5,016 matches
-
stilistică. SCRIERI: Normă și dialect în limba scriitorilor bănățeni de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, Novi Sad, 1980; Proza scriitorilor români din Voivodina, Pancevo, 1986; Cugetări, postfață Ștefan N. Popa, Novi Sad, 1996; În amurg. Memorii, confesiuni, însemnări de călătorie, Timișoara- Pancevo, 2002. Repere bibliografice: Ioan Baba, Compendiu bibliografic. Scriitori, „Lumina” (Pancevo), 1996, 1; Popa, Lit. rom. Voivodina, 289-290. C.D.
MAGDU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287954_a_289283]
-
Chișinău, 1992; Poezii - Poèmes, ed. bilingvă, tr. Radu Cretzeanu, Andrée Fleury, Ion Matei și Paul Miclău, București, 1997; Proze, București, 1998; Ecosofia, București, 2001; Îmblânzirea fiarei din om sau Ecosofia, București, 2001; Sub 50 de stele, București, 2002; Convorbiri în amurg, București, 2002; Cinci jurnale de bord și coroana de spini, București, 2003. Repere bibliografice: Dumitru Solomon, Elogiul pământului natal, GL, 1955, 39; Eugen Atanasiu, „Întoarcerea în patrie”, RMB, 1955, 3430; Victor Bârlădeanu, Două cărți despre realitatea sovietică, CNT, 1957, 4
MAIORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
Holban, Profiluri, 248-258; Ion Holban, Când „a povesti” înseamnă „a fi”, CRC, 1990, 32; Ov. S. Crohmălniceanu, Exercițiul cotidian al terorii, RL, 1991, 42; Mircea Handoca, Mircea Eliade - fascist, legionar, antisemit?, JL, 1992, 13-14; George, Sfârșitul, IV, 300-304; Alexandru Vlad, Amurgul clovnilor, VTRA, 1993, 4; Ștefan Borbély, Artistul și dictatorul. Trei trepte pentru un dezacord admirativ, APF, 1993, 9; Liviu Petrescu, Univers carceral, ST, 1994, 1-2; Simuț, Incursiuni, 164-167; Negoițescu, Scriitori contemporani, 254-256; Papahagi, Interpretări, 125-128; Marco Cugno, Norman Manea rătăcitorul
MANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
sunt subiective și dominate de reacții critice dure. SCRIERI: Cu scut și fără, Chișinău, 1983; Valori și aparențe, Chișinău, 1985; Reabilitarea calității artistice, Chișinău, 1989; Lecturi eminesciene, Chișinău, 1990; Nimeni nu-i profet în țara lui, Chișinău, 1996; Reflecții în amurg, Chișinău, 1999. Repere bibliografice: Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 271-272; Tudor Palladi, Vocația sau plenitudinea constanței literare, „Moldova suverană”, 1998, 10 octombrie. A.B.
MAZILU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288073_a_289402]
-
Ca poet, M. se specializase în versificări subintitulate fie „poeme scenice”, „evocări istorice”, montaje literar-muzicale, „teatru-document”, fie „poeme dramatice muzicale”, într-un fel de poezie-vehicul al sloganelor proletcultiste, destinată explicit brigăzilor „artistice” de agitație. Seria o deschide placheta Stele fără amurg, apărută în 1959. Ca folclorist, alcătuiește și publică, ajutat de numeroși colaboratori, masive antologii de „folclor nou”, ilustrativ fiind volumul Folclor poetic nou (1965), care conține texte pseudofolclorice, ocazionale, compuse de activiști culturali, prelucrări de poezii culte, versuri împrumutate - fără
MEIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288080_a_289409]
-
masă”, deci tot activiștilor. O altă diversiune, „creația” poeților țărani în epoca socialistă, va fi susținută și de M., care dă la iveală „antologiile” 10 poeți țărani (1973), Stare de dor. Poeți și pictori țărani (1983) ș.a. SCRIERI: Stele fără amurg, București, 1959; Brigăzile artistice de agitație, o mișcare de masă, București, 1960; Cântă inimă!, București, 1962; Flori de lumini pe Argeș, București, 1964; O mie de cânturi, București, 1964; Folclorul și educația estetică a maselor, București, 1968; Suntem argonauții acestor
MEIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288080_a_289409]
-
