7,716 matches
-
prăbușindu-se și carbonizând pilotul. Am continuat virajul spre dreapta cu viteză redusă, după aproximativ 90 de grade am văzut pe unul dintre P-38-urile noastre venind frontal cu unul din 190-uri în coada sa. Mă aflam încă la o altitudine de 100 m și P-38-ul a trecut pe deasupra mea. Am ridicat botul avionului și am tras asupra 190-ului de la distanța de 150-200 m. Acesta a continuat atacul, rafala mea a atins partea de jos a motorului, acesta a intuit
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
armele mele nu au tras decât câteva cartușe și s-au oprit. Rămăsesem fără muniție. L-am avariat puțin, dar a continuat să zboare. Nici acum nu pot realiza aglomerația de avioane ce se afla în acea zonă, la joasă altitudine, între 70-90 m, unii chiar sub această cotă. Erau cel puțin 12 P-38 și 25-30 de Fw 190, toate într-un perimetru foarte restrâns. Erau avioane care zburau în toate direcțiile. Topografia terenului era de genul unei câmpii între
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
de aviație James Gunn. Inițial, s-a încercat acest lucru cu un bombardier Savoia- Marchetti pilotat de comandorul aviator Constantin Perju. După câteva ore, avionul și pasagerii săi aterizează înapoi pe Popești-Leordeni: motoarele aparatului Savoia nu reușiseră să redreseze până la altitudinea de 5000 m. Cu acest avion, nu se putea ajunge în condiții de siguranță până în Italia. Atitudinea generalului Ermil Gheorghiu este una pasivă, fatalistă, de neputință. "Ministrul Aerului, răspunzător de această misiune, era atât de înnebunit și disperat încât părea
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Luny adora să mă însoțească în mașină, pe jos, oricum. La fel și Bonzo [mascota lui personală de pe front], cel care mă însoțea și în avion. Pe Bonzo îl luam adesea în avion, când nu trebuia să depășesc 1000-1500 m altitudine. Îi făcusem un sac unde intra și simțeam întotdeauna cât de fericit era. La înălțime mai mare nu-l puteam lua; ar fi trebuit să-i improvizez o mască de oxigen, ceea ce nu se putea. Cu greu servanții îl coborau
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
încărcător de 75 obuze). La sfârșitul războiului, avionul avea patru mitraliere de 13,2 mm. Performanțele avionului IAR 80 îl clasau printre cele mai bune avioane de vânătoare ale epocii: o viteză maximă de 520 km/oră la 4000 m altitudine, iar plafonul (la încărcătură completă) era de 10.500 m, o mare manevrabilitate și o deosebită robustețe, în sfârșit, datorită vitezei sale minime, foarte reduse la aterizare (140-120 km/oră), IAR 80 putea ateriza chiar și pe terenuri improvizate. IAR
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
italienesc, întrucât 80% din aparat a fost modificat de echipele de ingineri și tehnicieni de la I.A.R. Avionul era echipat cu două motoare Junkers de 1350 CP și avea o viteză maximă de 360 km/oră la 4000 m altitudine. Încărcătura prevăzută era de 2 tone de bombe. În sfârșit, tot la uzinele I.A.R., a fost produs sub licență, avionul Messerschmitt 109G, având câteva ameliorări notable, dintre care una, esențială: ranforsarea trenului de aterizare. Trebuie amintit că în
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
petrolieră Ploiești. Această misiune a fost un eșec, numai cca. 60 de avioane întorcându-se la bază. Cauzele acestui eșec au fost: marea distanță de la Benghazi la Ploiești și, în special, survolarea Mediteranei și opțiunea pentru un atac la joasă altitudine, permițând apărării române antiaeriene să doboare avioanele americane. Imediat după acest raid, generalul Gheorghe Jienescu, ministrul Aerului, ținând seama de eventualitatea unor noi atacuri, a decis restructurarea aviației de vânătoare române. Cu această ocazie, am fost numit comandant al Grupului
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Comandamentul Interaliat dispunea de 1000 de avioane dintre care cca. 600 bombardiere Liberator și Fortărețe și 400 de avioane de vânătoare Mustang și Lightning. În general, atacurile erau realizate în valuri de bombardiere eșalonate între 8000 m și 4000 m altitudine, încadrate de formațiuni de vânătoare dotate cu avioane având o mare autonomie de zbor și cu o viteză și performanțe superioare tuturor celor cunoscute la acea dată în Europa. Având în vedere această mare superioritate numerică și de performanțe, rezultatele
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
