3,081 matches
-
momentul victoriei finale). Se pare că în aceste calcule făcute înainte de război, bulgarii se așteptau să vadă aliatul sîrb jucînd doar un singur rol, util, de oprire a forțelor inamice, fără a înainta în marș strălucitor. De aceea priveau cu amărăciune la o ofensivă sîrbească ce ducea la ocuparea de mari întinderi de teritoriu turc, pentru care li se scurgeau și lor ochii, și de unde era dificil să-i mai scoată pe sîrbi mai tîrziu. Aceste ciocniri între aliați sînt inevitabile
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
vechiul Clémenceau de pe vremea articolului 7170 sau a boulangismului 171, cel dominat de patimi... Generalul Mangin care mi-a lăsat amintirea atît de vie a unei energii de fier dirijate de un creier plin de idei originale nu-mi ascundea amărăciunea de a fi suferit, din cauza lui Clémenceau și a suspiciunilor sale răutăcioase față de acei "tîrîie-sabie", o dizgrație care îl împiedicase să lucreze cu folos în Renania. Totuși, avea destulă echitate în judecata sa pentru a conchide: "Și cu toate astea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
și Gahița, tipurile ridicole. Vom arăta că Alecsandri se ridiculizează și se caricaturizează pe sine, generația sa, năzuințele sale; că aci, în Iorgu de la Sadagura, junimistul Alecsandri persiflează pe patruzecioptistul Alecsandri. Cum s-a văzut, Iorgu de la Sadagura vorbește cu amărăciune pentru că e condamnat, el, care a trăit întrun oraș civilizat ca Sadagura, să stea acum într-o țară ticăloasă ca a noastră. Dar iată că și Alecsandri zice același lucru în scrisoarea din 184... către un prieten, citată deja: " Crescuți
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și să stea(să fie angajați) la agie(conducerea Ma-cedoniei). Puternicul conducător(Lisimah) al armatelor perso-macedonene i-a pîn-dit și atacat pe îndelete(peste tot) și cu răcnete l-a făcut pe conducătorul Petra din Mesio să plece plin de amărăciune. Ca un conducător slab, Orolo plînge că toți au mers către moarte sigură(să se îmbrace în mătase neagră și să fie stropiți cu agheas-mă). Eu am spus conducerii caselor tuturor bastarnilor că nu poți umbla cu părul în ochi
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
despărțit. Despărțirea noastră a fost grea. Nu este bine să fii stăpânit de grijile de mâine. Și binele și răul trec ca valul apelor de munte, Dumnezeu te apără și te întărește când te rogi Lui. Ne despărțim copleșiți de amărăciunea momentului, păstrând în cutele sufletului amintiri și speranțe. Eu, în toamna anului 1942, am fost încorporat la armată. Am străbătut hăuri, zări însângerate, 23 august 1944, cea mai neagră pagină a istoriei românești, participarea la războiul din apus, mereu urmărit
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
nu răpuși. Nici un popas. Viața și lupta își urmează cursul lor. Aștern pe hârtie aceste rânduri sub imperativul: să mărturisesc adevărul. După ani mulți de temniță (cincisprezece), licori de foc, hărțuit apoi în așa zisa libertate și ros de multe amărăciuni care voiau să mă piardă în lava unei robiri eterne, Dumnezeu m-a ocrotit și mi-a lungit viață cu ani mulți ca să mărturisesc. Să mărturisesc martiriul camarazilor mei. Hazardul e mare, puterile mici, eu nevrednic și rănile adânci. Mă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
doi soți nu s-au numărat printre cei „aliniați” P.C.R.-ului. (Lina Codreanu, “Învățătorii din cercul amintirii (Dodești)” în Ecouri Literare, Vaslui, An II, nr. IV, 2009, p.6 ). În anul redactării lucrării „Zece ani de activitate 1935-1945” se simte amărăciunea și nemulțumirea învățătorului Ion Ionescu în cuvântul său premergător, probabil dezamăgit de evoluția României după 23 august 1944 și accelerarea procesului de comunizare. Din lucrarea sa am depistat în Arhivele Naționale din București numai partea I, în care descrie sosirea
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93470]
-
Iacă un cetățean și eu... Zoe: Cum să-ți mulțumesc! Ce ceri de la mine? Cetățeanul: Să-mi spui d-ta, pentru cine votez. Iaca mai e un sfert de ceas și se închide alegerea... Eu... pentru cine votez?... Cațavencu: (cu amărăciune) Pentru d. Agamiță Dandanache.. Zoe: (întorcându-se spre el cu o privire de dispreț și amenințare) Domnule Cațavencu! Tot mai poți vorbi? Și încă ironic. A! Ești tare, drept să-ți spui... Cetățeanul: Coană Joițico, adevărat? Zoe: Da, adevărat, pentru
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
