226,569 matches
-
muncă și o căinau pe copilă că muncește cot la cot cu Țancu și Salomia. Dar curînd amintitul Miloș trimise după cei trei. Acolo au aflat că Țancu fusese declarat de autorități ca înecat în Tisa iar corturarii de care aparțineau nu se putură împăca deloc cu voivozia lui Dinu. Trimisul lor îl vestea pe Țancu să revină în tabără pentru că mai toți corturarii îl voiesc voivod. Reveniră în tabără, unde, pe dată, avu loc o înfruntare între Țancu și Dinu
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
Nicolae Manolescu Citesc în paralel, și nu întîmplător, articole și programe electorale, din campania actuală, aflată la apogeu, și cîteva texte aparținînd lui Mircea Eliade, din Vremea, Buna Vestire, Cuvîntul ș.a., din a doua jumătate a anilor '30, majoritatea, din care Vatra nr. 6-7/2000 a făcut, sub oblăduirea d-lui Mircea Handoca, o antologie. Un paradox devine izbitor în lectura mea
Paradoxul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16585_a_17910]
-
cu ostilitatea celor din jur, cu cerbicia cotidianului și cu puseele crude ale unei istorii imprevizibile, Ștefan Drăghici le-a mărturisit doar în gazetăria sa și, în special, în poezie și în teatru. Poet singuratic în cadrul generației 80, căreia îi aparține prin biografie și prin bibliografie, el și-a creat un stil inconfundabil, în descendență argheziană, înlăuntrul căruia lexicul se prăvălește aluvionar, imprecația se împletește cu viziunile diafane, iar imaginea grotescă, denunțul circumstanțial sau ontic, se solidarizează de la sine cu ideea
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
secolul al XVIII-lea, astăzi o Galerie de artă. Așadar, imaginația este excitată imediat: un covor manual turcesc, un ceas elegant de buzunar, icoane vechi, tăvi de argint, candelabre, mobilier... Din ce lume vin, din ce secol! Cui o fi aparținînd fiecare minunăție în parte? Pragul realității a fost depășit de mult, iar toată această călătorie spre ficțiune se face chiar prin fantezia însăși. (Și încă ceva deloc de neglijat: managerul Galeriei este un actor - Mihai Voicu!). La capătul acestui drum
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
coruptă. (s.n.) Grupurile politice ar trebui să aibă drept corelat grupuri economice și în cea mai mare parte nu le au". Sau, în același articol, publicat pe 9 decembrie 1878, Eminescu dezvăluie un tablou înfricoșător de real prin constantele sale, aparținînd societății românești din toate timpurile: "Organizația de astăzi a favorizat fuga de muncă; ea a ridicat elemente cari n-au nimic în fruntea statului, ca să trăiască sau șsăț se îmbogățească din averea lui, și tot organizația aceasta a făcut și
Eminescu despre ce se întîmplă azi la noi by Liliana Buruiană-Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16587_a_17912]
-
Majoritatea supliciaților își descarcă durerea prin urlet; unii îl utilizează ca scut sonor, alții semnalizează prin urlet sau se identifică acestuia. Nu este vorba despre un urlet propriu-zis, ci despre un sunet rău, un sunet niciodată auzit până atunci, pentru că aparține unei alte lumi. Un fost supliciat a făcut o distincție aparte între țipăt, strigăt și urlet, afirmând că primele două au fost înlocuite de cel de-al treilea; tortura descrie "lungul urlet al făpturii umane". Doar urletul poate fi răspunsul
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
devenind însuși trupul torturat. Nici un urlet nu este mai înspăimântător ca acela al victimelor castrate și al femeilor supliciate, pentru că, și într-un caz, și în celălalt, este vorba despre o sonoritate a speciei stârpite. Uneori, țipătul nu îi mai aparține victimei, ci devine un "organ" independent de ea: acest urlet se desprinde de trup și primește propriul său trup, ca într-o decorporalizare. Au existat supliciați care au asistat parcă dintr-o lojă la explozia propriilor lor urlete, în care
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
să fragilizeze victima și să o îngenuncheze. Din fericire, majoritatea victimelor cunosc vocile celor dragi lor, prin care ar putea fi șantajate. Vocea falsificată păcălește rar. Și, totuși, țipătul acesta nu este întotdeauna fals, pentru că, în multe cazuri, el îi aparține unei victime anonime. Dar acest lucru nu neagă identitatea urletului înregistrat și catalizat de durere. De o supliciere anume are parte gura: aceasta trebuie torturată, pentru că nu vorbește și nu vrea să spună "adevărul"; sau pentru că "adevărul" nu vrea să
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
apă și clădirile gigantice abia scoteau capetele din ea, ca și cum s-ar fi deplasat lent peste Battery și s-ar fi îndreptat spre chei. În acel moment atenția lui Piper se deplasă de la priveliștea Manhattanului spre o mulțime de oameni aparținînd în mod evident unor categorii sociale și orientări diferite și care se strînseseră pe șoseaua din afara clădirii vămii. - Doamne, Hutch chiar te-a făcut măreț, zise Sonia cînd coborîră pe pasarelă. De pe stradă se auzeau strigăte și se puteau vedea
