4,800 matches
-
că pot exista interpretări conflictuale ale acestei experiențe sau erori în înregistrarea lor, toate punându-și amprenta asupra interpretării informației. Acest proces este util pentru a reduce incertitudinea (prin achiziționarea și prelucrarea unui volum cât mai mare de informații) și ambiguitatea (prin discuții și întâlniri „față în față”); 4. memoria organizațională face referire la stocarea, într-un sistem informațional, atât a informațiilor „hard” (cifre, fapte, reguli etc.), care vor putea fi transmise prin „transfer documentar”, cât și a celor „soft” (cunoașterea
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
mențină loialitatea grănicerilor față de Împărat. Mai mult chiar, documentul subminează ideea uniunii Ardealului cu Ungaria și prezintă acest lucru ca și când Însuși Împăratul ar fi de acord cu anularea propriilor sale hotărâri. Evident, documentul nu este semnat, tocmai pentru a Întreține ambiguitatea și a nu crea complicații politice În raporturile cu autoritățile maghiare din Transilvania. El poate fi atribuit Însă, cu ușurință, unor intelectuali români, probabil ofițeri, care acționau În conivență cu cercurile militare austriece ostile revoluției maghiare. La Năsăud, aceste cercuri
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
egalat de devotament și loialitate, de angajare necondiționată față de o anumită cauză. Cum s-a ajuns Însă ca soldații năsăudeni să se comporte În acest mod, Într-o perioadă (vara anului 1848) În care chiar unii generali austrieci, derutați de ambiguitățile politicii imperiale - cum era, de exemplu, generalul Puchner XE "Puchner" , comandantul trupelor din Transilvania -, colaborau cu autoritățile maghiare și le acordau asistență până și În activitățile de recrutare? Formularea unui răspuns la această Întrebare ne trimite la acțiunile de culise
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
pădurea Întunecoasă. Avem aici mai multe simboluri care duc la ideea de concepere. Mai Întâi, simbolul cheii este legat de rolul ei de a Închide și de a deschide intrările. Apoi, sărutul este semnul unității, care păstrează efectul polivalenței, al ambiguității nenumăratelor forme de uniune. Observăm În această subclasă că visul este motorul care oferă soluții pentru conceperea copilului. Gaston Bachelard crede că visătorul c. Animarea obiectelor Această clasă de invariante include o importantă subclasă, aceea care privește rolul special avut
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
plecare al unei căsătorii, este o variantă metonimică a vânătorii. Acțiunea În sine poate nimeri ținta sau o poate rata; ținta aleasă poate fi o țintă bună sau o țintă greșită; Însăși ținta poate schimba funcția pe parcursul narațiunii. Pe această ambiguitate a gestului tragerii cu arcul se bazează și marea varietate a narațiunilor În care destinul ia forma unei lovituri cu arcul, a dovedirii măiestriei unuia dintre protagoniști. În Zâna Zânelor, un Împărat se frământă cum să și Însoare cei trei
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
2006). Nearticularea lui N1 poate fi și consecința regimului unei prepoziții al cărei complement este: De unde o situație caracteristică: la confluența a două sfere culturale, fără afinități reale, profunde, între ele, cultura română modernă va fi plină de interferențe, de ambiguități și chiar de conflicte inevitabile (A. Marino, Pentru Europa). De multe ori, N1 este însoțit de alte determinări decât articolul, ca în exemplele: Exista vreo legătură între cele două momente? (EZ, 27.II.2006) Această ruptură între citit și scris
[Corola-publishinghouse/Science/85021_a_85807]
-
de un participiu adjectivizat (chiar subînțeles) ori de o relativă ce conține un verb, prepoziția selectată este, de regulă, între: contractul încheiat între Ministerul Administrației și Internelor și concernul german EADS (EZ, 27.II.2006) Din recuzita lichelei face parte ambiguitatea întreținută între "ascuns" și "pe față", între lovitura dată pe la spate, în întuneric, și lauda rostită în față sau în public (G. Liiceanu, Ușa interzisă) Distincția [făcută] între "român" și "bun român" (Nae Ionescu) este falsă de la un capăt la
[Corola-publishinghouse/Science/85021_a_85807]
-
Judt ("22", 8-14.II.2006). În corpusul nostru, substantivele articulate hotărât care se asociază cu între sunt următoarele: raportul, distincția, conflictul, echilibrul, legătura, sinteza, opoziția, separația, alternativa, disputele, distingerea, distincțiile, paralela, dezbaterea, bătălia, confuzia, schimbul, contractul, disparitatea, mărul discordiei, fuziunile, ambiguitatea, continuitatea, limita. Aceste substantive sunt, cum am arătat, în relație cu un verb exprimat sau subînțeles. Printre cauzele apariției prepoziției între în locul lui dintre în contextul reprezentat de numele "simetric" articulat hotărât, am luat în calcul și prezența unui modificator
[Corola-publishinghouse/Science/85021_a_85807]
-
