5,298 matches
-
dintre ei să-și dorească să ne păstreze pe noi sau pe copii. Vocea bărbatului era plină de speranță. — Deci, vezi, nu e vorba decât să-i convingem să ne accepte punctul de vedere. —Uiți un lucru, a spus încet Alice. Amanda mă urăște pe mine, iar Jake te urăște pe tine. Chiar dacă ar fi de acord să se despartă de noi, nu ne-ar permite niciodată să fim împreună. Alice avea dreptate. Hugo și-a terminat plăcinta, care nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
accepte punctul de vedere. —Uiți un lucru, a spus încet Alice. Amanda mă urăște pe mine, iar Jake te urăște pe tine. Chiar dacă ar fi de acord să se despartă de noi, nu ne-ar permite niciodată să fim împreună. Alice avea dreptate. Hugo și-a terminat plăcinta, care nu mai avea nici o savoare, meditând la acest aspect. Cred că cel mai bine, a spus el într-un final, ar fi să procedăm în două etape. Prima ar fi să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Jake și pe Amanda și să ne stabilim pe cont propriu. Separat. Apoi, după ce se vor fi obișnuit cu ideea asta și după ce vor fi văzut că sistemul funcționează, începem să le implementăm și ideea că noi doi suntem împreună. Alice s-a gândit la asta. Adevărul era că o viață fără Jake n-ar fi afectat-o prea mult pe Rosa. Decizia de a rămâne cu Jake nu fusese un succes. Nici din punctul de vedere al relației de cuplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
trăiască acolo. Iar ceea ce noi trebuie să le vindem lui Jake și Amandei este un vis despre cât de ușoare le-ar deveni viețile și despre cât de bine le-ar fi fără noi. Presupun că așa e, a spus Alice. Fără îndoială că nu ar fi fost deloc dificil să-l lase pe Jake de unul singur. În ciuda incursiunilor revistei în economiile ei - incursiuni care, acum că le pusese capăt, nu îmbunătățiseră atmosfera domestică - probabil că își putea permite să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
atenție, totul o să fie bine. Important e să nu existe șocuri apărute așa, din senin. Nici unul dintre ei nu trebuie să afle ce punem la cale. Nu până când nu vrem noi să afle. — Faci ca totul să sune simplu. Când Alice s-a întins, zâmbitoare, să-l sărute, Hugo a simțit cum prohabul i se trezește la viață. —Măi, măi, măi! Vocea care venea din spatele lor avea un ton răutăcios și, în același timp, victorios. Soțul și tatăl devotat, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe Laura, care-i zâmbea. Nu era un zâmbet amabil. Hugo și-a spus că, din cauza straturilor uleioase de farduri și a luminii de lumânare care-i lungea trăsăturile, femeia arăta ca un gargui malefic. Când a recunoscut-o pe Alice, strălucirea Laurei a pălit. —Și eco-prințesa! a exclamat ea. Apoi ochii i-au revenit asupra lui Hugo. —Cine-și imagina c-o să vă întâlnesc aici! Vocea îi era plină de un triumf amar. Era clar că-i văzuse când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Vocea îi era plină de un triumf amar. Era clar că-i văzuse când se sărutaseră. Hugo și-a spus că se simțea ca un șoarece prins între labele teribil de sadice ale unei pisici. Laura a întors capul către Alice. Am avut dreptate. Arată într-adevăr bine. —Laura, a spus Hugo în sfârșit. Dinții Laurei au sclipit lipicioși în lumina lumânărilor. —Fergus s-a întors pe perioada weekendului, așa că m-a adus aici ca să mă recompenseze cu o cină. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a face față furiei Amandei în persoană. În clipele mai optimiste, Hugo își imagina că neveste-sii nici n-o să-i pese; în fond, ce era o aventură? Dar apoi, bărbatul își amintea că era vorba de o aventură cu Alice, femeia care era responsabilă pentru încheierea carierei Amandei de la Intercorp. De fiecare dată când se gândea la situația asta, Hugo simțea fiori reci pe șira spinării. Ceea ce însemna că simțea fiorii ăștia aproape tot timpul. Când nu se gândea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de la Intercorp. De fiecare dată când se gândea la situația asta, Hugo simțea fiori reci pe șira spinării. Ceea ce însemna că simțea fiorii ăștia aproape tot timpul. Când nu se gândea la nevastă-sa, Hugo își făcea griji din cauza lui Alice. Nu mai vorbise cu ea din noaptea aceea teribilă când Laura, cu ochii sclipitori, se coborâse