8,708 matches
-
Inumanul:Conversații despre timp tc "" Introduceretc "Introducere" De-a lungul istoriei, percepția asupra corpului a cunoscut mutații esențiale, evidențiate deja în numeroasele studii de filosofie, antropologie, istoria artei și a literaturii, sociologie sau psihologie. De la corpul armonios și simetric al Antichității și, respectiv, renascentist la corpurile dislocate și dezmembrate ale avangardei și ale diferitelor tipuri de modernism și la trupul eclectic, reciclat și remediat al postmodernismului, transformările perceptive asupra conceptului de corp s-au petrecut concomitent cu modificarea noțiunilor de realitate
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
lucrare românească de pedagogie socială. Premisa de la care pleacă autorul este aceasta: „educația, deci și pedagogia, a fost întotdeauna socială”. „Pedagogia socială” este deci și denumirea nouă pentru o realitate veche. În comunitățile primitive, educația „poartă un caracter social pronunțat”, Antichitatea a dezvoltat educația în și prin grupuri sociale, copiii fiind introduși în „destoiniciile sociale” ale colectivității. Republica lui Platon este „un mare tratat de pedagogie socială”, iar în timpurile moderne Comenius „a pus în primul rând greutate pe factorul social
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
literatura sociologică, istorică, etnologică, psihosociologică 2. Obștea țărănească a constituit o „asociație umană” de sprijin reciproc și asistență mutuală, cu legi proprii (stăpânirea pământului în devălmășie, obiceiuri juridice specifice, participare nedeterminată la avutul obștesc), ale cărei rădăcini merg adânc în Antichitate. Satul devălmaș românesc a însemnat o formă de conviețuire socială specifică; grup biologic închis, rudenie de ceată, gospodării familiale asociate într-o obște condusă prin hotărâri luate de „adunarea părtașilor”. Respectul normelor comune era reglat prin „sfatul bătrânilor” sau al
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
în timp ce porțiunea nesigilată se numea scripta exterior. Dacă versiunea nesigilată era contestată, se putea deschide partea din interior pentru confruntarea textelor în prezența autorităților 1. Această practică a „documentelor duble” (sau „documente legate”, în terminologia Talmudului) era foarte răspândită în Antichitate și era frecvent întâlnită în perioada elenistică pretutindeni în teritoriile seleucide și ptolemaice. Dar numai în puține cazuri astfel de documente s-au păstrat împreună cu bulele care le sigilau. Cea mai reprezentativă descriere a redactării unui document de vânzare în timpul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
contractului său de cumpărare, pe cel deschis și pe cel pecetluit, într-un vas de pământ „ca să stea acolo zile multe”. Într-adevăr descoperirile arheologice au arătat că aceasta era o metodă frecventă de depozitare a documentelor și manuscriselor în Antichitate 2. Fragmentele de vase inscripționate numite ostraca, întâlnite în Egipt, încă din timpul vechiului imperiu, reprezentau un material de scris abundent și foarte ieftin; ele se foloseau mai ales pentru exerciții de școală, scrisori, chitanțe, bilete. În Atena, trimiterea în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
fost cauza unei anumite greșeli. Important este să fim conștienți că textele copiate puteau proveni din texte cu greșeli, iar această imperfecțiune a textelor de bază nu avea uneori nici o legătură cu cel care le redactase. Datorită faptului că în Antichitate se foloseau diferite suporturi pentru scrierea textelor, cantitatea de dovezi literare care a supraviețuit diferă de la o regiune la alta. Dovezi literare masive au fost recuperate în urma săpăturilor din Mesopotamia, sudul Turciei și Siria; arhivele de la Ugarit și Ebla sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
triptic, poliptic), ținute laolaltă cu ajutorul unei agrafe sau al unui cordon care trecea prin câteva mici orificii făcute pe marginea planșelor; interiorul planșelor era acoperit cu un strat fin de ceară pe care se scria cu ajutorul unui penel ascuțit. În Antichitate, acesta era suportul cel mai des întâlnit pentru efectuarea calculelor, a exercițiilor de școală, pentru însemnarea anumitor notițe 2. Dacă modelul codexului îl reprezintă tăblițele de ceară, antecedentul său imediat este carnetul de pergament (membranae, membr£nai); dovada incontestabilă a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Julio Trebolle Barrera face o constatare interesantă atunci când spune că trecerea de la sul la codex a avut loc în același timp cu trecerea de la hainele grele, voluminoase, ale perioadei clasice, la hainele mai ușoare, prinse la mijloc în curea, specifice Antichității târzii; hainele cu curea permiteau o mai mare mobilitate în mișcare, mai ales în călătorii. Cu timpul, codexul a devenit cel mai bun însoțitor al misionarului creștin. Adoptarea rapidă de către creștini a codexului, simboliza totodată ruperea de tradiția iudaică, în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Unde? Nae: Aici... în cavou... icoane... pictură... Tomy: Oh, interesant! Octav: Mă, tu spune-i tipului că aici e vorba de mai multe morminte la un loc... un fel de... mol (grămadă)... cu morți adevărați... de sute de ani vechime... antichități... că ăștia-s morți după vechituri... Nae: (ce să facă?!; rutină) Da..., aici ne aflăm într-un loc istoric. Tomy: Adevărat? Nae: Da... aici au fost înmormîntate mari personalități istorice... Tomy: Oh, da, înțeleg... Octav: Spune-i că avem și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
