3,631 matches
-
tu aici, o întrebai, și încă bibliotecară!" "Dar tu aici? Ce ești?" "Strungar". "Numai atît? Nu ți-ai terminat studiile? Te pomenești că ai fost eliminat din cauza mea și ți-ai ratat cariera. Vroiai să ajungi filozof, profesor... M-ar amuza să fie adevărat!"' și izbucni într-un râs de un cinism vesel, ca și când ar fi fost o glumă reușită să mai adauge la victimele pe care le făcuse în viața ei aventuroasă încă una, iar pentru mine și mai distractiv
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cel mai puțin dacă n-am gîndi: prostia asta poate s-o facă și un copil! - ceea ce a și dus la admirația mâzgăliturilor copiilor și a artei primitive." "Ba să spun drept, mie îmi place arta primitivă, zise Lavinia. Mă amuză, dimpotrivă, are multă imaginație." "Drept să-ți spun, zisei, nu știu ce să-ți răspund, dar dacă mă pui la ambiție îți fac și eu, din lemn, un vrăjitor african de care poți să te și sperii, nu numai să te amuzi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
amuză, dimpotrivă, are multă imaginație." "Drept să-ți spun, zisei, nu știu ce să-ți răspund, dar dacă mă pui la ambiție îți fac și eu, din lemn, un vrăjitor african de care poți să te și sperii, nu numai să te amuzi. Dar dacă mă pui chiar să imit, cu modelul alături, un Moise de Michelangelo, îți declar că nu pot oricât m-ași strădui, după cum nici o frază mozartiană, în timp ce o simfonie modernă m-ar ispiti, fiindcă sunetele ei nu exprimă nici un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
când eram mică mă făceam că uit și intram în a părinților și o prindeam pe mama stând pe veceu. Scotea un țipat și o lua la fugă spre dormitor, încercînd disperată să-și tragă mai repede pantalonul pijamalei... Mă amuza că în loc să mă dea afară fugea ea... "Suzy, afurisita!", striga, și în dormitor se plângea tatei că iar a intrat nerușinata aia mică peste ea. Tata rîdea: "De ce nu închizi ușa în partea aia?" Nici ea nu știa de ce, uita
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
soarele peste oraș și vă invit la o plimbare pe străzile mele ude, o întoarse ea vorbind acum în numele orașului, pe care o să rătăciți până ce o să vă intre picioarele în gât, iar seara o să vedeți un film care o să vă amuze oricum, oricât de tâmpit ar fi... Mergem?" tresări cu un entuziasm ai fi zis frenetic, ca și când viziunea orelor care vor urma i-ar fi apărut mirifică și nimic pe lume n-o să ne împiedice s-o trăim... Da, nimic pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
apă... Și asta totdeauna când avem musafiri... Știu asta de mult, dar de fiecare dată uit... Sânt sigură că în lipsa mea, când m-am dus să prepar icrele, ți-a făcut cu ochiul că nu știu să gătesc. Uneori mă amuză, dar alteori mă enervează. Culmea e că știu să gătesc, dar odată am ars eu un crap, și de-atunci... E drept că era un crap mare adus de tata cu mari sacrificii, nu știu de unde, și era seară și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pildă, un pahar gol în mână și mi-l întindea. "Ce să-ți aduc în el? o întrebam. Vrei apă sau vin?" Și vocea mea era puțin ridicată, ca și când iubita mea ar fi fost mută, și îi cercetam atent și amuzat chipul, ca să-i descifrez dorința, fiindcă părea și surdă. Făcea cu degetele răschirate un gest, insistent și nedefinit, în timp ce se răsucea în pat, se întorcea cu spatele la mine și își trăgea pledul pe cap. Îi aduceam apă și o băteam pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prinse viață. Și spuse foarte politicos: - Domnule, să-l deconectăm pe prizonier de la sistemul de întreținere? Răspunsul fu de-a dreptul, pur și simplu, echivoc. Vocea Patru spuse: - Desigur. Dar să nu faceți vreo greșeală! Aceste cuvinte aproape că-l amuzară pe Gosseyn. Pentru că ele indicau o valabilitate absolută - dar absolută - a evaluării pe care o făcuse alter-ego-ul său sistemului politic al acestor oameni. Într-un fel, în ciuda acestui indiciu, Gosseyn reușea să remarce un fenomen: vorbind în felul cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
ieși totul până la urmă. Cam toți sunt, în primul rând foarte preocupați de propria lor situație. După aceasta, în timp ce mergea, alături de președinte, puse o întrebare la care Gosseyn Doi, acolo, pe nava de luptă Dzan, voia să răspundă. Blayney era amuzat. - Am adunat, am pus la loc sigur, toate bijuteriile și metalele prețioase, spuse el. N-a mai rămas decât podeaua goală și pereții jupuiți. - Încă mai sper că poate fi reconstruit, spuse Gosseyn, și, deși eu personal n-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
