39,601 matches
-
orizontal și mai presus de tot a întuneric.... IX. MĂ OBSEDEAZĂ TIMPUL, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2320 din 08 mai 2017. Mă obsedeză timpul ce trece, o văpaie, ce răscolește totul în a lui odaie, din lanțul amintirii văd astăzi un băiat cu pieptul lat și chipul lui bronzat. Se scutură destinul, apoi întors acasă așează amintirea pe un crâmpei de masă, și nostalgia iar, ușor, ușor, ne frânge în picături de rouă apoi în roșu sânge. Mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
2320 din 08 mai 2017. Mă obsedeză timpul ce trece, o văpaie, ce răscolește totul în a lui odaie, din lanțul amintirii văd astăzi un băiat cu pieptul lat și chipul lui bronzat. Se scutură destinul, apoi întors acasă așează amintirea pe un crâmpei de masă, și nostalgia iar, ușor, ușor, ne frânge în picături de rouă apoi în roșu sânge. Mă obsedează timpu, încet, transfigurat privesc într-o oglindă cu semnul ei schimbat, se scutură destinul în sunete și semne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
frânge în picături de rouă apoi în roșu sânge. Mă obsedează timpu, încet, transfigurat privesc într-o oglindă cu semnul ei schimbat, se scutură destinul în sunete și semne, pe față chiar apare o cută și pesemne aducerea aminte, întoarce amintirea în pietre de-nțeles. Astăzi privesc iubirea! Citește mai mult Mă obsedeză timpul ce trece, o văpaie,ce răscolește totul în a lui odaie,din lanțul amintirii văd astăzi un băiatcu pieptul lat și chipul lui bronzat.Se scutură destinul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
și semne, pe față chiar apare o cută și pesemne aducerea aminte, întoarce amintirea în pietre de-nțeles. Astăzi privesc iubirea! Citește mai mult Mă obsedeză timpul ce trece, o văpaie,ce răscolește totul în a lui odaie,din lanțul amintirii văd astăzi un băiatcu pieptul lat și chipul lui bronzat.Se scutură destinul, apoi întors acasăașează amintirea pe un crâmpei de masă,și nostalgia iar, ușor, ușor, ne frângeîn picături de rouă apoi în roșu sânge.Mă obsedează timpu, încet
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
-nțeles. Astăzi privesc iubirea! Citește mai mult Mă obsedeză timpul ce trece, o văpaie,ce răscolește totul în a lui odaie,din lanțul amintirii văd astăzi un băiatcu pieptul lat și chipul lui bronzat.Se scutură destinul, apoi întors acasăașează amintirea pe un crâmpei de masă,și nostalgia iar, ușor, ușor, ne frângeîn picături de rouă apoi în roșu sânge.Mă obsedează timpu, încet, transfigurat privesc într-o oglindă cu semnul ei schimbat,se scutură destinul în sunete și semne,pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
năvalnică ce o definește.Nimic nu trece...Doar marea trece prin paharul cu apă receCe scapără vânt, cât sunt.... XIV. CU PICĂTURI DE APĂ, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2271 din 20 martie 2017. Din alte ere, o amintire grea se scutură nostalgic pe o stea, fără odihnă și fără de scuturi se odihneau tăceri de începuturi, iar prin munte, cărare de bazalt se oglindea tărâmul celălalt. Cu pleoapa mea, cu pleoapa grea iertarea de la ceruri tot se vrea, prin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
cărare de bazalt se oglindea tărâmul celălalt. Cu pleoapa mea, cu pleoapa grea iertarea de la ceruri tot se vrea, prin rana ca o lacrimă ce sapă în ochiul plin cu picături de apă. Citește mai mult Din alte ere, o amintire grease scutură nostalgic pe o stea,fără odihnă și fără de scuturise odihneau tăceri de începuturi,iar prin munte, cărare de bazaltse oglindea tărâmul celălalt.Cu pleoapa mea, cu pleoapa greaiertarea de la ceruri tot se vrea,prin rana ca o lacrimă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
de acest orgoliu din inima noastră. Eu nu cred că timpul acoperă prin argument anotimpul, și nu cred că lumea este reprezentarea mea doar atâta timp cât îmi trece vremea. Eu cred că lumea este doar iubire restul e pură, dar murdară amintire, și cred în această identitate singura cale de a intra în cetate. Și cred Doamne că acest Eu este cum a lăsat marele Dumnezeu, bun, rău; rău, bun... un Om pe drum. Citește mai mult Doamne, dă-ne cât ne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
și apără conștiința vastăde acest orgoliu din inima noastră.Eu nu cred că timpulacoperă prin argument anotimpul,și nu cred că lumea este reprezentarea meadoar atâta timp cât îmi trece vremea.Eu cred că lumea este doar iubirerestul e pură, dar murdară amintire,și cred în această identitate singura cale de a intra în cetate.Și cred Doamne că acest Eueste cum a lăsat marele Dumnezeu,bun, rău; rău, bun...un Om pe drum.... XVI. MELANCOLIE NEAGRĂ, de Petru Jipa, publicat în Ediția