asupra lor cu o furie răzbunătoare. Alice își aruncase șervetul mare și alb ca pe un drapel al capitulării și fugise din restaurant, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ăștia aproape tot timpul. Când nu se gândea la nevastă-sa, Hugo își făcea griji din cauza lui Alice. Nu mai vorbise cu ea din noaptea aceea teribilă când Laura, cu ochii sclipitori, se coborâse asupra lor cu o furie răzbunătoare. Alice își aruncase șervetul mare și alb ca pe un drapel al capitulării și fugise din restaurant, cu umerii rigizi din cauza plânsului reprimat. Hugo o urmase. Bubuiala continuă a muzicii drum’n’base din foaier se constituise în fundalul sonor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și fugise din restaurant, cu umerii rigizi din cauza plânsului reprimat. Hugo o urmase. Bubuiala continuă a muzicii drum’n’base din foaier se constituise în fundalul sonor al nefericirii lor până la venirea taxiului care trebuia s-o ducă acasă pe Alice. Abia atunci femeia se uitase la el, cu ochii lărgiți de teamă. — Ce naiba o să se întâmple acum? Ce-o să ne facem? Fugim împreună? Și cu copiii cum rămâne? a zis ea prinzându-l cu mâinile albite din cauza efortului. Cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
el închizând portiera sclipitoare a mașinii. Totul o să fie bine. Ce dac-o să iasă totul la lumină? S-ar putea să fie mai bine așa. O să grăbească lucrurile. Hugo și-a dat seama, din cauza chipului alb și nefericit al lui Alice, care se proiecta pe fondul întunecat al banchetei de pluș din mașină, că ea nu-i împărtășea optimismul. Nici el nu era sigur ce simțea. În timp ce se lupta cu Theo pe masa de schimbat scutece, Hugo s-a gândit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
haina pe umeri. O să ai nevoie. Tocmai ai declarat pentru o revistă cu circulație națională că sunt o soție și o mamă fantastică. Dacă mai devreme aveai șanse să câștigi, acum ai să pierzi cu siguranță. Capitolul 26tc " Capitolul 26" Alice urmărise și așteptase momentul potrivit ca să discute cu Jake despre viitor. Momentul nu venise încă. În mare parte, pentru că soțul ei fusese mai tot timpul plecat de-acasă. Angajamentele din ce în ce mai numeroase legate de La Gunoi!, urmate de serile, din ce în ce mai dese, petrecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Jake despre viitor. Momentul nu venise încă. În mare parte, pentru că soțul ei fusese mai tot timpul plecat de-acasă. Angajamentele din ce în ce mai numeroase legate de La Gunoi!, urmate de serile, din ce în ce mai dese, petrecute de Jake la eco-proteste, însemnau că ocaziile pentru ca Alice să deschidă o discuție se iveau la prima oră a dimineții sau la ore foarte târzii din noapte. Or, nici una dintre aceste variante nu era ideală pentru a aborda posibila destrămare a familiei. Alice se gândea tot timpul la Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la eco-proteste, însemnau că ocaziile pentru ca Alice să deschidă o discuție se iveau la prima oră a dimineții sau la ore foarte târzii din noapte. Or, nici una dintre aceste variante nu era ideală pentru a aborda posibila destrămare a familiei. Alice se gândea tot timpul la Hugo. În fiecare noapte, stând singură în pat, de vreme ce Jake se întorcea foarte târziu, Alice își aducea aminte de clipele în care buzele lui Hugo se lipiseră de ochii ei, de gura, de gâtul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ore foarte târzii din noapte. Or, nici una dintre aceste variante nu era ideală pentru a aborda posibila destrămare a familiei. Alice se gândea tot timpul la Hugo. În fiecare noapte, stând singură în pat, de vreme ce Jake se întorcea foarte târziu, Alice își aducea aminte de clipele în care buzele lui Hugo se lipiseră de ochii ei, de gura, de gâtul și de sânii ei. Își dorea cu disperare să știe ce făcea Hugo și cum stătea treaba cu Amanda. Dar, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