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
din principalele limbi romanice. Așa cum observă autoarea în preliminariile cărții sale (Les emprunts...), interesul focalizat mult timp asupra elementelor moștenite și a aspectelor strict lingvistice, etimologice și gramaticale, tinde tot mai mult să se deplaseze către istoria culturală: căreia îi aparține și zona mai puțin spectaculoasă, dar foarte semnificativă, a "termenilor savanți". Dicționarul (care are ca autori pe Jana Balacciu-Matei, Cristina Halichias, Coman Lupu, Cristian Moroianu, Alexandra Nicolescu, Victoria Popovici, Sanda Reinheimer Rîpeanu, Oana Sălișteanu Cristea, Maria Theban) cuprinde un material
Dicționarul latinismelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11842_a_13167]
-
traficant, pește, aurolac, marinar fugit de pe un vas românesc sechestrat într-un port din Egipt, munictor în Israel, profesot dat afară pentru că bătuse doi elevi care se drogau în closetul școlii, manelist, clarvăzător, bolnav de Sida - ideile de personaj îi aparțineau lui Muie în funcție de context." În urma unei false licitații, Complexul cvasidezafectat va ajunge proprietatea Teodorei care îl va transforma într-un supermarket. Numai că - surpriza surprizelor! - Complexul va prinde viață și se va deplasa încet dar sigur afară din oraș, devenind
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
-i" (ibidem). Evocat parțial, atins într-un punct sau altul, complexul universal se reconstituie datorită "obiectelor de tăcere", bune conducătoare ale semnificațiilor sale, relee ale totalității care nu pregetă a se juca cu fragmentul, cu detaliul, cu "fărîma" ce-i aparțin irevocabil. Creatura care e autorul devine un receptacol al Creației, eliberînd din strînsoarea intimității sale dimensiuni progresive, pînă la o scară planetară: "în cameră e liniște sau nu/ fereastra e deschisă și zgomotele/ orașului au loc în creierul meu/ neliniștea
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
nu sînt și eu ca alții"), absent din locurile cele mai firești, revers frapant al prezenței ("De ce lipsesc din atîtea locuri/ ședințe cafenele antologii"), taciturn, incapabil de-o alipire socială, suspendat într-o dramatică indeterminare: "Sînt un om tăcut, nu aparțin nimănui./ Spuneți-mi asta femei/ ce zilnic vă ștergeți de zidul casei mele" (ibidem). Drept martori ai acestei condiții insolite, greu suportabile, sînt invocate - nu se putea altminteri - lucrurile din preajmă, invitate, duios persiflator, la o însuflețire și la un
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
moartea este o nuntă... În Miorița, numai cadrul este baladesc, dar acest cadru închide o poemă cosmică, în centrul căreia stă moartea. Moartea e cântată melancolic-extatic, e acceptată, cu încredere și dăruire, încărcată de sentimentul destinului". Autocitarea și sublinierile îi aparțin lui Blaga, iritat că un "străin" infatuat intră sfidător tocmai în panteonul celor mai originale idei ale sale. Va fi încă o dată, în finalul explicației sale cu aer definitiv, neiertător, făcând aluzie compromițătoare la atitudinea anti-evreiască a legionarilor, a căror
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
Cartea este o raritate din mai multe puncte de vedere: mai întîi pentru că reușește să ne facă să intuim chinurile nevăzute ale unei dereglări psihice, cum numai Carlo Emilio Gadda mai reușise în literatura italiană; în al doilea rînd, pentru că aparține puținelor opere prin care un scriitor abordează textul - artistic, în cele din urmă, deși, probabil, lipsesc derapajele în ficțional - dintr-un impuls autodefensiv într-un moment biografic dramatic pînă la tragism. În acest sens, romanul ar putea fi pus alături de
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
au părut oamenii de știință care apar în acest film, ce începe cu descoperirea unei piramide în Antarctica. Pentru a o examina este chemat cel mai bun istoric - arheolog de pe planetă. Vede el poze cu piramida, observă că fiecare fațetă aparține altei culturi și civilizații și conchide solemn că piramida e construită de prima generație umană. Care probabil s-a scindat apoi în funcție de preferințele arhitecturale și așa au apărut popoare diferite: egipteni, mayași etc. Dar să nu mai glosez pe seama modului
Cafteala extratereștrilor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11913_a_13238]
-
și tonul căutat estetic al discursului: "E pdop geamul deschis și curentul cald care-ți intra Ťprietenosť pe sub tricou, șunt pda vocile copiilor care se joacă pana tarziu" (Adrian Șchiop, op. cît.), unde pdop și pda (sublinierile în text îmi aparțin) notează conectorii "de pe o parte" și "pe de altă". Păstrarea inițialelor dintr-o formulă și a unora dintre consoanele dintr-un cuvînt produce rezultate curente în limbajele de specialitate (în gramatică: adj., adv., pl.); poate că din practică școlară s-