bine, viața mea de locatar al comunismului părea stupidă, dar îmi dădea un sens, o direcție în care să apuc. Închis în carapacea mea de elev antipatic și apoi de student încăpățânat, mă simțeam util și important: colegii turnători mă amuzau, iar la profesorii activiști mă uitam cu scârbă și ironie; „aveam valoare“, pluteam deasupra lor, și asta conta. Și unii, și alții îmi întăreau dorința de-a merge la bibliotecă și a citi cărțile lui Monciu-Sudinski, atâtea câte se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sediu se află în Parcul Cișmigiu, la numărul 2, lângă ghereta de vată de zahăr.“ Urma o dată, ora și semnătura indescifrabilă. Cu prima ocazie, i-am strecurat scrisoarea în geantă. L-am lămurit pe Paul că gluma e nevinovată, ne-amuzam și noi, și fata. Făceam pe detașatul, dar, de fapt, mă încânta planul. Intuiam în Gloria o parteneră interesantă, un depozit fragil și-accesibil pentru ideile mele murdare, pe care abia așteptam să le pun în practică. Nu vroiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mă duc alături, să vedem ce iese.“ Halatul pătat s-a retras din cameră, cu o privire lipită de picioarele nervoase. Aș fi îngenuncheat în fața mătăsii și-a ligamentelor. „Te văd!“, a protestat Maria, „Nu mai trage cu ochiul!“ Mă amuza expresia asta, întotdeauna când o folosea mă gândeam că-mi simte ochiul sărind din orbită, năpustindu-se asupra gleznelor ei și rămânând fixat acolo, ca un tatuaj viu. Eram admiratorul etern, lupul grobian și hulpav din desenele lui Tex Avery
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
demn de Fred și Barney; mulți credeau c-au greșit strada și întorceau. Vara, lângă cârciuma de sub pod, cădeai în șanțul făcut de TIR-uri. Apa băltea tot anul acolo, și-n mod sigur nu era de la robinet. Sătenii se-amuzau, făceau pariuri la un rachiu, care trece și care rămâne împotmolit. După pod, ieșeai din apă, dar morfoleai mașina prin noroi și pietriș, deșertat de basculantele care lucrau pe centură. Abia la urmă, ajungeai la RAR. Plecai de-acasă frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
după care a revenit: „Și ce caută băieții veseli pe scrisori din ’98-’99? Sau te pomenești că «Direcția operativă» se referă la « Direcția operativă a farselor și glumelor proaste», iar comentatorii din subsol sunt niște amatori, puși să se-amuze pe seama ta?!“ „N-ar fi exclus...“, am plusat. „Pe dracu’. Ăștia făceau o ediție critică a scrisorilor tuturor, cu note și-aparat de lectură. Ca-n liceu, cărțile alea cu dungă roșie, verde sau albastră: X interpretat de... Doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
spectacolele. Spre exemplu, contractul de discurs specific genului știrilor sportive este de a oferi, în forma specifică știrilor în general, un conținut relaxant de evenimente și comentarii sportive, care nu este important ca impact asupra spațiului public, dar care distrează, amuză, relaxează. Scopul discursului ludic este distrarea audienței. În Schema 5 sunt reprezentate relațiile între acești itemi: Schema 5: Schema de funcționare discursului ludic Pornind de la caracterizările discursurilor politic, publicitar și ludic, asemănările și deosebirile dintre aceste tipuri de discursuri, în
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
școlilor din Ilfov: "din 67 de școli, 44 nu au nicio bancă, 46 nicio masă rotundă, 48 niciun scaun, 54 nicio tablă cu alfabet, 55 nicio tablă de înmulțire și 47 nu au învățător". "Cel puțin inspectorul știa număra", se amuză sarcastic A. Drace-Francis (2006, p. 144). Se întâmpla și la case mai mari. În Franța, spre exemplu, până către sfârșitul anilor 1870, când reformele educaționale ale lui Jules Ferry încep să producă efecte concrete, marea majoritate a școlilor sătești puteau
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mai multă chiar decât pentru Aglaia, care era idolul ei. Și ieșirile pline de venin (prin care se manifestau, cel mai adesea, grija și simpatia ei de mamă), nodurile în papură, porecla de „curcă plouată“ nu reușeau decât s-o amuze pe Alexandra. Se ajungea până acolo că lucrurile cele mai de nimic o supărau teribil pe Lizaveta Prokofievna și o făceau să-și iasă din sărite. De pildă, Alexandrei Ivanovna îi plăcea să doarmă mult și de obicei avea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