și "Wurtzburg" (strămoșii radarului) mișcările aviației americane. Pentru ca formațiile americane, plecate de la Foggia, survolând apoi Marea Adriatică și Iugoslavia, să poată fi înregistrate și să apară pe ecranul P.C. "Tigrul", era necesar ca zborul lor să aibă loc la o anumită altitudine. De îndată ce o mișcare apărea pe ecran, ofițerul de gardă trebuia să apese pe butonul de alarmă, punând astfel ansamblul sistemului de apărare al aviației de vânătoare și al apărării antiaeriene (întregul DCA), în stare de alarmă. Cum raidurile aviației americane
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
îl privesc o clipă pe coechipierul meu, un surâs, un scurt salut, un semn de înțelegere și decolăm și noi. Pentru acest tip de situație stabilisem de mult un plan de luptă: escadrilele încolonate după decolare trebuiau să execute, luând altitudine, un viraj strâns, efectuând o jumătate de întoarcere care la 1500 m altitudine le aducea la verticala aerodromului. Coechipierul meu și cu mine am decolat imediat după ultima patrulă și, tăind traiectoria formației, ne-am situat în fruntea ei, continuând
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
semn de înțelegere și decolăm și noi. Pentru acest tip de situație stabilisem de mult un plan de luptă: escadrilele încolonate după decolare trebuiau să execute, luând altitudine, un viraj strâns, efectuând o jumătate de întoarcere care la 1500 m altitudine le aducea la verticala aerodromului. Coechipierul meu și cu mine am decolat imediat după ultima patrulă și, tăind traiectoria formației, ne-am situat în fruntea ei, continuând să luăm altitudine și îndreptându-ne spre un sector determinat în prealabil (sectorul
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
strâns, efectuând o jumătate de întoarcere care la 1500 m altitudine le aducea la verticala aerodromului. Coechipierul meu și cu mine am decolat imediat după ultima patrulă și, tăind traiectoria formației, ne-am situat în fruntea ei, continuând să luăm altitudine și îndreptându-ne spre un sector determinat în prealabil (sectorul S.N. la 100 km N.V. de București), pe care îl atingeam, în general, la 10000 m altitudine. Această manevră repetată de atâtea ori ne era bine cunoscută. De obicei, în timp ce
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
și, tăind traiectoria formației, ne-am situat în fruntea ei, continuând să luăm altitudine și îndreptându-ne spre un sector determinat în prealabil (sectorul S.N. la 100 km N.V. de București), pe care îl atingeam, în general, la 10000 m altitudine. Această manevră repetată de atâtea ori ne era bine cunoscută. De obicei, în timp ce ne ridicam, primeam prin radio de la Postul de Comandă "Tigrul" de la Otopeni, informații cu privire la raidul american: direcția, înălțimea zborului fiecărui val de bombardiere, numărul aproximativ al acestora
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
De obicei, în timp ce ne ridicam, primeam prin radio de la Postul de Comandă "Tigrul" de la Otopeni, informații cu privire la raidul american: direcția, înălțimea zborului fiecărui val de bombardiere, numărul aproximativ al acestora etc. În ziua aceea, în timp ce mă aflam la 1500 m altitudine în fruntea formației, am auzit în cască, codificat: "Atenție Paris, atenție Paris, indieni deasupra cuibului". Am recunoscut îndată vocea lui Traian Gavriliu, șeful Biroului Operații al aerodromului Popești-Leordeni care mă anunța astfel că avioanele de vânătoare americane (indienii cu două
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
îndată vocea lui Traian Gavriliu, șeful Biroului Operații al aerodromului Popești-Leordeni care mă anunța astfel că avioanele de vânătoare americane (indienii cu două pene) se îndreptau spre aerodrom (cuib). Atunci, privind peste bord, văd val după val, la foarte joasă altitudine, formațiuni de Lightning-uri (avioanele de vânătoare americane cu dublu fuselaj) care se îndreptau, venind dinspre est (când, de obicei, veneau de la vest) direct spre aerodromul nostru. Imediat și fără ezitare ordon prin radio: "Paris către Paris 1, 2, 3 (escadrilele
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
de la sol. În această luptă aeriană protagoniștii se deosebeau cu ușurință, pe de o parte aflându-se avioanele cu dublu fuselaj Lightning și, pe de altă parte, avioanele IAR 80. Marea dificultate a acestei lupte s-a datorat însă joasei altitudini la care s-a desfășurat, din moment ce esențialul s-a petrecut între sol și 200 m înălțime, totul evoluând într-o confuzie totală, cumplită, având în vedere marele număr de aparate participante la luptă. După primul atac, în învălmășeala care a
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
motoarelor avioanelor IAR și Messerschmitt, pe care le cunoșteam bine, se deslușea clar, amplificându-se din clipă în clipă o nouă sonoritate, un ritm diferit. Ne-am năpustit cu toții afară să vedem ce se întâmplă. Un avion Savoia, la joasă altitudine, își încheia virajul de apropiere, pentru a se alinia în axa pistei, în vederea aterizării. Consternare generală. Cuvântul nu e prea tare, căci dintr-o singură privire, am înțeles că era vorba despre avionul care purta toate speranțele noastre și parcă