nu era constant, sigur sub soare. În orice lucru zăcea o primejdie, o forță obscură care putea deveni, în clipa următoare, potrivnică. Binele era corupt de un rău insesizabil. La capătul seninului pîndea furtuna. Bucuriile conțineau în miezul lor o amărăciune care interzicea exaltarea. Din cauza numeroaselor sale interdicții - „nu face asta!”, „nu face aia!” - mi se părea că merg „pe margini de ziduri”, gata să cad în orice clipă, că lumea e strîmtă și că cineva îmi observă fiece greșeală. Tata
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
suspecților. Am fost controlat peste tot - inclusiv în saltea - și anchetat. Mi au găsit doar un jurnal scris pe maculator, cu schițe de scrisori de dragoste, impresii în marginea lecturilor din Turgheniev (autorul favorit la acea vîrstă) și note despre amărăciunile mele din tabără. A doua sau a treia zi, au descoperit hoțul: un coleg de la cealaltă companie, care încercase să improvizeze un aparat de radio. Cu toate acestea, nimănui nu i-a păsat de emoțiile mele, nimănui nu i-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pare o concluzie apărută la jumătatea unei situații, ci una definitivă. Nu-mi sună a schiță pentru un viitor reproș, ci a renunțare. Am scris - sînt sigur - cele patru cuvinte ca, tocmai, să-mi pecetluiesc gestul, să pun capăt unei amărăciuni provocate de amînări. *Am zile cînd îmi îngădui luxul de a fi nostalgic și să privesc în trecutul meu sentimental. Lucrul cel mai surprinzător pe care îl constat sînt sincopele memoriei. Afurisite, inexplicabile uitări! Care era, de pildă, numele de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ani, numărul celor cărora le-ar putea încredința o confidență tinde spre zero. Mi-a dat mai multe exemple de „om pățit”, ultima decepție venindu-i din partea unei doamne, fostă colegă, pe care o stimăm amîndoi, lucru ce face ca amărăciunea să-i fie și mai mare. *Am refuzat să semnez un stat de plată din care lipseau (nu-i prima dată) Sorin Cristea, Constantin Cincu, D. Zaharia, șt. Cucoș, Al. Artimon și în care - am observat - „Pseudozodiacul” lui Costin era
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
iertare sau excluziune!... *Steaua Nordului! Mereu prezentă în variantele mele de trecut. Efectiv, o „enigmă”. „Enigma din Nord”! Ce vag, ce eufemistic sună cînd spui (eu n-o fac): „Am avut «discuții» în casă”. Fraza nu evocă tensiunea, iritarea, exasperarea, amărăciunea finală pe care le cuprinde aproape întotdeauna respectiva „discuție”. Adesea aceasta e asemănătoare cu cea dintre două personaje, în care unul se exprimă în tirade și altul aproape monosilabic. Primul se expandează, al doilea se contractă. Virulența unuia crește pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prix et des titres. Et ce n’est pas un hasard que si, plus la situation s’aggravait dans le pays, et plus le choeur portant aux nues, «notre Nikita Serguévitch» était enthousiaste”. „și cînd te gîndești - încheie Burlațki cu amărăciune - că totul a început cu denunțarea cultului personalității!” *Tatăl lui Gelu se teme de somn, ca nu cumva să adoarmă definitiv. E o teamă veche. În copilărie, uneori nu dormea cîte două-trei nopți la rînd. „Teoria” sa (dezvoltată la telefon
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
situație care pe mine mă scotea din sărite, buna lor dispoziție mi se părea cu totul anormală. „Ăștia nu se otrăvesc”, a remarcat Cojocaru. Și a adăugat: „Mă otrăvesc eu, care sînt malnutrit și obosit, și atîția alții ca mine!” Amărăciunea sa nu poate fi înțeleasă, dacă nu precizez că prietenul meu e un universitar onest și că aproape toți „latifundiarii” care treceau pe lîngă noi sînt „adunătură”! Prin geamul întredeschis ajunge pînă la mine cearta a doi copii. Unul, enervat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Foarte mulți vizitatori străini, care admiră pitorescul brașovean! (...). 96 Memoriile lui Vasile Ciurea, cuprinzând date despre activitatea sa culturală, despre oameni de seamă și Întâmplări din epocă, n-au văzut lumina tiparului. El a plecat În lumea umbrelor cu această amărăciune. La Fălticeni nu mai erau tiparnițe, iar la județ, la Iași sau la București - mai greu de răzbătut. De altfel, peste doi ani avea să se stingă (oct. 1973). 576 Vă mulțumesc pentru interesul care-l puneți pentru activitatea mea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
după, fac comentarii și pescuiesc erori. Tocmai de aceea, mă simt extrem de Îndatorată celor - Îi număr pe degete - care n-au stat pe atâtea gânduri să-mi dea câte o relație. Să trecem, Însă, căci nu merită să stăruim Întru amărăciune. Sper că tratamentul, conștiincios cum Îl urmați, a dat rezultate. Miamintesc că și tatăl meu se trata naturist cu acel ceai de ghimpe, dar, sărmanul, al a ajuns la operație. Pe vremea aceea (de fapt a fost numai acum șase
