5,281 matches
-
ceva complementar laturii masculine, deoarece felul său de a aborda personajul feminin sau lumina în care îl portretizează este diferit de la o operă la alta și uneori chiar în cadrul aceleiași scrieri.988 Părerea noastră este că autorul englez, în ciuda unor aluzii ironice antifeministe, rămâne un mare iubitor al acesteia și tocmai latura critică prin care o percepe dovedește nu o idealizare gratuită, lipsită de verosimilitate, ci un realism obiectiv: Chaucer insistă pe faptul că femeia nu este o creatură eminamente negativă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
precum cei din La Medeleni. Doctorul Prahu, un bătrân bețiv, utilizează ca medicamente soarele și vinul. Unei paciente ipohondre îi recomandă criptic H2O. Simpatic e și medicul francez Mass care îi extirpă Olguței o tumoare mamară. Cancerul recidivează însă. O aluzie îl pune pe seama eredității. Olguța refuză extirparea sânului și se împușcă. Paul Georgescu are un roman, Doctorul Poenaru, în care evocă figura tatălui său, medic. Un doctor e personajul central din Vestibul de Ivasiuc, ipostază a ceea ce autorul ar fi
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
îngrijorează familia fetei care îl îndepărtează diplomatic pe intelectual, măritând fata cu un feroviar de-al lor, ca să nu le contamineze neamul cu mofturi livrești. În schimb Princepele din romanul omonim și amantul său Messer Ottaviano citesc enorm și fac aluzii la cele mai obscure scrieri medievale și renascentiste, la cărți vrăjitorești dar și la Scriptură ori la sonetele lui Michelangelo. Ei cercetează „folete”. Messerul vrea să construiască pe Dâmbovița cetăți ideale după tratatele astrologice și prevăzute cu orgi acvatice. Pe
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
sonetele lui Michelangelo. Ei cercetează „folete”. Messerul vrea să construiască pe Dâmbovița cetăți ideale după tratatele astrologice și prevăzute cu orgi acvatice. Pe teren, treaba iese prost. Lucrarea nu trece de săparea fundațiilor. Deținuții racolați cu sutele pe vini imaginare (aluzie la Canalul lui Gheorghiu-Dej) crapă de sete în stepă și paznicii, cuprinși de milă, le dau un sfat ineficace: „Beți-vă pișatul.” Șantierul e oprit și Princepele se cufundă în alte lecturi. La G. Călinescu, în Bietul Ioanide personajele cititoare
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
un șef care nu știe cum să se impună. Ce imbecil! Dacă are probleme, să se controleze! Și tu ce i-ai spus? - Dacă are ceva Împotriva mea, să mi-o spună direct. Să nu-mi vină cu Înțepături și aluzii. - Ce neplăcut e să trebuiască să suporți un tip ca el În fiecare zi! Mă scot din sărite parveniții ăștia. De ce nu-l trimiți la plimbare? - În fine, nu-l las eu să ne amărască viața. Nu merită. Începutul conversației
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
populiști, socialiști, unioniști, porniți la muncă cinstită. Trânteală, bușeală, repezeală, oblojeală, primită, gratuită, sărăcită de opoziția unită." După un asemenea declamatoriu, cu iz de bâlci, ca la iarmarocul de la Banca unde se difuza „Curierul de la Banca", Ardeiul, după ce urzica cu aluziile și în nordul Moldovei, în Bucovina, pe la „fostul ministru averescan Dori Popovici" și pe la „redacția ziarului dlui Ion Nistor pe atunci opozant liberal" cobora în rândul alegătorilor de la Bârlad, cărora îi era destinat, și-i îndruma: „Votați lista frontului unic
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
nu are nevoie să i se reamintească acest lucru. Dar asociații ei se simt inferiori. Dacă sunt niște subordonați obișnuiți, ei cred că merită poziția șefei lor și toate avantajele care derivă din aceasta. Deoarece asociații sunt sensibili la orice aluzie că i-ați considera niște slugi, trebuie să îl faceți pe fiecare dintre ei să se simtă important. Adresați-vă prea des șefei și fiecare - asociații și șefa - va crede că sunteți un lingău nerușinat. Îi iubim pe cei care
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
acumulează toate tensiunile colective din grup și le diminuează prin sacrificarea sa .Modelul dublei legături este unul complex, totuși concluzionează asupra a două puncte: 1) subiectul interesat este incapabil să scape din situația în care se află și 2) fiecare aluzie la situația în care se află și la blocajul său îi induce o stare de "panică sau furie". O serie de alte observații pot fi deasemeni avansate: 1. Familia schizofrenului este întotdeauna implicatădirect și afectiv de patologia sa. Familia pacientului
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
nici o divergență cu creștinul-ortodox Ion Druță. Mai mult, ideile lui că, anume, creștinul este prin definiție un internaționalist, le convine de minune conducătorilor noștri. La fel le-a gâdilat plăcut auzul și dojana că ne-am politizat prea mult. (Nici o aluzie la martiriul lui Ilie Ilașcu, chinuit de frați ortodocși!) A răsunat apoi îndemnul de a ne ruga, de a ne împăca cu gândul că există o dreptate în ceruri și că Dumnezeu nu ne va uita. Sfatul scriitorului de a
