7,971 matches
-
ca un viciu, trăgând să moară. * Trupul mi se copilărea sub pardesiul privirii tale albastre. Oasele vântului învățau să cânte dimineața mahmură de bătrânețe. * Îmi trec o mână prin părul copacilor. Parcă sunt eu istovit de tusea toamnei. Gândul îi alunecase printre degete ca o piatră cu genunchii de iarbă. Clavicula gurii începuse să blesteme mai întâi cu tălpile... * Dumnezeu e un copil care se joacă cu tine. Noaptea ca un înger gol face cu ochiul în vreme ce Adam sughite prima dimineață
CU GÎNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358026_a_359355]
-
clipelor ce pier.// Din fulguirea ce precede/ dezlănțuirea de ninsori/ oricât ai vrea, oricât ai crede/ timp nu-i pentru măsurători.// Doar gestul, simpla arătare/ din prea adâncul răscolit,/ desfide clipa care moare ... Pierzându-te... m-am regăsit!”// (Misterul focului) „Alunecam ca o iscoadă/ Ce prinde firul de-nceput,/ Când întunericul - pe stradă/ Mă-nvăluia-n necunoscut./ Șaradă trasă prin șaradă!.../ Scăpat din frâie, aș fi vrut/ Să mă revezi; să-ți fiu dovadă/ Că sunt pe urma ta pierdut./ Mă
ADRIAN ERBICEANU: „PRINTRE SILABE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358036_a_359365]
-
durează de aproape un sfert de secol. Atunci a debutat și durează încă. Desigur, cu pauze de respiro. Nimic nu mai e sigur sub picioarele mele. Nici în privire. Cand cobor din pat, covorul se clatină. Nu știu ce are cu mine. Alunec. Peste tot, numai capcane. Noroc cu pereții care ma sprijină. O iau cătinel, pe lângă ei, cu mâinile atingând pereții. Pieptul îmi bubuie. Tahicardie. Tremor. Până mă obișnuiesc, trec zeci de minute. Am mai trecut prin astfel de clipe. Revin între
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 597 din 19 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358089_a_359418]
-
o mică plăcere. Nu-mi scoate din minte iluzia supremă, Că ești muritoare, când eu te cred eternă! Nu mă lăsa să mă înec în visuri Nici în ale gândurilor abisuri! Nu încerca să-mi cânți o melodie, Precis voi aluneca în melancolie! Nu-mi trebuie nimic din Univers, Ce-mi doream, demult s-a șters! 25 noiembrie 1966 Referință Bibliografică: DORINȚE SINGULARE / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 588, Anul II, 10 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright
DORINŢE SINGULARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358103_a_359432]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > ETERNITATE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 546 din 29 iunie 2012 Toate Articolele Autorului ETERNITATE Acrostih Pentru veșnica aducere aminte a regretatului balerin Alin ȘUTEU Ai trecut ca un fior prin lume, Lebădă alunecând pe ape, Inspirând unn joc anume, Nu mai ești de noi aproape. Șuvoiul fermecător de piruete, Unduind pe luciul amintirii, Te va păstra intact băiete, Etern ca marile secrete, Unicat, vei fi al nemuririi. Moldova Veche 25 octombrie 2000 ETERNITATEA
ETERNITATE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 546 din 29 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358167_a_359496]
-
amintesc „Poezii” de Mihai Eminescu, „Învierea” de Lev Tolstoi, „Quo Vadis” de Henryk Sienkiewicz, „Numele trandafirului” de Umberto Eco. Octavian CURPAȘ: În poezia „Scara cu flori” spuneți: „Iar când se-aprind tăceri de piatră/ Și nu mai știm ciopli lumina/ Alunecăm pe scara florii/ Să luăm în brațe rădăcina.” Rodica Elena LUPU: Așa este, „iarba verde de acasă,/ să mă rătăcesc prin lume nu mă lasă.” Octavian CURPAȘ: Să ne întoarcem la rădăcina poetică a Rodicăi Lupu. Vorbiți-ne despre debutul