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
de primul act de însemnătate vitală pentru România al noului guvern. Pilotul și pasagerul au coborât din avion și s-au îndreptat spre noi. Plin de tristețe, pilotul și-a prezentat raportul. Motoarele avionului Savoia nu reușiseră să redreseze până la altitudinea de 5000 m căci, așa cum erau concepute 10, această absență de putere nu le permitea să atingă viteza necesară pentru a evita riscul interceptării de către aviația germană, ceea ce ar fi condus la eșecul ireversibil al misiunii. În aceste condiții, preferase
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
coordonatele. Am totală încredere că veți ajunge exact la locul pe care mi l-ați indicat. Apoi, adresându-mă lui Bâzu: Dragă Bâzule, cred că ești de acord cu mine ca, la sfârșitul survolării Mării Adriatice, să cobori la joasă altitudine și să-ți scoți trenul de aterizare, mult înainte de a ajunge pe aerodrom, ca să-ți dovedești astfel intenția de a ateriza pașnic. Bineînțeles, nu-ți face probleme. Te asigur că vom ajunge cu bine. Sunt sigur. Acum la treabă și
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
imaginația și fantezia cele mai debordante au fost depășite de realitate. Pot doar spune că, după 25 de minute de tensiune și încordare, "răcorit", "destins", Bâzu s-a decis să aterizeze. Dar cum!!!... De la limita extremă a aerodromului, la joasă altitudine, a efectuat un tonou lent apoi, în momentul în care se afla ranversat, a redus motorul și, rămânând în această poziție, se angajează pe panta de aterizare. În acel moment ne-am ținut cu toții respirația, avionul își continuă coborârea, se
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
vară pe care aviatorii americani îl poartă de obicei sub ținuta de zbor și pe care o avea când fusese făcut prizonier. Or, planul de zbor prevedea că o mare parte a acestuia urma să aibă loc la 4-5000 m altitudine, deci la o temperatură foarte joasă, cu atât mai mult cu cât deja, în această zi de sfârșit de vară, temperatura la sol era destul de scăzută. Realizând acest lucru, mi-am scos cojocelul de blană și i l-am oferit
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Motorul a fost pus în funcțiune, apoi cockpit-ul a fost închis. Un ultim salut din partea lui Bâzu. Avionul rulează până la locul de decolare. Decolează. Este ora 17 fix. Urmăream cu toții decolarea avionului spre Foggia, virajul său strâns în timp ce lua altitudine. Decolare în stil american... Apoi dispare spre vest. Purta cu el toate speranțele noastre și toți îi doream din toată inima să reușească. Noroc, Bâzule! După aceea, totul a reintrat în normal, normal relativ, dacă se poate spune așa, alarma
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Ora 19.10. Foggia Furnicarul obișnuit al unui aerodrom pe timp de război. Brusc, atenția tuturor este atrasă de un fapt neobișnuit. Un avion de vânătoare, un adversar, un Messerschmitt 109 G, care vine din est, peste Adriatica, la joasă altitudine, cu trenul de aterizare scos, pare a avea intenția să aterizeze. Posibilitatea unui atac părând exclusă, toată lumea așteaptă în tăcere, cu mare curiozitate. Avionul face un tur de pistă normal și văzând că terenul este degajat, și după ce a observat
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
înverșunare cercetam cerul spre vest, așteptând Messerschmitt-ul lui Bâzu. Dar nimic. Dintr-o dată, o exclamație. Fiecare își ține răsuflarea și apoi, ca o singură ființă: "O patrulă străină se apropie cu trenurile de aterizare scoase". Într-adevăr, apare, la joasă altitudine, o formație de patru avioane care efectuează imediat un tur de pistă, cu intenția evidentă de a ateriza. "Mustanguri americane." Până acum, aceste avioane fuseseră considerate adversare și de temut; acum însă apăreau ca semnele virtuale ale salvării noastre. Strigăte
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
un braț care face semne. O rachetă galbenă se înalță spre cer. Patrula de avioane Mustang coboară în razmot, trece deasupra avionului oprit la sol în semn de salut, apoi, cu motoarele la maxim, își retrag trenurile de aterizare, iau altitudine și se îndreaptă spre vest. "Pleacă." Nimeni nu mai înțelege nimic. Ne-a cuprins un sentiment general greu de definit: consternare, uimire? Mustangul rămas la sol rulează cu mare viteză și precizie spre postul de comandă, oprindu-se la câțiva
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]