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
grasă, galbenă, fleșcăită și gravidă, iar nu suplă, virginală și argintie. La fel și deosebirea dintre aprilie și august, dintre starea mea fizică de acum și starea mea fizică viitoare. Acum luna a suferit o metamorfoză rapidă (Înlesnită) de vagile aluzii imprecise din primul rând, devenind o lalea, șofran sau un bulb de ochiul-boului; luna e „bulboasă”, un adjectiv care semnifică grăsimea, dar care sugerează „bulbul”, pentru că imaginea vizuală e un lucru complex. Deprinsă cu jocurile primejdioase, ale autoanalizei, Sylvia Plath
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
construirea unor biografii paralele sunt locuri comune În discursul confesiv al poetei. Disperarea ei ia, de multe ori, forma unui raport pe jumătate livresc. Suferința, suferința adevărată devine credibilă doar În clipa În care Îi descoperă echivalentul cultural, citatul sau aluzia livrescă. Aceasta e, fără Îndoială, forma de rezistență psihică la agresivitatea realului. Poeta Își recunoaște Înfrângerea abia În clipa În care găsește discursul literar care să descrie perfect, „poetic”, ceea ce ei i se pare că simte atât de prozaic. Refuzul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cunoașterea de sine se Împotmolește În echivocul Întreprinderii 30. Mobilul analizei eului nu e niciodată clar. El ezită (fără să-și dea seama) Între justificare și acuzație, Între eliberare și Înlănțuirea În compromis, Între recuperarea prin cuvânt și risipa prin aluzii ori imagini nebuloase. Cei mai mulți autori de jurnale se rezumă la a spune că jurnalul este o Întreprindere strict particulară: pentru mine Însumi. În loc să vadă implicațiile genului, ei conservă doar egocentrismul interdicției. Alunecând din zona cărții, a muncii la suprafață, În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
recunoscută pe plan internațional 58. Războiul rămânea, astfel, o realitate categoric anterioară unirii. Cele petrecute în 1918-1919, deși ar fi putut semăna cu un război dus de români pentru a-și consolida pozițiile în noile provincii, au fost răsfirate în aluzii incoerente și neagravante despre unele "chemări" și "intrări" de trupe, lipsite de conotațiile violente care însoțesc de obicei relatările istoriei militare (opoziție armată, ocupație, cuceriri, lupte, victime ș.a.). Textele "alternative" Introduse treptat după 1995, au preluat mult din soluțiile "de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Germaniei de astăzi. Republica federală a învins, competiția s-a încheiat și era nevoie de o nouă redefinire a identității naționale, după atâtea decenii de comunicare în dublu limbaj. Concentrându-se atât de mult pe descrierea vieții cotidiene, manualul conținea aluzii minimale la evenimentele internaționale, ca și cum toată istoria de după 1945 și-ar fi găsit cea mai bună ilustrare în cazul german. Germania explica foarte bine destinul Europei postbelice: "în Republica Federală Germană a existat o economie de piață liberă și social-democrată
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
vehiculate de memoria istorică a contemporanilor. Ele păstrează, într-o măsură variabilă, perspectiva anticomunistă, foarte ideologizată și cumva exterioară subiectului propus. Noua corectitudine politică a exclus acea parte a memoriei "acum public [de fapt, politic] denigrată"123, îngăduind numai timide aluzii la adevărurile deranjante. Și de această dată, lecția de istorie a rămas la fel de semnificativă prin insistențele ca și prin omisiunile sale. Din complementaritatea rememorărilor și a uitărilor se conturează un trecut străin de toți cei care l-au cunoscut dar
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
nu exista încă statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza, inaugurată abia în 1912. 156 Ibidem, f. 58 (raport trimis de conducerea Gimnaziului "Alexandru cel Bun", din Iași). 157 Ibidem, f. 2 bis; citat din raportul trimis de "Liceul Internat" din oraș. Aluzia la "populația eteroclită" etnic se referă la faptul că în Iași locuia, în acei ani, o comunitate evreiască foarte numeroasă. 158 Ibidem, f. 7v.; fragment din raportul trimis de "Liceul Național" din Iași. 159 Ibidem, f. 58 v. 160 Aniversarea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
romanul picaresc 47, care lansează o modă tocmai prin faptul că "opune un realism comic idealismului ofilit al tradiției cavalerești"48). Așa cum observa Sanda Golopenția-Eretescu în articolul "Grammaire de la parodie", "ea poate promova o similitudine, și atunci avem imitații, citate, aluzii sau pastișe; sau poate propune o diferență, și atunci vorbim de parodie, ironie și satiră"49. La rândul său, narațiunea este dialogică pentru că, în interiorul ei, un autor dialoghează cu un altul, un text dialoghează cu un predecesor al său etc.
