cumnat al lui Napoleon), și foștii inamici, Prusia și Austria. În 1812, Napoleon a invadat Rusia. El încerca
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
să se alăture aliaților. Armatele napoleoniene erau depășite numeric cu o proporție de doi la unu în Germania. După încheierea armistițiului, Napoleon părea că a recâștigat inițiativa strategică după bătălia de la Dresda (august 1813), în timpul căreia a înfrânt o armată aliată superioară din punct de vedere numeric, producându-le aliaților pierderi foarte mari, în timp ce francezii au avut pierderi moderate. Totuși, incapacitatea mareșalilor francezi de a relua rapid ofensiva l-a împiedicat pe împărat să fructifice victoria obținută la Dresda. La Leipzig
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
peste un sfert de milion de rezerviști și a dat un decret pentru o viitoare mobilizare a aproximativ 2,5 milioane de soldați în nou refăcuta armată franceză. Napoleon trebuia să facă față atacului a cam 700.000 de soldați aliați, în condițiile în care planurile acestora din urmă prevăzuseră mobilizarea în primele linii a un milion de militari, cu 200.000 de soldați în spatele frontului ca trupe de rezervă, logistică și unități auxiliare. Forțele aliate ar fi trebuit să copleșească
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
cam 700.000 de soldați aliați, în condițiile în care planurile acestora din urmă prevăzuseră mobilizarea în primele linii a un milion de militari, cu 200.000 de soldați în spatele frontului ca trupe de rezervă, logistică și unități auxiliare. Forțele aliate ar fi trebuit să copleșească numeric armata franceză, care nu avea să ajungă la efectivul plănuit de 2,5 milioane de soldați. Napoleon a luat 128.000 de soldați ai Armatei de Nord și a efectuat un atac preemptiv în
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
franceză, care nu avea să ajungă la efectivul plănuit de 2,5 milioane de soldați. Napoleon a luat 128.000 de soldați ai Armatei de Nord și a efectuat un atac preemptiv în Belgia. El a dorit să atace forțele aliate înainte ca acestea să reușească să-și adune forțele, în speranța că îi va alunga pe britanici de pe continent iar pe prusaci îi va determina să nu intre în război. Marșul executat de împărat i-a luat prin surprindere pe
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]