activitate. Profesorul Paul Bran preciza: „valoarea reprezintă pentru știința economică ceea ce este materia pentru fizică”.<footnote P. Bran, Economica valorii, Editura ASE, București, 2002, p. 3. footnote> Același autor preciza: „preocuparea de a defini fenomenul valorii a apărut încă din antichitate și a avut ca inițiatori pe unii dintre cei mai mari filosofi: Aristotel, Xenofon, Platon. Încă din această perioadă, s-au desprins două direcții principale de orientare a modului de definire a valorii: valoare = utilitate și valoarea = muncă.” În ceea ce privește abordările
Analiza performanţei prin creare de valoare by Costin CIORA () [Corola-publishinghouse/Science/182_a_278]
-
centre de expansiune; un centru a fost localizat în Asia de Nord, a vechilor Indii, din epoca veche a cultului lui Agni, mărturie stând rugăciunile și incantațiile adresate divinității focului vetrei; celălalt centru, în sud estul Europei, centru mediteranean, al antichității greco-romane, care a răspândit cultul vetrei din sud până în nord unde apare obiceiul căsătoriei de tipul "căderea pe vatră" la români, bulgari, ucraineni. 76 Cultul european al vetrei s-a răspândit pe două căi: una nordică, specifică slavilor, alta meridională
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
rând pe rând, unul din altul sau distrugându-se unul pe celălalt."174 La greci, erau patru elemente, apa, aerul, focul și pământul, fiecare element definindu-se ca "principiu călăuzitor spre o altă realitate decât a lui însuși"175. Filozofii Antichității Pitagora, Empedocle, Platon, Aristotel susțin că manifestările vieții sunt reductibile la cele patru elemente care, la rândul lor, dinamizează forțele naturale. Fiecare element a luat naștere din unirea a două principii fundamentale: Apa din Rece și Umed, Aerul din Umed
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se mișcă universul", "ansamblul universului, cu actualizările și potențialitățile lui".18 Ca "imagine mobilă a veșniciei" (Sf. Augustin), timpul este perceput ca o limită în durată și diferențierea mai conștientizată față de Lumea de Dincolo, care este lumea veșniciei.19 Gândirea Antichității a conceput spațiul absolut, având un punct de referință stabil, considerat centrul imobil al Pământului (Aristotel). Ca entitate activă fizic, spațiul se poate subdiviza în sfere concentrice în care domină câte un element material (pământ, apă, aer sau foc). În
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
calendare lunar, solar, lunar-solar; în calendarele lunare, fiecare lună începe cu "Luna nouă", după ce Luna plină a descrescut până la dispariție; în calendarele lunar-solare, se lua în considerare coborârea fazelor Lunii cu mișcarea aparentă a soarelui și a fost folosit în antichitate în Babilon, China, India, Grecia, azi se mai păstrează doar în Israel; calendarele solare, bazate pe mișcarea aparentă anuală a soarelui, având la bază "cultul solar" (Egipt, India, America centrală), este cel care se păstrează și astăzi.37 Primele calendare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu lei, car` cu bani, / Cu colac de grâu curat, / Pe colac vadra de vin, / C-așa-i legea din bătrâni, / Din bătrâni, din oameni buni! La mulți ani cu sănătate!"150 Ritualul tăierii porcului amintește de jertfele aduse în antichitate zeilor vegetației care se nășteau și mureau în perioada de înnoire a timpului calendaristic. Vasilca sau Siva practicată numai de țigani, originară, de fapt, din nord-vestul Indiei amintește de Siva, divinitatea hindusă, împodobită cu un colier de șerpi, cu trei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
statornice. Astfel, timpul satului tradițional era împărțit după "cântatul cocoșului": miezul nopții, la primul cântat, trei ore înainte de ziuă, la al doilea cântat, iar crăpatul de ziuă, când cântă mai des, când apune Găinușa și apare Luceafărul de dimineață. În Antichitate vestirea zorilor era considerată de origine divină, cocoșul, închinat diferitelor zeități Apollo, Minerva, Mercur, Marte era considerat un vestitor al răsăritului Soarelui, priveghetor al somnului și simbol al luptei războinice. În Evul Mediu, cocoșul era purtat de armatele de uscat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vedere, Huberts (1998) notează zece tipuri de comportamente lipsite de integritate, de la un comportament necorespunzător în viața personală/familială (violență domestică, alcoolism etc.) până la corupție. Fenomenul corupției, la fel ca integritatea, poate fi definit în mai multe moduri. Corupția în Antichitate desemna mai degrabă lipsa de sănătate morală a întregii comunități, pe când în perioada modernă se referă la acțiunile/comportamentul indivizilor. Vom analiza în continuare definițiile comportamentale ale corupției. Așadar, dacă accentul cade pe acțiunile individuale, „definirea corupției devine un proces