răspuns din partea lui. — Așa... deci așa ziceți, ciudat, rosti el. Și chiar mi-ați răspuns serios, prințe? — Păi nu m-ați întrebat serios? îi replică acesta mirat. Toți izbucniră în râs. — Să nu-l crezi, spuse Adelaida, Evgheni Pavlovici se amuză întotdeauna pe socoteala tuturor! Dacă ai ști dumneata ce îndrugă uneori la modul cel mai serios cu putință! Cred că e o discuție dificilă și mai bine n-am fi început-o, observă tăios Alexandra. Voiam să mergem la plimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Cât despre prinț, poate că acesta nu-i prea plăcea; când ieșiră la plimbare, prințul Ș. era puțin posomorât și parcă îngrijorat. Evgheni Pavlovici părea să se afle în cea mai bună stare de spirit, tot drumul până la gară le amuză pe Alexandra și Adelaida care aveau o predispoziție cumva deosebită de a râde la glumele lui, încât treziră în el vaga bănuială că, poate, nici nu-l ascultă! Fulgerat de acest gând și fără să dea vreo explicație, izbucni deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
reclama la o ediție este de aproape un miliard de dolari. Din fericire pentru cultura muzicală americană și globală, fetele de la Indiggo, concurente și ele la American Idol, au scăpat de posibile contracte înrobitoare cu 19 Entertainment, speriind juriul și amuzând spectatorii. Reprezentația respectivă, pe care mulți spectatori români au putut-o urmări în jurnalele de știri românești, a fost și o bună mostră a formulei de spectacol promovată de programe precum Idol și Got Talent: deși inițial transmis live, montajul
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
e... romanesc. Eșecul Europei, zicea Kundera, vine de acolo că nu a înțeles "cea mai europeană dintre arte", o artă a râsului divin care destramă ca Penelopa pânza țesută ziua de către ideologi, filosofi, erudiți. În acest sens s-ar fi amuzat Platon pe seama lui Protagoras, Hume pe seama teologiei naturale, Kierkegaard pe seama lui Hegel, Derrida pe seama lui Heidegger: Nevoia de a desface aceste tapiserii poate fi considerată o răzbunare a omului de rând pe indiferența preoților față de marea fericire a celor mulți
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
același ton: «Sire, nu mai știu nimic, am uitat totul, Maiestatea Voastră va trebui să-mi ierte chiar și treizeci de neghiobii.» «Asta voi face », a răspuns regele, «mai ai douăzeci și nouă rămase». Mai apoi, când regele s-a amuzat de haina sa, domnul de Vardes a spus: «Sire, când cineva este atât de nenorocit încât să fie îndepărtat de lângă dumneavoastră, nu numai că este nefericit, ci devine și ridicol».“ Tendința generală era de a face pe plac regelui, indiferent
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
pentru cei care chiulesc de la ele (și hei! nu mă refer la toți!). Mie îmi place ora de română atunci cănd discutăm despre cărți și îți poți exprima opinia despre un personaj pe care îl urăști, îți place, sau te amuză; în schimb nu mă împac bine cu ea atunci când e vorba de caracterizări. Nu-mi plac deloc, că trebuie să stau să caut în toată cartea citate, dar deocamdata am fost hoață și am scăpat. Ce îmi mai place...hm
G. In: Apogeul by Dîrlea Diana () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1796]
-
Când soția lui s-a întors acasă, chiar în momentul intrării pe ușă, fetița a informat-o: - Mama, tăticu a dat slănina la țigănci! Bietul Horia, deși era exasperat de situația jalnică în care se afla cu învățatul, s-a amuzat când și-a dat seama cât de secretoasă este fiică-sa. Concluzia? Aceasta este soarta secretelor încredințate copiilor până la o anumită vârstă. Dar oare înțeleg ei, cu adevărat, ce este un secret? Dacă doriți să comunicați cuiva o informație și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
se scurge mai repede, așadar începi săți dai seama de existența unei anumite “libertăți” din liceu, în contextul în care studenția îți oferă o “altă” libertate. Încă ceva, referitor la remarca ai ajuns deja “sus”, care sincera să fiu, mă amuză puțin: ... ” Trăind în cercul vostru strâmt Norocul vă petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor și rece.” Ai spus că simțul critic este foarte evidențiat în mediul studențesc. Tu de ce ai să te plângi? A critica nu înseamnă
Target Interview. In: Apogeul by Băgireanu Astrid Corina () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1799]