16,557 matches
-
larg al gândirii origeniste. Dar, înainte de a trece la analiza propriu‑zisă, am dori să facem o scurtă încadrare a lui Origen în contextul istoriei literaturii creștine primare, subliniind câteva puncte utile demersului nostru. În primul rând, se impune reliefată apartenența lui Origen la ceea ce numim în mod obișnuit „tradiția alexandrină”, prin opoziție cu „tradiția asiatică”. Aceasta din urmă, reprezentată de Iustin, Irineu și, în mare măsură, chiar de Hipolit, este caracterizată, potrivit spuselor lui Manilo Simonetti, de o anumită dimensiune
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de împrumuturi, de asemănări tematice și formale care trădează, dincolo de omagiul datorat unui autor recunoscut ca maestru spiritual, o identitate de concepții doctrinare, de preocupări disciplinare și pastorale, de comportament. Această identitate ne îndreptățește să luăm în considerare mai curând apartenența la aceeași comunitate, decât o analogie a reacțiilor provocate de o aceeași situație în comunități diferite” (pp. 274‑275). În favoarea unei datări timpurii sunt avansate următoarele argumente: 1) De ordin lingvistic și teologic: - sensul non‑tehnic al diferitelor cuvinte, cum
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
veacul al XV-lea) vorbesc despre o proprietară ce fusese soția unui mare ban411. Tot pustiu era în secolul al XV-lea și locul numit Valea Bănesii, aflat cam în aceeași zonă gălățeană a Covurluiului cu Apă412. Modelul acesta, indicând apartenența ori vreo întâmplare neobișnuită legată de o anumită persoană, funcționează și în toponimele Satul Mărinii (pe Putna), Valea Cârstinii (în Basarabia), Valea Cozmoae (pe lângă Iași), Valea Păuleascăi (lângă Mănăstirea Căpriana), Movila Evii (lângă satul Pribești, Vaslui), Movila Petricăi (în ținutul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
modul imnic este adaptat la o formulă elegiacă fie suav melancolică, fie liric eroică, sub semnul virtuozității formale. Reportajele din Privire de pe Cetățuie (1978) sunt, de fapt, poeme în proză, în care observația se întemeiază pe sentimentul duratei și al apartenenței la un topos mitic. SCRIERI: Apărătorii, Cluj-Napoca, 1975; Privire de pe Cetățuie, Cluj-Napoca, 1978; Altminteri, Cluj-Napoca, 1979; Anotimpuri, Cluj-Napoca, 1986. Traduceri: Balla Zsófia, Așa cum trăiești, pref. Grete Tartler, București, 1983; Kenécz Ferenc, Zeu cu picior de lemn, pref. Andrei Roman, București
SOROBETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289803_a_291132]
-
normează conduitele, actele, ideile, orientând-o către un ideal comun. Profeții biblici ai Vechiului Testament sunt simbolul Supra-Eului colectiv, pe când „daimonionul” socratic este simbolul Supra-Eului individual. Supra-Eului colectiv Îi este specifică o anumită conștiință morală colectivă, reprezentând sentimentul unității, al apartenenței și al filiației dintr-o sursă unică și exclusivă. Din aceste considerente, explicabile psihanalitic și psiho-moral, toți membrii unei comunități umane se consideră descendenții sau fii aceluiași Tată unic, primordial, care incarnează simbolul arhetipului divin. Supra-Eului individual Îi este specifică
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
iubirea. Solidaritatea Îmi dă siguranță, dar o siguranță pentru „aici”, pe când iubirea, care mă deschide, Îmi oferă perspectiva trecerii mele, prin persoana celuilalt, „dincolo” de mine. În felul acesta iubirea devine condiția și calea transcendenței. Prin solidaritate eu am conștiința apartenenței la grupul meu, dar aceasta nu mă scoate din lumea temporală. Iubirea Îmi oferă perspectiva conștiinței valorii mele și a valorii celuilalt sau a celorlalți, ajutându-mă să ies de „aici” și să trec „dincolo”. Prin iubire eu mă valorizez
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
identitate sexuală. În acest punct, cele două domenii, Psihanaliza și Psihologia Morală, par că se Întâlnesc. Identitatea sexuală este prezentată, În formă sublimată, atât În masca persoanei, cât și În accesoriile imaginii acesteia. Diferențele de costum sunt legate de sublinierea apartenenței individului la o anumită identitate sexuală. În plus, felul costumației, În special la femei, tinde să scoată În evidență anumite elemente corporale cu simbolică erotică. În felul acesta, costumul va avea un caracter de invitație sugestivă sau chiar de provocare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
