3,221 matches
-
cm precum și prezența unor versanți cu expoziție nordică și panțe mari au favorizat practicarea sporturilor de iarnă. Bioclimatul este tonifiant, excitant cu anumite nuanțe de sedare. Domină etajul pădurilor de molid cu asociațiile vegetale specifice acestuia, iar mai sus etajul alpin și subalpin. Pajiștile montane sunt cu un înalt grad de biodiversitate, fiind clasificate drept pajiști cu înaltă valoare naturală. Un element de specificitate al zonei este reprezentat de prezență mlaștinilor oligotrofe (tinoave), ce păstrează elemente floristice specifice perioadelor interglaciare și
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
Categoria ÎI IUCN (arie protejată administrată în special pentru protecția ecosistemelor și pentru recreere) d. Monumente ale naturii - Categoria III IUCN a.Situri de importanță comunitară - protecție, conservare,menținere sau refacere ale unor specii și habitate regiunii biogeografice respective (Regiunea alpina în acest caz) b. Arii de protecție avifaunistică - vizează aceleași obiective dar sunt focalizate pe speciile de păsări și pe habitatele acesora Zona este conectată pe ansamblu la principalele magistrale auto și feroviare din nordul Carpaților Orientali având un grad
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
și minime ce coboară la -25, -28șC. Temperatura medie anuală nu depășește 10șC. În suprafața rezervației naturale sunt prezente mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri acidofile cu molidișuri, păduri dacice de fag, păduri aluviale cu arin și frasin, tufărișuri alpine și boreale, versanți cu vegetație de stâncărie, pajiști calcifile alpine și subalpine, fânețe și pășuni montane, ori izvoare și mlaștini alcaline. Aria naturală reprezintă înteres floristic datorită speciilor de arbori, arbusti, precum și a multitudinilor vegetale din stratul ierbos. Specii arboricole
Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru () [Corola-website/Science/325479_a_326808]
-
nu depășește 10șC. În suprafața rezervației naturale sunt prezente mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri acidofile cu molidișuri, păduri dacice de fag, păduri aluviale cu arin și frasin, tufărișuri alpine și boreale, versanți cu vegetație de stâncărie, pajiști calcifile alpine și subalpine, fânețe și pășuni montane, ori izvoare și mlaștini alcaline. Aria naturală reprezintă înteres floristic datorită speciilor de arbori, arbusti, precum și a multitudinilor vegetale din stratul ierbos. Specii arboricole: alcătuite din conifere (molidișuri) în asociere cu fag ("Fagus sylvatica
Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru () [Corola-website/Science/325479_a_326808]
-
declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 6.989,20 ha. Aria protejată reprezintă golul alpin ce se desfasoara între Vârful Podragu (2.482 m.) și Vârful Suru (2.281 m.). Teritoriul rezervației cuprinde zone cu stâncării, căldări suspendate, lacuri glaciare (Lacul Bâlea, Lacul Podragu, Lacul Doamnei, Lacul Avrig, Lacul Podrăgel, Lacul Călțun), morene, culmi abrupte
Golul Alpin al Munților Făgăraș între Podragu - Suru () [Corola-website/Science/325519_a_326848]
-
între Vârful Podragu (2.482 m.) și Vârful Suru (2.281 m.). Teritoriul rezervației cuprinde zone cu stâncării, căldări suspendate, lacuri glaciare (Lacul Bâlea, Lacul Podragu, Lacul Doamnei, Lacul Avrig, Lacul Podrăgel, Lacul Călțun), morene, culmi abrupte, văii, izvoare, pășuni alpine și zone împădurite. Rezervatia naturală fost înființată în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice din nordul Munților Făgăraș (grupa montană aparținând lanțului carpatic al Meridionalilor). Floră lemnoasa are în componență
Golul Alpin al Munților Făgăraș între Podragu - Suru () [Corola-website/Science/325519_a_326848]
-