INTERVIU CU RODICA ELENA LUPU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358191_a_359520]
-
acorduri insinuante. El era în picioare lângă scaunul ei, așteptând. Shan îi cuprinse degetele lungi, ridicându-se încet. Mâncarea, vinul, focul trosnind sau pur și simplu prezența masculină îi crea acel sentiment de deja -vu ... Bărbatul i-a cuprins talia, alunecau pe ritmurile lente, tensionate ale duetului saxofon-pian. Adora jazz-ul. El dansa într-o manieră atât de fină ... nu-și dădea seama că bărbatul conduce mișcările ei. Parfumul lui era puternic dar discret în același timp.. trupul lui se armoniza
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
cu voce tare. Femeia-i cam dăduse peste cap stăpânirea de sine ... o săruta din nou, plin de pasiune, sentiment împărtășit de ea. O culcă pe blana moale din fața șemineului, respirația precipitată îi ridica pieptul. Îi mângâia chipul. Privirea lui aluneca pe corpul ei, în același timp cu degetele. O copleșea senzația că oasele se topesc ... pielea ardea sub plimbarea buzelor lui, pe harta trupului său. Telefonul lui suna strident. L-a ignorat, captivat de formele dulci ale femeii ... telefonul se
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
ca și cum ar fi vrut să-și ia avânt pentru un ultim efort. Picioarele îl ajutau tot mai puțin, de aceea se înclinase de-a binelea peste balustradă, sprijinindu-se de ea cu amândouă mâinile, numai că palma dreaptă, însângerată, îi aluneca și nu îi era de niciun folos. Răsufla greu, aproape horcăind, iar ochii ieșiți din orbite și-i îndreptase către gura întunecată a pivniței, de parcă ar fi așteptat din clipă în clipă să iasă cineva de acolo. Prin geamurile mici
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
spre interiorul nostru, descoperă de ce suntem, de ce șovăim, de ce reușim, de ce ne bucurăm, de ce pășim în direcții greșite cu bună știință? Sunt o fântână adâncă, ascunsă, cu apă curată ... sunt un luminiș în calea ostenelii, cu iarba moale, care îți alunecă sub picioare cu supunere ... sunt zi în noapte și vis în ochii deschiși, sunt o palpare, o lumânare și un gând travestit. Ești o stea, o concepție, ești un sistem, un principiu greu de ajuns, esti luna mea de pe pernă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
spre interiorul nostru, descoperă de ce suntem, de ce șovăim, de ce reușim, de ce ne bucurăm, de ce pășim în direcții greșite cu bună știință?Sunt o fântână adâncă, ascunsă, cu apă curată ... sunt un luminiș în calea ostenelii, cu iarba moale, care îți alunecă sub picioare cu supunere ... sunt zi în noapte și vis în ochii deschiși, sunt o palpare, o lumânare și un gând travestit.Ești o stea, o concepție, ești un sistem, un principiu greu de ajuns, esti luna mea de pe pernă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
câmpului, în ordinea înfloririi lor după voia LUI. Cele mai dragi? Toate. Uneori adăugam un bujor sau un trandafir. Doar câte unul, prins ca o nestemată în mijlocul frunții. Sau îmi făceam coronițe din frunze, iar fire lungi de iarbă îmi alunecau pe spate. Puneam gingașele flori de mac să-mi fie orbitoarele lumini care să anunțe că exist. Nu știu ce gând se strecura în mine pentru a împlini aceste adevărate ritualuri, dar copilăria, apoi adolescența, mi--au fost marcate de ele. Și, mai
CORONIŢA DE SÂNZIENE de DOR DANAELA în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357550_a_358879]
-