practica isihastă, tehnicile yoga etc. Alături de acestea mai pot fi enumerate și alte situații la care se apelează pentru ruperea legăturilor cu realitatea și refugiul Într-un univers imaginar: alcoolul, drogurile. În plan colectiv, iluzia eliberării de constrângeri o dă apartenența la grupurile marginale și identificarea cu ele etc. Din punct de vedere psihologic, situațiile Închise generează angoasa, neliniștea existențială, slăbesc echilibrul interior și ordinea sufletească. Persoana, profund tulburată, dominată de singurătate și disperare, poate sfârși prin a apela la suicid
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
vizează atașamentul față de patrie, de grupul etnic-național din care faci parte și sunt expresia originii și identității tale; dă sentimentele umanitare sunt forma cea mai largă a sentimentelor altruiste și ele exprimă apropierea, iubirea și Înțelegerea față de oameni, indiferent de apartenența acestora la o anumită rasă, etnie, sex, convingeri politice sau religioase. Sentimentul umanitar este unul de fraternitate și solidaritate universală, o atitudine filantropică În sensul cel mai larg al cuvântului. Sentimentele ideale au ca obiect valorile absolute: morale, culturale, spirituale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
eram Împreună cu celălalt, care acum Îmi lipsește. Dorul este efectul despărțirii mele de celălalt. El este Însă, concomitent, dorința de a mi se restitui, de a mi se Înapoia ceea ce aveam cu și de la celălalt. Dorul afirmă, În felul acesta, apartenența mea la trecut. Speranța este deschiderea sau proiecția mea către viitor. Dorința este nevoia mea de a fi cu celălalt În prezent. Se poate spune, prin urmare, că sentimentele temporale ale persoanei În raporturile sale cu ceilalți sunt dorul, dorința
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mine. În felul acesta, iubirea devine o completare reciprocă a doi parteneri. Iubirea dintre părinți și copii se bazează pe atracția parentală, pe identificarea proiectivă a fiecăruia În celălalt. Este relația de continuitate a părinților În și prin copii, precum și apartenența copiilor la părinți. Iubirea este atracție pasională, spre deosebire de prietenie, care este o atracție simpatetică. Iubirea Încălzește inima și alimentează imaginația. Ea este o intimitate care se consumă fizic și sufletește Între doi parteneri. Din acest motiv, spre deosebire de prietenie, În cazul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
individ/mulțime Viața În cetate impune persoanei o dublă orientare, atât din punct de vedere psihologic, cât și sociocultural și moral-religios: aceea de „a-fi-ea-Însăși” și de „a-fi-conform-cu-societatea”. Din combinarea acestor două dimensiuni, rezultă identitatea cetățeanului, marca acestuia care-i atestă apartenența la o anumită cetate, cu toate câte decurg de aici (limbă, mod de gândire, de conduită, aspirații, idealuri etc.Ă. Aceste sisteme de valori sufletești și morale vor sta la baza raportului dintre individ și mulțime În cetate. Cetatea Îi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mai putea fi răsturnată sau Întoarsă. Odată intrat În Cetate, omul se schimbă și nu o mai poate părăsi. Ieșirea din cetate echivalează cu anularea persoanei. Fiecare individ aparține unei cetăți cu care se identifică. Cetatea deține semnificația arhetipală de apartenență paternă. Ea devine „patria” pentru individ. Plecarea din cetatea sa Îl va face pe om să-și piardă identitatea, rădăcinile, iar dacă va intra Într-o altă cetate, străină de a sa, nu se va mai putea recunoaște și nici
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cu un anumit model și sistem de valori, În care este recunoscută Însăși sursa existenței omului și a cetății sale. Apărarea și conservarea cetății este echivalentă cu apărarea și conservarea ființei umane Însăși, a vieții și a continuității sale. Sentimentul apartenenței omului la cetatea sa este cel care Îi va diferenția, În decursul istoriei, pe oameni În sfera civilizației, considerată ca „viață În cetate”. Fiecare cetate are oamenii săi, cu ideile, sentimentele, conduitele și aspirațiile lor. Acestea vor configura identitatea civică
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de identitate, comune tuturor membrilor aceleiași cetăți. Acestea sunt sentimentele naționale din societățile moderne, formă a identității colective a indivizilor, reflectată atât În planul conștiinței morale a individului, cât și În planul conștiinței colective a comunității umane respective. Este sentimentul apartenenței și al identificării omului cu Cetatea. De acestea va depinde atât destinul omului, cât și cel al cetății sale. În sfera psihologiei morale, existența echilibrului În cetate se Întemeiază pe cinstea și devotamentul cetățenilor acesteia. Crizele sufletești și morale, care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