protejate"), este inclusă în Parcul Natural Bucegi și se întinde pe o suprafață de 3.478 hectare. Aria protejată reprezintă o zonă naturală cu un relief bine diversificat (stâncării, crește, vai glaciare, lapiezuri, doline, circuri glaciare, abrupturi calcaroase, avene, goluri alpine, peșteri); păduri, poiene, pajiști și pășuni. Acesta lanțului muntos al Carpaților Meridionali și în special al Munților Bucegi. Rezervatia dispune de mai multe tipuri de habitate naturale de interes comunitar (păduride conifere, păduri dacice de fag, păduri în amestec, pajiști
Abruptul prahovean Bucegi () [Corola-website/Science/325933_a_327262]
-
pajiști și pășuni. Acesta lanțului muntos al Carpaților Meridionali și în special al Munților Bucegi. Rezervatia dispune de mai multe tipuri de habitate naturale de interes comunitar (păduride conifere, păduri dacice de fag, păduri în amestec, pajiști montane, pajiști calcifile alpine și subalpine, fânețe montane, tufărișuri alpine și boreale, peșteri în care accesul publicului este interzis, grohotișuri calcaroase și de șisturi, grohotișuri silicioase, versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, vegetație lemnoasa de-a lungul cursurilor de apă) ce adăpostesc
Abruptul prahovean Bucegi () [Corola-website/Science/325933_a_327262]
-
al Carpaților Meridionali și în special al Munților Bucegi. Rezervatia dispune de mai multe tipuri de habitate naturale de interes comunitar (păduride conifere, păduri dacice de fag, păduri în amestec, pajiști montane, pajiști calcifile alpine și subalpine, fânețe montane, tufărișuri alpine și boreale, peșteri în care accesul publicului este interzis, grohotișuri calcaroase și de șisturi, grohotișuri silicioase, versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, vegetație lemnoasa de-a lungul cursurilor de apă) ce adăpostesc o gamă diversă de floră spontană
Abruptul prahovean Bucegi () [Corola-website/Science/325933_a_327262]
-
Iris ruthenica"), cimbrișor de câmp ("Thymus serpyllum"), ciurul zânelor ("Carlina acaulis"), argințica ("Dryas octopela"), cornut de munte ("Cerastium arvense"), ciuboțica cucului de munte ("Primula eliator"), saxifraga roșie ("Saxifraga oppositifolia"), margareta ("Leucanthemum vulgare"), lâna caprelor ("Cerastium tomentosum"), clopoțel de munte ("Campanula alpina") piciorul cocosului ("Ranunculus repens L."), feriga de piatră ("Cysptopteris alpina"), micsandra de munte ("Erysimum officinalis"). În vecinătatea rezervației naturale se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: "Lăcașuri de cult "Castele Muzee Arii protejate
Abruptul prahovean Bucegi () [Corola-website/Science/325933_a_327262]
-
acaulis"), argințica ("Dryas octopela"), cornut de munte ("Cerastium arvense"), ciuboțica cucului de munte ("Primula eliator"), saxifraga roșie ("Saxifraga oppositifolia"), margareta ("Leucanthemum vulgare"), lâna caprelor ("Cerastium tomentosum"), clopoțel de munte ("Campanula alpina") piciorul cocosului ("Ranunculus repens L."), feriga de piatră ("Cysptopteris alpina"), micsandra de munte ("Erysimum officinalis"). În vecinătatea rezervației naturale se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: "Lăcașuri de cult "Castele Muzee Arii protejate
Abruptul prahovean Bucegi () [Corola-website/Science/325933_a_327262]
-
adesea fragile: drumeții pot distruge accidental mediul de care se bucură. Deși acțiunea unei persoane nu poate afecta puternic mediul, efectul de masă a unui număr mare de excursioniști poate degrada mediul înconjurător. Spre exemplu, adunând lemne într-o zonă alpină pentru a face un foc poate fi neprimejdioasă dacă se face o dată (cu excepția riscului de incendiu). Însă strângerea lemnului ani la rând, ar putea lipsi o zonă alpină de elemente nutritive valoroase. În general, zonele protejate, cum ar fi parcurile
Drumeție () [Corola-website/Science/325978_a_327307]
-