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
propuse de Eschil și Sofocle. Așa se face că, la sfârșitul secolului al V-lea î.e.n., s-au înmulțit și atacurile ce-l vizau. Aproape că nu există comedie purtând semnătura lui Aristofan (păstrată până la noi) din care să lipsească aluziile parodice, ba chiar "criticile răutăcioase, învinuirile" aduse lui Euripide dintr-un motiv lesne de înțeles ("coborând drama de pe piedestalul ei sublim, Euripide săvârșea un sacrilegiu, și pentru acest sacrilegiu Aristofan avea să-l urmărească cu șfichiul lui răzbunător până dincolo de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
piesă precum Acharnienii, satira politică este precumpănitoare, dar ea nu s-ar putea concretiza în lipsa polemicii literare: eroul piesei, Dikaiopolis, "recurge la ajutorul lui Euripide, cerându-i un deghizament capabil să stârnească mila judecătorilor și să-i obțină achitarea"121 (aluzie la "coborârea de pe soclu" a zeilor și a eroilor din piesele acestuia din urmă, în încercarea de a împinge acțiunea dramatică în spațiul vieții private). Probabil cea mai des invocată lucrare dintre toate, Broaștele ("reprezentată după moartea lui Euripide, în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
celuilalt, prilej pentru preluarea parodică a unor citate. Dacă Euripide îl numește pe Eschil "un înfumurat, moară stricată,/ Neputincios, flecar neîntrecut,/ Meșter de vorbe, cu eroi prea cruzi", Eschil îi atribuie rivalului său apelativul de "copil al zânei țărănești", făcând aluzie la originea sa umilă, și continuă prin jigniri desigur nedemne de statutul său de mare tragic ("tu care-aduni nimicuri,/ Și-n scenă-aduci milogi și flenduroși?", "Adunător de monodii cretane" etc.). Curios, învingătorul Eschil nu vrea să-și părăsească locul cald
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
parodiilor, postmodernii le vor răspunde: fundamental e ca parodia să acționeze printr-o distanțare ironică, dat fiind că "în timp ce actul și forma parodiei sunt cele ale încorporării, funcția ei este una de separație și contrast. Spre deosebire de imitație, citare sau chiar aluzie, parodia cere acea distanță critic ironică"130 (trad. n.). Ceea ce face ca parodia să fie creată nu numai de către autorul ei propriu-zis, "nu doar de textele literare propriu-zise, ci și de către cititori și critici"131 (trad. n.). Și tocmai în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
fie rege, fie idiot". Seneca își judecă personajul nedându-i nici o șansă de apărare; în plus, îi fixează limitele caracterologice din care acesta nu va găsi nici o posibilitate de evadare. Vedem deci "la lucru" o iscusită parodiere a stilului istoriografic, aluziile la măștile obiectivității de care mai toți istoricii uzează în scrierile lor făcând, apoi, deliciul cititorilor: "Însă, dacă îmi va fi pe plac să răspund, am să spun ce-mi va veni la gură. Cine a cerut vreodată martori sub
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
literatura latină s-a folosit în lucrările cu pronunțat caracter satiric și/ sau parodic; ele nu puteau lipsi nici din Apokolokyntosis. După cum nu lipsește nici parodia directă la adresa vechilor greci și a eposului eroic. La acest capitol, rareori Seneca folosește aluziile ironice, preferând ca ținta să fie vizibilă. E cazul episodului în care Claudius ajunge în cer, unde trebuie, respectând uzanțele locului, să fie recunoscut de însuși Hercule, cel care cutreiera "întreg pământul în lung și-n lat și părea că
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
păstrată și de traducătorii români. Satyricon "ar reprezenta un genitiv plural, alcătuit după regulile declinării grecești, de la un adjectiv satyricus (-a, -um). Prin urmare titlul real, prescurtat în manuscrise, ar putea fi Satyricon libri cărți de lucruri satirice, făcând o aluzie la satura amestec"162. Însăși redactarea operei sub acest titlu ridică o problemă deja amintită, cu termenii lui Bahtin, și anume bilingvismul ca semn al parodiei. Constatăm din start că titlul conține germenii deriziunii, făcând apel la etimologia greacă numai
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
echivala cu basileus (în limba greacă, rege)". Pentru oricare explicație am alege să optăm însă, un lucru este cert: portretul fizic devine complementul celui moral sugerat prin nume, la care contribuie și porecla de Maecenatianus (fost sclav al lui Maecenas), aluzie ironică la pretențiile de protector al culturii pe care le manifestă, cu orice prilej, sus-numitul. Totul ține, în figura acestuia, de domeniul imitației; este înveșmântat într-o ținută ce copie însemnele rezervate exclusiv senatorilor ("în jurul gâtului, deja îngreuiat de îmbrăcăminte
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]