26; Florin Manolescu, Arhetipul exilului, LCF, 1991, 33; Ovidiu Pecican, O alternativă tradiționalistă, CNT, 1991, 36; Ion Vlad, Simbolurile cunoașterii și ale existenței, TR, 1992, 3; Cornel Ungureanu, Vintilă Horia în imperiul libertății, O, 1992, 9; Ovidiu Pecican, Auroră și amurg, ST, 1992, 2; Alex. Ștefănescu, Gândea în limba română, RL, 1992, 14; Cicerone Poghirc, Vintilă Horia, „Lupta”, 1992, 181; Andrei Ionescu, „Deznodământul fericit”. La moartea lui Vintilă Horia, VR, 1992, 3-4; Paul Alexandru Georgescu, Împreună cu Vintilă Horia, L, 1992, 14
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
Semnele istoriei, evocate în versuri vibrante, muzicale, conferă tărâmului natal o aură de legendă: „Un bucium de pe ziduri crenelate/ dă semn de noapte în cetate./ Sus o fereastră se deschide/ și brațe de dorinți întinde [...]/ În poartă nimenea nu bate” (Amurg vechi). Pentru I. poezia este o șansă de întâlnire cu esența lucrurilor, iar versul îl înalță „spre focul de-nceput” și îi rămâne bucurie „de-a pururi”. El așteaptă astfel clipa sublimă a propriei jertfiri, drumul spre împlinire devenind prilej
IONASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287577_a_288906]
-
conștiință: să rămână cu actorul sau să urmeze sfatul înțelept și gospodăresc al părinților și să se mărite cu un mecanic auto, fără titluri academice, adevărat, dar cu bani buni, casă la curte. Alege mecanicul ( Romanță). Un altul (Vara, în amurg), scârbit de burlăcie, caută o Penelopă de mahala, pe nume Viorica, dar Penelopa se măritase între timp cu domn’ Marcel din Focșani. Lui Ulise nu-i rămâne decât să cugete cu tristețe: „trece vremea, frățioare, se duce”. Hector Săvescu, contabil
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
stâlp. / În parcul cu maci scuturați pentru totdeauna, / cu râsetele / și gesticulația mâinilor mici de rouă / în liniște. // În adormirea melancolică a orașului / o muzică de curte abstractă / se aude, / în spate, / ziua privirea o ține pierdută / însoțind curtenitor / disperarea amurgului peste lumea / care imploră scena aceea fără public / și fără actori” (Rememorare). În cărțile următoare (Poema dacică, 1977, Cântul etern, 1977, Luminile de dimineață, 1978), J. trece la o poezie de inspirație patriotică, în tonul epocii. Imagismul devine sărbătoresc, versul
JALES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287663_a_288992]
-
a literaturii ca teatru. Primele poeme exersează încă maniera descriptivă în tonalitate elegiacă - un tablou dominat de înserări, păsări, șoapte, căderi -, în care eul poetic e mai mult o prezență discursivă decât lirică: „Ram de măslin purtam./ Șarg eram în amurgul/ de tamburină./ Mă-mpiedicam în cercuri - cercuri/ desprinse din siluete de cal/ galopând/ ah! în tăceri depărtându-se...” (Elegie). Câteva durități, imagini percutante, oximoronice, tulbură ritmul egal al versurilor: „luna era cu flegmon”, „fluturi zboară, prin țeastă/ triști”, „ca o
IVANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]
-
opus, ca atare, distrugerii și neantului. Atât sculptorul Heronim din Salvați sufletele noastre, cât și scriitorul din E noapte și e frig, seniori trăiesc având convingerea că arta și iubirea reprezintă singurele șanse de mântuire pentru omul modern. Ajunși în amurgul vieții, ei își susțin idealurile în fața unor personaje inchizitoriale, în fapt expresii artistice imaginare ale propriilor temeri și anxietăți. În E noapte..., roman reflexiv cu trimiteri autobiografice, se regăsesc atât temele centrale ale scrisului lui F., cât și formulele narative
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
1998, El tiempo de un centenario. Dayan [Tinerețe fără tinerețe. Dayan], Barcelona, 1999, Diecinueve rosas [Nouăsprezece trandafiri], Barcelona, 1999, Relatos fantásticos [Povestiri fantastice], Barcelona, 1999, Maitreyi, Barcelona, 2000, Diario portugués [Jurnal portughez], Barcelona, 2001; Emil Cioran, El ocaso de pensamiento [Amurgul gândurilor], Barcelona, 1995, El libro de las químeras [Cartea amăgirilor], Barcelona, 1996, Breviario de los vencidos [Îndreptar pătimaș], Barcelona, 1998; Norman Manea, El sobre negro [Plicul negru], Madrid, 2000; Camil Petrescu, El lecho de Procusto [Patul lui Procust], Madrid, 2002