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
minunată ai reușit prin frumusețea ta, să-mi risipești bătrânețea! Se adună ceața în cântec și joc timpul aleargă spre liniște și clopot, un gând se joacă și strigă doar timpul plutește în tactul de sticlă o lume îmbrăcată în amintiri afară pustiu un vis și eu scriu... despre această trecere din ieri peste poteci și ierni. Citește mai mult La capătul drumului cu prima zăpadăse formase o stâncă de gheață,acolo încremenise tristețea meaîn culoarea șofranului adunată și ea.Bezna
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
Ediția nr. 2176 din 15 decembrie 2016. Lumina se arată iară peste o zi ea dă să-apară, vuiește codru chiar a vânt peste luciri de negru din pământ. Departe parcă, mai departe, se strâng dorințele prin șoapte, apar hrănite de-amintiri cu trecătoarele iubiri, ca un ocean îndepărtat doar prin iluzie răsfățat tărâmuri albe mișcătoare în pacea lor liniștitoare. Un unu se împarte azi cu doi și îndoit de vremurile noi, se rupe patru, cinci, din cât... vai ce cuvânt, vai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
asupra ei doar că ea stătea cu capul plecat, arar ridicându-l și aruncând câte o privire, parcă vinovată și parcă rușinată, către vreuna dintre cele prezente sau cuprinzându-le cu privirea pe toate. Tot farmecul acelei zile parcă era amintire, se dusese lăsând loc doar zbaterilor din mințile acelor femei. Tremurul mâinilor Emiliei nu încetase dar poate că un pic era mai puțin vizibil. Și încerca și ea din răsputeri să și-l rețină. Deși cu voce joasă, întrebarea bruscă
POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381650_a_382979]
-
să-l prind iar l-am zgâriat în așa hal că a început să-i sângereze o rana pe toată fața. E vizibilă rău, fetelor, nu ați văzut? - E vizibilă, normal că e vizibilă, cum să nu fie, o să aibă amintire de la tine, pentru multă vreme, zise Magda. - Îi vizibilă, zise și Tamara, în același timp, de la ochi până la gură l-ai sfâșiat. - Asta e, pe undeva regret, dar mi-a făcut mult rău. Și normal că asta l-a enervat
POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381650_a_382979]
-
traiul său numai ușor nu se poate numi, minerul este predestinat să aibă o altă măsură a ierarhiei valorilor. Cine a ajuns în viață să guste măcar puțin din pâinea cu gust de pământ și cărbune, nu poate scăpa de amintirea puternică pe care pântecul pământului se grăbește să o înfigă în lumea de la suprafață. Despre viața de miner, despre cei care au căzut într-un fel sau altul pradă vrăjii sale a fost vorba și în evenimentul care a avut
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
traiul său numai ușor nu se poate numi, minerul este predestinat să aibă o altă măsură a ierarhiei valorilor. Cine a ajuns în viață să guste măcar puțin din pâinea cu gust de pământ și cărbune, nu poate scăpa de amintirea puternică pe care pântecul pământului se grăbește să o înfigă în lumea de la suprafață. Despre viața de miner, despre cei care au căzut într-un fel sau altul pradă vrăjii sale a fost vorba și în evenimentul care a avut
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
și strămoșii noștri daci, era meșteșugul de aurar. N-au fost aurari mai vrednici în România secolului XlX decât aurarii din Munții Apuseni, care, în bunăstarea lor n-au uitat niciodată să lase în urmă nenumărate fapte de suflet și amintiri care să le încălzească nepoților și strănepoților mândria de neam ... Citește mai mult „Chiar despre-ntâmplarea lorCum o fost și o pățitC-un franțuz străin venitVenit din țară străinăNe-o luat pita din mânăBaia cea cu daruri plinăCe ne-o
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
și strămoșii noștri daci, era meșteșugul de aurar. N-au fost aurari mai vrednici în România secolului XlX decât aurarii din Munții Apuseni, care, în bunăstarea lor n-au uitat niciodată să lase în urmă nenumărate fapte de suflet și amintiri care să le încălzească nepoților și strănepoților mândria de neam ... XXI. REGULAMENTUL CONCURSULUI DE CREAȚIE ARTISTICĂ PENTRU COPII ' ARIPI DE PRIMĂVARĂ' - EDIȚIA A LL-A, de Mihaela Alexandra Rașcu , publicat în Ediția nr. 2218 din 26 ianuarie 2017. REGULAMENTUL CONCURSULUI
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