excursioniști poate degrada mediul înconjurător. Spre exemplu, adunând lemne într-o zonă alpină pentru a face un foc poate fi neprimejdioasă dacă se face o dată (cu excepția riscului de incendiu). Însă strângerea lemnului ani la rând, ar putea lipsi o zonă alpină de elemente nutritive valoroase. În general, zonele protejate, cum ar fi parcurile, au regulamentele în vigoare pentru a proteja mediul înconjurător. Dacă excursioniști urmează aceste regulamente, impactul lor poate fi redus la minimum. Astfel de reglementări includ interzicerea focului cu
Drumeție () [Corola-website/Science/325978_a_327307]
-
fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum", Păduri ilirice de stejar cu carpen ("Erythronio-Carpiniori"), Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Izvoare petrifiante cu formare de travertin ("Cratoneurion"), Vegetație lemnoasă cu "Salix eleagnos" de-a lungul râurilor montane, Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane și Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane) ce adăpostesc o gamă diversă de
Parcul Național Defileul Jiului () [Corola-website/Science/324863_a_326192]
-
gobio"), dunăriță ("Sabanejewia aurata") și porcușorul de vad ("Gobio uranoscopus"); precum și opt specii de nevertebrate: gândacul sihastru ("Osmoderma eremita"), gândacul de apă ("Rhysodes sulcatus"), rădașca (" Lucanus cervus"), croitorul mare al stejarului ("Cerambyx cerdo"), croitorul cenușiu al stejarului ("Morimus funereus"), croitorul alpin ("Rosalia alpina"), gândacul roșu ("Cucujus cinnaberinus") și racul de ponoare ("Austropotamobius torrentium"). Alte specii faunistice (mamifere, reptile și amfibieni) semnalate în arealul sitului: capră neagră ("Rupicapra rupicapra"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), jder de copac
Parcul Național Defileul Jiului () [Corola-website/Science/324863_a_326192]
-
Sabanejewia aurata") și porcușorul de vad ("Gobio uranoscopus"); precum și opt specii de nevertebrate: gândacul sihastru ("Osmoderma eremita"), gândacul de apă ("Rhysodes sulcatus"), rădașca (" Lucanus cervus"), croitorul mare al stejarului ("Cerambyx cerdo"), croitorul cenușiu al stejarului ("Morimus funereus"), croitorul alpin ("Rosalia alpina"), gândacul roșu ("Cucujus cinnaberinus") și racul de ponoare ("Austropotamobius torrentium"). Alte specii faunistice (mamifere, reptile și amfibieni) semnalate în arealul sitului: capră neagră ("Rupicapra rupicapra"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), jder de copac ("Martes martes
Parcul Național Defileul Jiului () [Corola-website/Science/324863_a_326192]
-
Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montana ("Vaccinio-Piceetea"), Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri de stejar cu carpen ("Erythronio-Carpiniori"), Pajiști aluviale din "Cnidion dubii", Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Fânețe montane, Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane, Tufărișuri cu specii subarctice de "Salix") ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic al Orientalilor. În arealul parcului este întâlnită o gamă diversă plante, dintre care unele
Parcul Natural Defileul Mureșului Superior () [Corola-website/Science/324435_a_325764]
-
a III-a - zone protejate") și o suprafață de. Aria protejată este inclusă în situl de importanță comunitară - "Defileul Mureșului Superior" și reprezintă o zonă peisagistică (păduri de luncă, făgete, aninișuri și specii ierboase) încadrată în două bioregiuni (continentală și alpină) din estul Transilvaniei, pe cursul superior al Mureșului, între Munții Călimani și Gurghiu. Fauna rezervației este una diversificată, bogată în specii de mamifere, păsări, pești, reptile și amfibieni. În vecinătatea rezervației naturale se află câteva obiective de interes istoric, cultural
Defileul Deda - Toplița () [Corola-website/Science/324509_a_325838]
-