numai un nebun ar fi încercat să facă gestul nesăbuit de a lua legătura cu el. Mai întâi trebuia rezolvată situația cu Jake. Și, așa cum îi atrăsese Hugo atenția, situația trebuia rezolvată cât mai subtil și mai rațional cu putință. Alice se gândise foarte serios la discuția lor din restaurant și acum era mai optimistă. Luând în considerare trecutul ei de avocat și talentul ei de a aduce argumente, poate că avea să fie în stare să-l convingă pe Jake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Luând în considerare trecutul ei de avocat și talentul ei de a aduce argumente, poate că avea să fie în stare să-l convingă pe Jake că soluția lui Hugo era, într-adevăr, cea mai bună pentru toți cei implicați. Alice aproape că adormise în noaptea în care a auzit ușa de la intrarea în căsuță trântindu-se cu putere. Și, imediat după asta, niște pași grei și furioși care urcau scările. Rosa a început să scâncească și să se foiască în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că adormise în noaptea în care a auzit ușa de la intrarea în căsuță trântindu-se cu putere. Și, imediat după asta, niște pași grei și furioși care urcau scările. Rosa a început să scâncească și să se foiască în pat. Alice a înghețat sub plapumă. Chiar mai mult decât înghețase până atunci, dată fiind temperatura mereu nepotrivită din casă. Ușa de la dormitor s-a deschis, lăsând să pătrundă în cameră o felie de lumină. —Al! a șuierat Jake. Vreau să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Chiar mai mult decât înghețase până atunci, dată fiind temperatura mereu nepotrivită din casă. Ușa de la dormitor s-a deschis, lăsând să pătrundă în cameră o felie de lumină. —Al! a șuierat Jake. Vreau să vorbesc cu tine jos. Acum. Alice s-a furișat, vinovată, de sub plapumă. Bănuia, nenorocită, că Jake aflase de Hugo. Dar cum? —Drobușor! a explodat Jake, în chip de explicație, când Alice a ajuns, desculță și tremurând de frig, în sufragerie, ca să descopere că bănuielile ei fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o felie de lumină. —Al! a șuierat Jake. Vreau să vorbesc cu tine jos. Acum. Alice s-a furișat, vinovată, de sub plapumă. Bănuia, nenorocită, că Jake aflase de Hugo. Dar cum? —Drobușor! a explodat Jake, în chip de explicație, când Alice a ajuns, desculță și tremurând de frig, în sufragerie, ca să descopere că bănuielile ei fuseseră adevărate. —Drobușor? a întrebat ea înfigându-și unghiile în tricoul second-hand, decolorat și supradimensionat cu care era îmbrăcată. —Drobușor! a repetat Jake. Te referi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe romani? Cum îl ajutase pe Jake treaba asta ca să-și dea seama ce se întâmplase? —Și care se dovedește a fi o alternativă viabilă la vopselele artificiale indigo, care sunt potențial cancerigene, și care sunt folosite acum pentru blugi. Alice s-a încruntat. —Cum? Nu înțeleg? Jake a scotocit în buzunar. —Nici eu n-am înțeles la început, când am găsit chestia asta, a mârâit el, fluturând pe sub nasul lui Alice o bucată mototolită de material din bumbac alb. Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
potențial cancerigene, și care sunt folosite acum pentru blugi. Alice s-a încruntat. —Cum? Nu înțeleg? Jake a scotocit în buzunar. —Nici eu n-am înțeles la început, când am găsit chestia asta, a mârâit el, fluturând pe sub nasul lui Alice o bucată mototolită de material din bumbac alb. Alice s-a holbat la el. Mai întâi a fost nedumerită, apoi, recunoscând obiectul, inima a început să-i bată de să-i sară din piept. Era batista pe care Hugo i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Alice s-a încruntat. —Cum? Nu înțeleg? Jake a scotocit în buzunar. —Nici eu n-am înțeles la început, când am găsit chestia asta, a mârâit el, fluturând pe sub nasul lui Alice o bucată mototolită de material din bumbac alb. Alice s-a holbat la el. Mai întâi a fost nedumerită, apoi, recunoscând obiectul, inima a început să-i bată de să-i sară din piept. Era batista pe care Hugo i-o împrumutase când se întâlniseră în librărie. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
care Hugo i-o împrumutase când se întâlniseră în librărie. Probabil că Jake o găsise în mormanul cu rufe de spălat. Și, desigur, batista avea brodate inițialele lui Hugo. —Of, ce gest othelian din partea ei! Ce prostie nenorocită din partea ei! Alice și-a strâns pumnii. Ar fi trebuit să ascundă batista imediat. Dar, pe de altă parte, la vremea respectivă n-avusese nici un motiv. Era departe de a fi disperată, ca acum, să-l revadă pe Hugo. Din contră! Nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]