Abrev în RO by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11908_a_13233]
-
se năpustească tot mai adînc în interiorul său, în cercurile concentrice ale existenței sale - sumă de personaje, de roluri, de amintiri, de aplauze, de singurătăți. Ce este, la urma urmelor, actorul? O vulnerabilă alcătuire, o structură labilă care nu-și mai aparține, care este în fiecare seară altcineva, care duce poverile și cuvintele altcuiva, care rîde de bucuria altora, care poartă costumele și înfățișările tuturor și care se îndepărtează, seară de seară, de el însuși. Atît de sigur pe sine, de puternic
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
CD ce are meritul de a fi primul din industria sonoră romănească dedicat exclusiv percuției și care, grație Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor și firmei Divertas - Yamaha, în calitatea lor de sponsori, adăpostește opusuri de o mare diversitate facturală și atitudinală aparținînd lui Adrian Iorgulescu, Mihaela Vosganian, Anatol Vieru, Doina Rotaru și Octavian Nemescu. La rîndul lui, festivalul, cel dintîi de un asemenea format pe plaiurile dîmbovițene, a debutat joi 3 martie cu ansamblul de percuție "Alpin" al liceului "Dinu Lipatti", ansamblu
Între patos și hybris by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11915_a_13240]
-
fost chemați să primească premiul, iar Clint Eastwood s-a scuzat pentru prezența lui pe scenă! Cu alte cuvinte, în lumea filmului, noul demiurg e producătorul, nu regizorul. Cred că Michel Foucault ar fi zâmbit în fața acestei inovații: puterea îi aparține celui care desemnează limitele "terestre" ale viziunii artistice (a regizorului). Oricum, există un raport de dependență între mai mult de două straturi, între mizanscenă (care include prestația actorilor), cinematografie, sunet și montaj, care determină calitatea unui film. Ca să fiu și
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
de mare este pasiunea pentru formă a lui Mateiu I. Caragiale (25 martie 1885 - 17 ianuarie 1936), încît are capacitatea să admire o perfectă întocmire a cuvintelor fără să ia în considerație valorile afective "topite" în sensul lor. Remarca îi aparține lui Tudor Vianu care, într-un articol publicat în Gîndirea imediat după moartea scriitorului, redă o întîmplare relevantă povestită lui de către Ion Barbu. Istorioara - o anecdotă despre Mateiu, ca atîtea altele - îl înfățișează pe "ultimul Caragiale" nu numai în postura
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
căruia îi întrerupe un solilocviu despre moarte, viermi și solitudine. Iar acesta îl ia, firesc, drept mort, drept o fantomă. Ceea ce Chicot nu neagă, dar nici nu confirmă. Lasă să plutească dubiul, căci strigoii țin de două lumi, însă nu aparțin nici uneia cu totul. în scena următoare, cînd rupe sigiliul și-și apropriază, indiscret, scrisoarea, Chicot se face responsabil de un viol - al corespondenței! - deci de un asasinat in nuce. Și, desigur, o scrisoare omorîtă de un spectru poate fi transpusă
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
contopirea în lumină a eroului; ...petrecut astfel într-o altă dimensiune spirituală. Programul de sală se constituie într-un volum de consistentă ținută muzicologică; libretul este prezentat în ediție bilingvă, franceză și italiană; unul dintre studiile muzicologice, cel introductiv, îi aparține compozitorului italian Roman Vlad, muzician originar din România, un spirit ardent, împătimit al muzicii enesciene, personalitate care nu-și arată vârsta octogenară; cu două zile înaintea premierei a susținut o captivantă conferință publică de prezentare a lucrării, cântând la pian
Oedipe-ul enescian în premieră italiană by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11937_a_13262]
-
lunară a peste unsprezece mii de abonați permanenți! în vreme ce echipa locală de fotbal se bazează pe prezența a șapte mii de spectatori permanenți... Sunt circumstanțe ce exclud orice comentarii. Este adevărat, italienii prețuiesc genul operei drept un dat natural ce aparține propriei lor ființe; se cântă operă în Italia exact de patru sute de ani.
Oedipe-ul enescian în premieră italiană by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11937_a_13262]
-
nu are nimic de a face cu ipostaza unui prezumtiv muzeu al icoanei. Locul icoanei este în biserică și nu în muzeu. Mesajul ei escatologic și modul descoperitor prin care îl exprimă nu pot fi muzeificate, fiindcă niciodată nu au aparținut trecutului, ci timpului ultim, ''ce va să vină''. În sfera mondială a domeniului imaginii, icoana nu reprezintă un tip de imagine printre altele, sau alături de altele, ci, parafrazându-l pe Schmemann și celebra sa sentință dată creștinismului, este însuși capătul
La început a fost colecția by Sorin Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11959_a_13284]