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Am dedus imediat că „Îndrăzneala” mea fusese discutată În cercuri alese... Era răsplata pentru munca mea cinstită, mult mai eficientă decât a unora care se băteau cu pumnul În piept. Nu e o lipsă de modestie din parte-mi, ci amărăciunea constatării că umilirea omului de către om, Încă n-a fost eradicată. Dimpotrivă, se 760 Sper ca pachetul să ajungă nevătămat la destinație. Vă doresc toate cele bune și În primul rând, multă, multă sănătate, c-apoi e și spor la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Moscaliuc din Suceava, având și frumoase preocupări de cercetare a trecutului cultural din zonă. 893 mele. Sunt mulțumit că acum - deși nu-mi mai folosește practic la nimic, recunoașterea muncii mele de către niște tineri scriitori inimoși - mă răsplătește de multe amărăciuni, pe care le-am avut În viață. Anul trecut am mai avut o răsplată de suflet: la Liceul din localitate am fost solicitat să predau ore de lb. germană, pentru care am stăruit să nu se scoată din program. După
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
spus cu indiferență că o asemenea donație nu prezintă interes!!! Acum, În iulie 1989, am auzit că și casa lui, va fi demolată, intrând În planul de sistematizare. Cred că refuzul categoric al funcționarului fălticenean, a fost un motiv de amărăciune care l-a afectat mult pe George Țanu. 1029 este dacă Între 4 și 14 august te putem găsi la Suceava sau cumva plecați În concediu. Auzind că Între timp ați schimbat și locul de muncă 703, aș avea rugămintea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
difuzată la 27 martie 1983 Stimate dle director, Doar de câteva ori până acum am reușit să vă scriu, aceasta poate și din cauza faptului că nu am avut posibilitatea să o fac, cât și pentru că nu îmi ajunsese iar nivelul amărăciunii să dea peste cap. Vă scrie un marinar pensionar care nu poate sta la o parte când vede atâta răutate și necaz ce s-a abătut asupra marinarului și vieții sale. Marina noastră comercială, care se ridicase la un bun
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
când Îmi parvenise numărul din Tribuna avea să reitereze, de altfel, dezbaterile academice, fără ca să apară vreo schimbare În poziția publică a șefei de catedră și a universității. În același interviu, domnul Zaciu Își exprima, la un moment dat, fireasca amărăciune pentru lipsa unei plăci comemorative pe casa În care locuise Eliade. Mormântul acestuia nici nu i se părea un mormânt, doar „pământ plat, cu o cruce simplă de piatră, cu inscripția marelui dispărut”. Profesorul se arăta gata să meargă la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
e În pragul falimentului, editurile - ce să mai spun! Hârtia e așa de scumpă, Încât cartea devine un lux de care cei mai mulți sunt siliți să se dispenseze. Perspectivele sunt din cele mai sumbre. M-am Întors așadar cu o teribilă amărăciune, care s-a transformat apoi Într-o adevărată criză depresivă. Nu mi-am revenit Încă. Încerc să-mi regăsesc micul, fragilul echilibru de acum un an. E foarte greu să-l mai restabilesc. Te rog deci să-mi ierți lunga
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Este neglijarea contextului istoric o decizie conștientă a studentei? Analiza personajului principal (inconsecvența, deci slăbiciunea sa) pare chiar mai satisfăcătoare decât tradiționala interpretare «umanistă». Oare «umanitatea», adică slăbiciunea și cugetările sale, l-ar putea salva pe Bérenger? Interpretarea studentei, ignorând amărăciunea și tragismul (căci, la urma urmelor, piesa nu are Învingători), pare, paradoxal, mai «optimistă».” „Lucrarea este unilaterală. De fapt, rinocerizarea nu este, conform logicii interne a textului, o «Îmbunătățire». Dar originalitatea și strălucirea textului este În afara oricărei Îndoieli.” „Puncte valide
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
în vacanțele școlare stăteam adeseori de vorbă cu feciorii din satul meu, care, întorși de la militărie povesteau cu așa de puțină considerație despre oamenii și procedeele din armata țării lor, că ascultându-i, mi se strângea inima și plin de amărăciune judecam că numai o totală lipsă de simț patriotic și de solidaritate națională poate permite cuiva să vorbească în așa hal despre armata poporului său. Oamenii aceștia trecuseră unii din ei prin armata austriacă și din comparațiile între ce au
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]