foarte ușor să cumperi un titlu nobiliar, dacă existau finanțele necesare. Oricine putea imita comportamentul nobililor, modul lor de a se îmbrăca și obiceiurile, era acceptat în societate. Cu toate acestea, favorurile regelui erau condiția de bază pentru ascensiunea socială. Ambiguitățile, conflictele și jocurile de culise care aveau loc la curte, și-au găsit reflectarea în arte. Un bun observator al naturii umane, Molière a dezvoltat această ambivalență și a folosit-o în subiectele operelor sale. Viața celor bogați era compusă
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
lui este o limbă universală, ca acea characteristică universalis pe care, încă la sfârșitul secolului al XVII-lea, începuse s-o elaboreze Leibniz. Comparată cu limbajul științific, limba literară va părea defectuoasă din anumite puncte de vedere. Ea abundă în ambiguități ; 47 ca orice limbă istorică, ea e plină de omonime, de categorii arbitrare sau iraționale, cum ar fi genul gramatical ; ea este saturată de reminiscențe, asociații și accidente istorice, într-un cuvânt, ea este plină de implicații secundare, în afară de aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
sistematic în opera unui poet subiectiv găsim exprimată o "personalitate" .mult mai închegată și mai vie decât cea a persoanelor pe care le întâlnim în viața de toate zilele. Unele tipuri de poezie vor folosi în mod absolut intenționat paradoxul, ambiguitatea, schimbarea contextuală a înțelesului și chiar și asocierea ilogică a unor categorii gramaticale cum ar fi genul sau timpul. Limbajul poetic organizează, strunește resursele limbii vorbite și uneori chiar le siluiește în strădania lui de a ne face să înțelegem
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
formule de identificare a unei persoane prin raportare la un alt individ - Soră seropozitiv (Antena 1, 5.XII.2007) - și intervin chiar în exprimări curente, de uz cotidian (Marilena Cojocaru, iubitoare animale, TVR 2, 17.X.2007, titraj), producând uneori ambiguități (profesoară română, TVR 1, 13.V.2008; rudă victimă, Antena 1, 6.V.2008). 6.2. Un fenomen mai vechi, care a fost atribuit influenței stilului comercial-administrativ, constă în absența prepoziției de în legarea unor numerale cardinale de substantivul-centru25: 35000
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
care anulează timpul și spațiul și atinge momentul mitic al creației lumii, este o concepție fără substrat neuroștiințific. Este o încercare de a dihotomiza mintea de corp și a accepta axioma carteziană. Axioma dedublării supune creierul la o stare de ambiguitate. Această ambiguitate conduce creierul la "abstractizări ale abstractului", rupând orice contact cu realitatea. C.G. Jung (vezi Cap. III, nota 138) afirmă că, datorită caracterului atemporal al "inconștientului colectiv", se obține "experiența eternității", reacția traducându-se printr-o regenerare totală a
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
timpul și spațiul și atinge momentul mitic al creației lumii, este o concepție fără substrat neuroștiințific. Este o încercare de a dihotomiza mintea de corp și a accepta axioma carteziană. Axioma dedublării supune creierul la o stare de ambiguitate. Această ambiguitate conduce creierul la "abstractizări ale abstractului", rupând orice contact cu realitatea. C.G. Jung (vezi Cap. III, nota 138) afirmă că, datorită caracterului atemporal al "inconștientului colectiv", se obține "experiența eternității", reacția traducându-se printr-o regenerare totală a vieții psihice
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
că problema studiată este importantă și de actualitate. -Problema centrală a cercetării trebuie raportată la contextul educațional/de cercetare specific momentului în care s-a realizat studiul. -Tema cercetării trebuie să fie clar delimitată, iar prezentarea sa trebuie să evite ambiguitatea și generalitatea. Problemele de cercetare complexe pot constitui semne ale bunelor intenții ale cercetătorului, dar și ale lipsei de realism, dacă depășesc cadrul limitat de realizare a studiului. -Prezentarea problemei trebuie să asigure un echilibru între generalități și detalii. Această
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
în ansamblu. S-a făcut referire la faptul că transformările structurilor urbane ar trebui dublate de un proces de cunoaștere și de control permanent, pentru a le aplica în acord cu situația existentă. Cu toate acestea, „astăzi asistăm la o ambiguitate a dezvoltării spațiale la Iași, trăsătură apărută în lipsa unei strategii coerente de dezvoltare urbană și a unui plan urbanistic general care să genereze pe lângă coerență și un cadru structurant spațiilor publice cât și spațiilor private astfel concepute încât să conducă
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
parte dintre activitățile de supraveghere se mută în zona de operare a serviciilor secrete externe. ("Cotidianul", 16.II.2006) Cele mai multe din problemele mediului românesc de afaceri se nasc în zona de intersecție dintre politic și afaceri: corupție, conflicte de interese, ambiguitățile rămase în probleme precum controlul averilor, lobby-ul, sponsorizarea partidelor politice. (22, 18-14.II. 2006). - "domeniu de acțiune, de competență sau de influență" (a unei entități sociale, partid, societate, asociație, grup etc.); tiparul zona + substantiv în genitiv: Cei mai mulți cred că