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
medicament pe bază de spânz (Helleborus purpurascens), mama mea mi-a povestit că bunicul folosea această plantă atât la tratamentul unor afecțiuni la copii, adulți și chiar la animale. De fapt se pare că spânzul a fost utilizat încă din Antichitate în terapia umană și animală. In Grecia antică, epilepsia și alte tulburări mintale se numărau printre afecțiunile tratate cu Helleborus, de unde și expresia “hellebore” adresată persoanelor cu tulburări mintale. Doctorul Vasile Boici a obținut un extract purificat din Helleborus pentru
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
acum. Din păcate timpul le-a deteriorat iremediabil pentru că noi n-am știut valoarea lor și timpurile care au trecut au fost așa cum au fost. Acum doi ani însă, am văzut un scrin ca al nostru într-un magazin de antichități din Cracovia. M-am uitat îndelung la acea piesă și colecționarul mi-a spus că fusese adus din Franța și este o piesă de Art Nouveau. Eu i-am replicat însă că am una asemănătoare și nu prea cred să
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
și mai mare când, după câteva luni, am văzut un scrin asemănător la deschiderea unui magazin select de parfumuri și bijuterii din București. Și acolo se spunea că acel obiect de mobilier este o piesă adusă dintr-un magazin de antichități din străinătate și este Art Nouveau. De multe ori, stând de vorbă cu mama mea în ultima parte a vieții, ne gândeam la ce ar fi fost viața noastră dacă ea pleca atunci în Franța. Poate de aceea, atunci când am
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
la cârmele lumii" sau: "să fii tânăr înseamnă să crești/ Ne-ncetat spre mai mult și mai bine..." Autoare și de fabule, Nina Cassian pecetluiește în "Critica de jos" practici abominabile din lumea literară a perioadei staliniste. În ciclul "Muzeul cu antichități", comentează liric și satiric umilința, ipocrizia, impostura, patima. Un anume senzualism aprinde carnea versurilor Ninei Cassian, revărsându-se asupra trăirilor sau asupra naturii exprimate în plăcerile directe: "Călugărița ploii mătăniile-și bate/ Pe urma vinovatei, să facă în veci uitat
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
uneori se încearcă o sensibilizare a ideii: ("Urme", "Vânt", "Drum", " Merg înainte spre moarte/ Cu coada ochilor/ Târâș spre lucruri"). Ciclul "Către mare" nu mai aduce nimic nou, realul se implică în poezie cam fără scânteie și fără haz: "din antichitate facem greșeli tactice, strategice, poetice, politice: trenuri întregi de greșeli", recunoaște poetul. Dincolo de aceste preocupări legate de arta lui, Sorescu aduce lumea cu partea ei perisabilă, cu neajunsurile ei, cu marile ei probleme; de aceea, în poemul "Întoarcere", simte că
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Există oameni care mai repede "se simt" decât "se înțeleg". Alexa Visarion a fost și rămâne unul dintre puținii oameni cu care am fost și am rămas în acest raport. Quinta esentia, a cincea esență, chintesența...În filozofia înțelepților din antichitate, chintesența era elementul pur și prin urmare cel mai stabil. Chintesența este simbolul valorilor fundamentale ale vieții, în credința unora chiar secretul existenței. Nu își vor aduce aminte ceea ce îi înveți, ci ceea ce ești" spunea Jim Henson unul din cei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
raport de apropiere, să pună în valoare cele mai mici gesturi, expresii, priviri, pe care o dramă intens psihologică își sprijină demonstrația artistică. Toate acestea ducând către abisurile sufletești ale unor situații tragice ce se pot compara cu cele ale antichității grecești. Această proximitate, aproape tactilă, nu numai că dă posibilitatea realizării unor imagini cinematografice de gros-plan și raccourci-uri vertiginoa se, dar implică puternic spectatorul în climatul de excepțională tensiune pe care îl propune "teatrul de stare" așa cum îl realiza regizorul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în vedere curentul manifestat în literatură și în arta plastică, inițiat în Franța, conturat difuz la limita secolelor al XVIIIlea și al XIXlea, teoretizat abia în 1857 de Champfleury în volumul de eseuri intitulat Realismul. Reactualizând conceptul de „mimesis“ al Antichității grecești, criticul definește realismul prin antiteză față de romantism, optând pentru doctrina pozitivistă, folosind metodele specifice științelor naturii, reflectând ideile unei clase sociale dinamice, burghezia. Trăsături ale realismului - Năzuința de a oglindi veridic realitatea contemporană se realizează prin „decu parea“ unor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]