marne ce sunt probabil acoperite de sedimentele pliocene deoarece ele nu au fost identificate în muscelele argeșene. Ultima fază de sedimentare în Depresiunea Getică este precedată de mișcările moldavice care cutează și depozitele acesteia conferindu-i caracter de unitate tectonică alpină. Din Sarmațianul mediu până în Pliocenul târziu depozitele marnoase, nisipoase și grezoase au acoperit atât formațiunile cutate ale depresiuni cât și formațiunile Platformei Valahe, apărând la zi în toată partea sudică a Subcarpaților Argeșului. Printre depozitele de apă dulce ale Pliocenului
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
hectare, a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o zonă montană (vârfuri, abrupturi calcaroase, stâncării, peșteri, văii, pajiști alpine, păduri și fânețe) cu un deosebit interes peisagistic, floristic, geologic și speologic; cu floră și faună specifică Meridionalilor. Rezervația naturală include în teritoriul său "Peștera Cloșani" și "Peștera Cioaca cu Brebenei", două obiective naturale de interes științific și speologic.
Piatra Cloșanilor () [Corola-website/Science/326964_a_328293]
-
Vidra. Rezervația naturală Miru-Bora a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o zonă ce conservă habitate de pajiști alpine, formațiuni ierboase și tufărișuri cu jneapăn ("Pinus mugo") și bujor de munte (din specia "Rhododendron myrtifolium") și adăpostește o mare varietate specii faunistice, unele protejate prin lege (urs brun, cerb, cocoș de munte).
Rezervația Miru-Bora () [Corola-website/Science/326466_a_327795]
-
Relieful periglaciar reprezintă un relief climatic dezvoltat la contactul dintre regiunile polare și cele temperate (în tundra) și în munții înalți din etajul alpin. Se află dincolo de limita pădurii. Termenul a fost introdus în 1909 de polonezul M. Lozinski. Fiind o zonă de tranziție, între climatul polar și cel temperat, periglaciarul apare cu o serie de nuanțe (arctic continental, arctic propriu-zis, climatul rece oceanic
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
dincolo de limita pădurii. Termenul a fost introdus în 1909 de polonezul M. Lozinski. Fiind o zonă de tranziție, între climatul polar și cel temperat, periglaciarul apare cu o serie de nuanțe (arctic continental, arctic propriu-zis, climatul rece oceanic și cel alpin), care se răsfrâng în ritmul, intensitatea și ponderea proceselor cât și în tipul de forme și structuri rezultate. În aceste regiuni temperaturile sunt scăzute dar cu frecvente treceri de la valori pozitive la valori negative. În general zăpadă este puțină iar
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
nu se realizeze. Grohotișurile reprezintă mase de pietre colțuroase acumulate la baza abrupturilor. În general blocurile cele mai mari se dispun la exterior, iar cele mai fine către partea superioară a acumulării și mai ales în centrul ei. În etajul alpin caracteristice sunt râurile de pietre sau torenții de pietre; gelifractele desprinse din partea superioară a versanților, se dirijează pe mici văiugi, pe care adesea le astupa complet. Cand numărul lor este mare versantul capătă aspectul unor panglici de gelifracție, aproape paralele
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
în Vlădeasa și 8-10°C în zona depresionară a Beiușului. Parcul natural dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri dacice fag, păduri dacice de stejar și carpen, păduri relictare, păduri aluviale, turbării active, turbării cu vegetație forestieră, tufărișuri alpine și boreale, tufărișuri uscate, pajiști alpine și boreale, pajiști panonice de stâncării sau fânețe; cu o mare varietate de floră și faună caracteristice zonei nordice a Carpaților Occidentali. Vegetația este una specifică în cea mai mare parte habitatelor montane, cu
Parcul Natural Apuseni () [Corola-website/Science/323660_a_324989]