GARRIGÓS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287170_a_288499]
-
Al. Munteanu (Reîntoarcerea la Platon), Alexandru Baciu (Sfârșit de vacanță), Dan Athanasiu (Ispita). Recenzii semnează Sorana Gurian (la Pânza de păianjen de Cella Serghi, Soarele negru de Ticu Archip, Cuceritorul de Elsa Triolet), Camil Baltazar (la Sorana Gurian, Întâmplări între amurg și noapte), Ion Caraion (la Liviu Bratoloveanu, Oameni la pândă, Ion Marin Sadoveanu, Sfârșit de veac în București). Viorica Răileanu scrie despre Duiliu Zamfirescu, iar Lascăr Sebastian face, aproape număr de număr, cronică dramatică la spectacolele de la Naționalul bucureștean, de la
GAZETA FAMILIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287194_a_288523]
-
cuplului aflat la răscruce, vanitatea ultragiată a activistului, singurătatea ratării profesionale, nostalgia tinereții revoluționare ș.a.m.d. Volumul Teatru (1997), ediție de autor, reprezentativă pentru cei treizeci de ani de activitate teatrală, cuprinde Trilogia captivă: Cantonul de vânătoare, Rătăciți în amurg, Împăcare târzie, apoi zece piese grupate sub titlul Conversații provinciale, trei sub „efigia” Acasă, vieți destrămate, articole, cronici, eseuri pe teme teatrale, precum și un substanțial dosar de opinii critice și mărturii afective despre autor. În general, motivul cuplului situat într-
GENOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287215_a_288544]
-
în viziunea lor, spiritul constructiv, elanul creației pornit din zonele cele mai adânci ale ființei neamului, ceilalți - spiritul critic, sceptic, steril, dizolvant, adus din Occidentul intrat în faza muribundă a civilizației, înșelătoare întocmai ca „strălucirea de putregai a Romei în amurgul Antichității”. Întrucât spiritul critic proliferează în societățile cu regimuri liberale, democratice, gândiriștii duc împotriva democrației și a democratismului o luptă pe viață și pe moarte. Ar dori să le stârpească în înseși rădăcinile lor. Preluând viziunea lui Berdeaev din Un
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
toate ramificațiile și substructurile ei, scoțându-se la iveală vastul șantier de lucru al scriitorului. Tânărul Rebreanu (1986) și Rebreanu. Amiaza unei vieți (1989) sunt primele două părți ale unei trilogii critice proiectate să se încheie cu volumul Glorie și amurg. Folosind și îmbogățind amplul material documentar comunicat în aparatul critic al ediției, istoricul literar își propune să distingă ceea ce este mit și adevăr în viața lui Rebreanu, să clarifice probleme confuze, nedezlegate de vechea exegeză, să elimine ipoteze false și
GHERAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287242_a_288571]
-
la care va publica numeroase versuri între 1905 și 1918. Numele său mai apare și în „Luceafărul” (Sibiu), „Convorbiri literare”, „Farul”, „Epoca”, „Pagini literare”, „Paloda literară”, „Cuvântul”, „Dobrogea jună”, „Dobrogea literară”, „Analele Dobrogei”, „România de la Mare” „Cronicarul” ș.a. Cântece în amurg, carte apărută în 1906, pare să dea expresie unui temperament romantic, bântuit de nostalgia amintirilor erotice, retrăite monocord și obsesiv, într-un cadru și o atmosferă impregnate, pe alocuri, de accente eminesciene. Treptat, sub influența cenaclului macedonskian și a celui
GHERGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287246_a_288575]
-
o anume monotonie, G. rămâne un poet ce se distinge prin puritatea și delicatețea sentimentelor, ca și prin armonia versificației. Un volum de memorialistică, publicat în 1934 (Schițe. Din noianul amintirilor), are o valoare mai degrabă documentară. SCRIERI: Cântece în amurg, București, 1906; Insula uitării, Constanța, 1924; Raze și umbre, Constanța, 1933; Schițe. Din noianul amintirilor, Constanța, 1934; Solitare, Constanța, 1935; Cristale, Constanța, 1936; Pe țărmul mării, Constanța, 1941. Repere bibliografice: A. Naum, „Cântece în amurg”, AAR, partea administrativă și dezbaterile
GHERGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287246_a_288575]
-
degrabă documentară. SCRIERI: Cântece în amurg, București, 1906; Insula uitării, Constanța, 1924; Raze și umbre, Constanța, 1933; Schițe. Din noianul amintirilor, Constanța, 1934; Solitare, Constanța, 1935; Cristale, Constanța, 1936; Pe țărmul mării, Constanța, 1941. Repere bibliografice: A. Naum, „Cântece în amurg”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXIX, 1906-1907; Număr închinat poetului Alexandru Gherghel, „Marea noastră”, 1933, 1; Enache Puiu, Un simbolist dobrogean: Al. Gherghel, LL, 1970; Ciopraga, Lit. rom., 424-426; Victor Corcheș, Gavril Voșloban, Lirica dobrogeană, Constanța, 1972, 247-259; Ovidiu
GHERGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287246_a_288575]
-
În material se acoperă de-a valma, ca să spun așa, scriitorii cu intelectualii. Nu e totuna. Rezistența intelectualilor nu a existat În România. După părerea mea, intelectuali rezistenți nu s-au prea văzut, cu excepția doamnei Doina Cornea, În faza de amurg a dictaturii. Dacă totuși am admite că au existat intelectuali rezistenți, atunci trebuie să luăm În seamă discreția maximă a acestei rezistențe. E un fenomen românesc. S-ar putea vorbi despre rezistența intelectualilor În ceea ce disidenții cehi numeau rezistență prin
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
iluzii.” Apoi marile spații neptunice și uranice sunt aduse la dialog cu măruntul, insignifiantul, umilul, într-un spirit conciliator, oarecum arghezian. Erosul însuși este asumat arhetipal, ca principiu unificator, capabil să șteargă hotarul dintre moarte și zămislire, dintre zori și amurg, dintre mișcare și încremenire. D. este un poet al stărilor contrare, dar nu extreme. El nu pendulează între panică și extaz, ci alunecă doar de la îndoială la uimire, stăpânește adică un univers al contrariilor pașnice. Predica focului (1993) pare să
DUMBRAVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286901_a_288230]
-
îndreptarul” de drumeție se construiește ca o meditație inițiatică în care toate întreprinderile călătorului se înscriu într-o armonie morală, în acord cu dimensiunea sacră a naturii. Senzualitatea intelectualizată oferă pagini de proză poetică impresionistă: un foc pe munte în amurg e o sculptură de aur, de rubin și topaz, o poartă spre reverie mistică, iar florile închipuie bijuterii pe fondul de catifea al mușchiului. Imaginii i se adaugă parfumul florii, autoarea delectându-se într-un excurs terminologic, atentă la denumirea
DUMBRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
Împietrit, „tot mai pierdut în durere”, el simte că totul îi este străin, că se face „tot mai frig și mai pustiu”, ceea ce îl conduce la o desfășurare textuală monotonă, jalonată de titluri elocvente: Destrămare, Pustiu, Suflet tulbure, Litanie, Părăsire, Amurg, Stingere, Întunecare. Dezorientarea, senzația de netăgăduit a lipsei oricărei speranțe, o egală trecere a timpului îl fac să se simtă pierdut „în frig și-n întuneric”, sorbit de „vâltorile neantului”. Deși contemplarea unor „priveliști” îi oferă prilejul evadării în exterior
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
dedica un poem lui Al. Macedonski (Poetului), prezent și el cu două poezii și fragmente inedite din Marea epopee. De altfel, Macedonski îi va face o scurtă prezentare lui G. Bacovia (7/1916) când sunt publicate două poezii ale acestuia: Amurg și Decor, afirmând că „unele poezii sunt mai pline de farmec decât ale lui Verlaine, iar altele sunt tot atât de ciudate ca ale lui Mallarmé”. Răspunzând unor aprecieri cu privire la Macedonski făcute de E. Lovinescu în volumul al treilea din Critice, Tudor
FACLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286934_a_288263]