putere mult mai mare. Apar trei Ființe dintr--o lumină care îi învăluie și îi cuprinde treptat pe toți. Știu, fără să--mi spună nimeni, că trebuie să pășesc spre ei. De fapt, ei mă atrag prin forța lor în centrul spațiului. Alunec ca o boare și rămân în măreția care începe să mă cuprindă. Un cerc de Lumină începe să se contureze deasupra noastră, cuprinzându--ne în razele care coboară din EL. Ploaie de aur, cu cele mai fine și mai strălucitoare lumini
CORONIŢA DE SÂNZIENE de DOR DANAELA în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357550_a_358879]
-
așteptat. Nu e totuna să fii din lut sau din pulbere de stele. Doar sufletul știe ajungerea pe țărmul liniștii, acolo unde ne întâlnim cu dorul lăsat tare de demult. Pe drumul acesta îmi primenesc trupul cu apa izvorului neprihănit, alunec printre vise în miez de noapte, alerg desculță prin roua gândurilor din care mă voi trezi, în zori de iubire, învelită în aripa sfințeniei. Din veșnicia timpurilor, Tu, numai tu îmi ești domn și preot, căci rămânere nu e nicăieri
IMBRĂŢIŞARE de DOR DANAELA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357583_a_358912]
-
de mărturie. Culmi de nouă ori măsurate, de la răsărit la apus și de la apus la răsărit. Și fiecare dezbrăcare va înveșmânta poveștile care ajunse pe culme vor amuți păzite de lupul care cheamă inima lumii. Îar Întruparea din mine, va aluneca într-o nouă vrajă a domolirii firii, aplecându-și auzul și înnodându-și firea din albul omătului în roșul din rodul viței de vie. Acolo în vale , de dincolo de râu, din mesteceni și fagi este biserica în care voi tămâia
DRAGOBETE- FARMEC de DOR DANAELA în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357581_a_358910]
-
ceea ce sunt ei. Dar, pentru asta trebuie să înveți să le deslușești, pentru că oamenii sunt tare ciudați și aici. Ei știu să mintă, să înșele, să fure, să se ascundă, să ucidă. Iar atunci privirea lor este „grea” sau alunecoasă (alunecă așa... într-o parte). Dar, când este o privire de prietenie, de iubire, atunci știi că ai venit pe cea mai frumoasă planetă. Atunci, și tu și ei știm că suntem pe fire de undă cu Creatorul și facem să
AMINTIRI...DIN POVEŞTILE COPILĂRIEI de DOR DANAELA în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357580_a_358909]
-
câmpului, în ordinea înfloririi lor după voia LUI. Cele mai dragi? Toate. Uneori adăugam un bujor sau un trandafir. Doar câte unul, prins ca o nestemată în mijlocul frunții. Sau îmi făceam coronițe din frunze, iar fire lungi de iarbă îmi alunecau pe spate. Puneam gingașele flori de mac să-mi fie orbitoarele lumini care să anunțe că exist. Nu știu ce gând se strecura în mine pentru a împlini aceste adevărate ritualuri, dar copilăria, apoi adolescența, mi--au fost marcate de ele. Și, mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
câmpului, în ordinea înfloririi lor după voia LUI. Cele mai dragi? Toate. Uneori adăugam un bujor sau un trandafir. Doar câte unul, prins ca o nestemată în mijlocul frunții. Sau îmi făceam coronițe din frunze, iar fire lungi de iarbă îmi alunecau pe spate. Puneam gingașele flori de mac să-mi fie orbitoarele lumini care să anunțe că exist. Nu știu ce gând se strecura în mine pentru a împlini aceste adevărate ritualuri, dar copilăria, apoi adolescența, mi--au fost marcate de ele. Și, mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
inimă iar din degete îmi ieșeau flăcări. Maci zdrențuiți în roșu intens clocoteau în seva rădăcinilor cu aromă de cântec special pentru tămăduirea notelor de suflet pe scara inimii. Am avut tendința să îngenunchez dar am simțit o lumină verzuie alunecând printre nuferi. Era femeia-lebădă plutind în oglinda cerului, dând autograf pe stele desenate de alte femei. - Aici înfloresc legămintele într-un altar subacvatic construit din pietre de moară cu figuri de zahăr! O galerie de artă invizibilă, înlănțuită în simboluri