la abator fără ca, așa zișii, iubitorii de animale să verse o lacrimă! Să mergem mai departe! Hai să încercăm să înființăm - Școala înfrumuse(țării) logicii. - Ce credeți? Ne-ar fi de folos o logică umană încărcată de moralitate? Moralitate!!! - Ce amintire? Mi-aduc aminte cu ceva ani în urmă că, folosind această denumire prin câteva “zone literare” de pe internet, se întreceau unii care să arunce cu bolovani. Mai bine să înființăm școala tăcerii în zumzetul înțelepciunii. Credeți că nu ne-ar
CĂUTĂM ... ÎNVĂŢĂM... de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381709_a_383038]
-
dăm o șansă...cărții! Continuând vorbirea despre - Dă o șansă...cărții! Grăind ademenitor Nu despre bestii ori idei animalice (C.D. Gherea) Doar despre oameni mergând pe potecile lor sinuoase cu gândurile spre bunurile lumești. Ori cum spunea O. Goga înspre amintirile ce rătăcesc în gol când bat la fereastră. Chiar, dacă visele mor noi zâmbim, privim departe! Referință Bibliografică: Căutăm ... învățăm... / Dumitru K Negoiță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2009, Anul VI, 01 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
CĂUTĂM ... ÎNVĂŢĂM... de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381709_a_383038]
-
zodia mea Voalul de mireasă rămâne formă supremă Nesupusa, negândita. Ritmul susține magia valului ceresc -indigo- Violoncelul se sfarmă de pereții imaginari smăltuiți, rugăciunea, Dorul mă apropie de El tot mai mult, fără vorbe fără plâns,neinvidie, e orizontul-orgasm, Păstrez amintirea sărutului atât de sublim și gingaș Primul... de pe buza mea superioară Ca o îngemănare de inimi, perfectă- Atingerea îmi reda suflul sincopat al apogiaturii Flageolet pierdut printre rânduri, sunet ... Citește mai mult (Distinsului umorist, Dr. Dorel Schor)Indigoul lui ChagallCa
BIANCA MARCOVICI [Corola-blog/BlogPost/381699_a_383028]
-
cel puțin de mine, e zodia meaVoalul de mireasă rămâne formă supremăNesupusă, negândită.Ritmul susține magia valului ceresc -indigo-Violoncelul se sfarmă de pereții imaginarismălțuiți,rugăciunea,Dorul mă apropie de El tot mai mult, fără vorbefără plâns,neinvidie, e orizontul-orgasm,Păstrez amintirea sărutului atât de sublim și gingașPrimul... de pe buza mea superioarăCa o îngemănare de inimi, perfectă-Atingerea îmi reda suflul sincopat al apogiaturiiFlageolet pierdut printre rânduri, sunet ... III. BIANCA MARCOVICI - PERIPLU PRIN LUMEA VIRTUALĂ (POEME), de Bianca Marcovici, publicat în Ediția nr.
BIANCA MARCOVICI [Corola-blog/BlogPost/381699_a_383028]
-
pentru o perioadă de timp. Impasibilitatea ei în fața viitorului devenea acută. Și atunci, avea nevoie de o pauză. Nu foarte lungă, însă la intervale din ce în ce mai mici. Respira prin imagini, prin muzică, prin emoții. Viața este, până la urmă, un lanț de amintiri. Azi este veselă. De ce? Pentru că simte când soarele este pe cer. E parte din viața ei. O definește în sens și spațiu. Când este înnorat, gândurile îi sunt gri, iar trupul și-l simte greu și bolnav. Așa a fost
9 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381714_a_383043]
-
Prietena a suferit mai mult. A avut mâna imobilizată în gips câteva săptămâni, și o cusătură grosolană, cu urme care i-au rămas pe viață. Pentru Mira, urmele au fost tot pe viață, dar nu numai la suprafață... Uneori, păstrăm amintiri pentru a le analiza mai târziu prin prisma unor noi încercări. Contopire de timp, în ploi și soare, în trecut și viitor... Referință Bibliografică: Contopire - 9 / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1921, Anul VI, 04 aprilie 2016
9 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381714_a_383043]
-
persoană pe calculator, proiectate pe panou. Se apropie și momentul răspândirii luminii sfinte. Preoții se îndreaptă spre podiumul aflat lângă panoul descris. Mira cântă alături de ceilalți. Cântă din ce în ce mai tare. Parcă își dorește să acopere gândurile negre, nemulțumirea, și să readucă amintirea nopților din Schitu Măgureanu. Preotul nu aduce nici pe departe cu acel preot, pe care îl îndrăgea, bătrân și cu vocea tunătoare, dar atât de caldă, atât de generoasă, părintele care a botezat-o pe ea și pe fratele său
ÎNVIEREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381728_a_383057]
-
fratele său. Se îndreaptă ușor spre casă. Noaptea e plină de stele, vântul s-a oprit. Lumânările au fost înlocuite cu candele, dar le poartă cu aceeași grijă spre locuință. - Hristos a înviat! - Adevărat a înviat! Și iar se contopesc amintirile, în zgomotul plăcut al spargerii ouălor vopsite cu grijă și drag, al râsului victorios al fiicei sale când reușește să rămână cu oul nespart. Se regăsește în râsul ei, privind mai adânc la flacăra candelei, gândind la sufletul tatălui său
ÎNVIEREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381728_a_383057]