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
4.5.1. În limbajul politicienilor actuali este uneori greu de făcut distincția între uzul neutru ("justificat" logic și gramatical) și cel care permite neasumarea responsabilității pentru afirmațiile făcute 27, evitând referirea directă la persoane cunoscute. De cele mai multe ori această ambiguitate este creată intenționat de actorii politici, în tradiția cunoscutului stil impersonal al limbajului de lemn28: Alegeri anticipate ar fi fost utile și binevenite în 2005. Am înțeles că nu s-au dorit atunci. (E. Boc - TVR 1,31.VIII.2006
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
sens de singular. Când reperul însuși este plural (în special în cazul pronumelor personale sau demonstrative: alde voi, alde ăștia), valoarea clasificatoare se poate confunda cu aceea de marcare a impreciziei (vezi 2.3). Semantic, raportarea la referentul-reper presupune o ambiguitate sistematică: clasa stabilită include reperul (de-alde Ion = "Ion și alții ca el") sau îl exclude (de-alde Ion = "alții decât Ion, care sunt ca el"). Intervin, pentru decodare, informații pragmatice: evident, un reper imaginar, fictiv sau noncoocurent referențial cu
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
obține contextual, discursiv, prin exemplificare multiplă 14. Tiparul stabilește o clasă prin enumerarea membrilor prototipici (ceea ce permite mai ușor recunoașterea trăsăturilor comune). Enumerarea joacă aici rolul tiparului partitiv-clasificator; grupul stabilit nu poate însă avea o interpretare care să excludă reperele. Ambiguitatea se produce aici ca oscilație între o lectură de includere (alde X, Y, Z = "X, Y, Z și alții ca ei") și una limitativă (alde X, Y, Z = "clasa formată din X, Y, Z"). Pentru decodare sunt necesare și în
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
OC, nr. 305, 2006). Sintagma care conține operatorul alde are sens singular (reflectat și de impunerea acordului la singular). Așa cum am arătat mai sus, în contextele care nu presupun acord, deci nu diferențiază clar între plural și singular, se manifestă ambiguitatea fundamentală între valoarea de desemnare clasificatoare a unui grup prin referire la individul reprezentativ (2.2.1) sau a individului însuși, prin evocarea statutului său reprezentativ (2.4.2). În asemenea cazuri, doar contextul și cunoștințele extralingvistice comune interlocutorilor decid
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
termen de reverență) mai ales în graiurile din sud. Romanul Moromeții, vol. I, al lui Marin Preda (apărut în 1955), care reflectă în mod credibil limbajul popular muntenesc, conține numeroase exemple de utilizare a lui alde, dintre care - cu toată ambiguitatea inerentă - unele pot fi explicate ca desemnând grupul familial (a), altele ca formule de deferență individuală (b), dar multe apar în contexte neutre (de simplă aproximare enunțiativă) sau (mai probabil) ironice și vag persiflante (c): (a) Guica s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
și de intimitate națională) candidează la postul de președinte, director general al Televiziunii) (Ședința Senatului, 18.II.2002). Exemplul oferă în primul rând o confirmare a valorii peiorative a lui alde, recunoscute ca atare de vorbitori, dar nu lipsite de ambiguitate. 2.4.3. Distanța ironică Sunt situații în care nu se mai justifică o intenție de desemnare peiorativă, alde funcționând doar ca marcă de imprecizie enunțiativă, de atenuare ironică a aserțiunii: cum fu Mizilul stație pentru rapidul de Berlin, la
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
Alde Răgălie susține că actele asociației Nașului sunt pline de falsuri (EZ 24.07.2000). 7 Ioan Doncev, Cursul primitiv de limbă română, Chișinău, 1865, II, 23, apud Hasdeu (1998: 613). 8 Exemplele din DA nu sunt însă lipsite de ambiguitate; interpretarea ca "plural al familiei" nu e singura posibilă, iar în unele exemple pare chiar forțată. 9 Construcția este considerată de Mărgărit (2007: 327) ca "pătrunsă în limba comună"; tocmai de aceea autoarea, interesată de particularitățile regionale, nici nu se
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
la efemeritate. Granița este însă destul de greu de stabilit în condițiile evoluției continue a limbii: multe elipse inițial lexicalizate se pierd, în timp ce altele, la început accidentale, dobândesc autoritate și rezistă. Vom arăta, folosind câteva exemple cu un grad ridicat de ambiguitate, și în ce măsură reflectă acestea din urmă teme diverse din realitatea extralingvistică. 6.1. Centrul grupului nominal de bază poate fi ușor reconstituit și atunci vorbim de elipse lexicalizate. O elipsă este considerată lexicalizată atunci când conversiunea gramaticală este permanentă, consemnată de
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]