DESEN CU STELE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357681_a_359010]
-
fapt hotărâtor în deslușirea cât mai apropiată de adevăr a sugestiei, încerc să mă strecor cu viul meu în fiindul și eul poetului. Să tremur când gerul iernii punea imaginativ stăpânire pe trupul lui, să transpir în somn, când ploaia aluneca material pe clădiri, înecând străzile până la saturație, și să-mi ascut, într-un impact ireal, auzul: „De-atâtea nopți aud plouând, / Aud materia plângând...” (Lacustră), îmbinând, astfel, generalul, ploaia, cu particularul, plânsul, rezultând durerea prin care se descarcă energii din partea
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
undița între pietrele de pe mal și, sub ochii măriți de curiozitate ai copilei, apucă o piatră grea, de mărimea unui pepene, cu care trăsni bolovanul de lângă piciorul lui. Se aplecă și ridică cu o mișcare bruscă marginea pietroiului, lăsând să alunece lumina arzătoare a soarelui pe burțile argintii ale unor peștișori mici cât degețelele copilului. - Ha, ha, exclamă satisfăcut bărbatul, acum să te ții doamnă știucă! Vezi ce momeală am găsit? Maimuțoii ăștia mici se ascund la umbră pe sub pietrele mari
SECRETUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357723_a_359052]
-
nu? Bărbatul dădu din cap îngustându-și ochii, atent dintr-odată la fâșia întunecată trasată deasupra apei de podul metalic al căii ferate care traversa cursul Someșului. - O vezi? Urmărind direcția brațului întins, copila reuși să zărească umbra lungă care aluneca leneșă în mișcările moi ale apei. - E mare, șopti temătoare ca nu cumva glasul ei să sperie prada, dar e chiar la mijlocul apei. Ne putem apropia? - Nu de pe mal, dar am o strategie! Fetița știa că tatăl găsea întotdeauna strategii
SECRETUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357723_a_359052]
-
de profesie profesor, cu multe colaborări în antologii și reviste de cultură, scrie o poezie plină de regrete, în care se împletește natura cu dragostea. Trecerea timpului pare să fie filonul care străbate aproape toate poeziile lui. La el “toamna alunecă pe frunze,/ un gotic târziu printre raze difuze, /feștilele ard printe brazi și rozele moarte cad la pământ...” ...“ dragostea curge ca un vin vechi prin mădularele noastre, răscolind paradisuri pierdute, risipite, regăsite,...” “toamna cade în pahare/...bate vânt, lacrima pică
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
Era mantie de sfânt,// Straie de istorii multe,/ Tata mirosind a munte!// Era după cum se știe/ Fin miros de veșnicie,// Luna ce veghea pe deal/ Glas de corn și de țambal...” El caută fericirea în cântec: “De la mine la oameni alunec/ Ca un an în celălalt an” 14. Ignatie Grecu, tecucean din Galați, protosinghel, a publicat versuri în reviste literare și are peste zece volume de versuri. El e “Singur”, “Atât de singur/și trist.// Cu mângâierea ploii/pe umăr.” Poezia
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
Poezia lui este închinată naturii și iubirii: „plouă calm la munte și-n câmpie/ plânge cerul și suspină iar/ grea de roade toamna întârzie/ versul meu e dulce și amar.” În „Iubirea mea”- „iubirea mea e-o calmă libelulă/ ce-alunecă pe-un râu vijelios/ înspre-o cascadă veșnic nesătulă/ ce curge invers nu de sus în jos.” Ninsoarea iernii trece ca un leitmotiv prin toate poeziile închinate naturii în „Și iarna vine”, „Simfonia iernii”, „Scrisoarea III”. Remarc: „Maria, se-apropie
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]