engleza, italiana (lui Ventura, Honigberger Îi scrie În italiană), turca, persana, araba, lahori, hindi și „kashmiri”. 192. La fel va păți Eliade În Lahore: arest feroviar, discuție prelungită cu oficialitățile, inspectarea domiciliului (prin telefon la Calcutta), aport diplomatic semnificativ al apartenenței creștine („ce păcat că nu sunteți a Belgian father. Semănați așa de mult!”). Chiar și față de Young Eliade devenea mai precaut: „De câte ori Îi vorbeam de arheologie, mă suspecta de spionaj”. 193. Tot În aria rusească, Spătarul Milescu i-a adus
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Pearl”, În Études irano-aryennes offertes à Gilbert Lazard, réunies par C.-H. de Fouchécour et Ph. Gignoux, Paris, 1989, pp. 113-136. 340. Aici numește câteva dintre atributele vestimentare ale unui sikh: În număr de cinci, ele constituie deopotrivă Însemne ale apartenenței și semn distinctiv, fiind În raport cu puritatea (khalsa): kesh (acoperământul capului, În formă de turban), kaccha (pantaloni până la genunchi), kara (o brățară de fier), kanghe și kirgan (un mic pumnal). 341. Cu privire la portretele lui Dhian Singh, iată ce a semnalat Lafont
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
care este raportul dintre literatură și erudiție, dintre imaginația narativă și travaliul științific, Eliade va oferi pe larg unul dintre răspunsurile cele mai concludente ale acestei enigmatic de productive coabitări Între două universuri care mai degrabă se exclud. Dubla sa apartenență la cele două lumi Îi era conaturală Încă de la primele texte publicate la Începutul anilor ’20. Dar consacrarea unor punți Între știință și literatură va fi, În cazul său, mai ales deceniul literar 4. Nu e numai o fertilă vecinătate
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Întâmplare (prin „distracțiile istoriografice”) - Însă datorită dobândirii și asumării aceluiași secret, Întâmplarea se reproduce mai departe stabilind un mic lanț inițiatic (Honigberger-Zerlendi-Eliade) care se scufundă imperturbabil În oceanul personajelor și cititorilor. Cu cât ultimele două verigi Își concentrează mai puternic apartenența la nucleul secret al celei dintâi, cu atât cititorul devine și mai indiscret, și mai inutil. Căci, o dată integrat filiației, chiar naratorul e nevoit să ascundă, pentru că ceea ce relata a evoluat Într-o direcție unde textele, mai ales cele de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
aveau meritul de a stabili importanța acestei literaturi din periodice, la 1830-1848, În contextul reacțiilor culturii române la istoria, geografia și cultura anumitor civilizații asiatice, din Egipt până În Japonia. Astfel, autorul nota și numele lui Honigberger și Kőrösi Csoma - chiar dacă apartenența lor românească e menținută strict teritorial -, făcând Însă și prima Încercare de stabilire a paternității și circuitului unor texte despre Orient din revistele timpului 1, al căror conținut l-am discutat recent, urmând să facă obiectul unei analize minuțioase 2
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În epocă, străinii, europeni sau nu, devin În Orientul Mijlociu și mai departe un fel de categorie aparte a familiarului, căreia i se impun, pentru a fi adoptată fluent, legi speciale: chiar și vama, la 1830, e plătită la Buhara În funcție de apartenența religioasă, deși toți acești negustori sunt din punct de vedere economic „străini”3. La cinci ani după ce recomanda exploatarea mătăsurilor dinspre Kashmir spre Europa, Honigberger va privi consternat ravagiile maladiei viermelui de mătase, care au atins În scurt timp Europa
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
temeinicia se confirmă. Cartea, o introducere în opera scriitorului francez, e scrisă modern, ca viziune și structură. Motive literare italiene, franceze și anglo-saxone sunt convocate spre a evidenția, pe de o parte, originalitatea lui Jean Giono, iar pe de alta, apartenența acestuia la o familie de spirite în care figurează Victor Hugo, Henri Bosco, Edmond Jaloux, Paul Claudel, René Lalou, D. H. Lawrence ș.a., dar și Geo Bogza. În textele scriitorului francez monograful descoperă influențe din poezia lui Homer, Hesiod, Vergiliu
SCHINTEE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289555_a_290884]
-
S. Brassai, Despre operele de artă. A mai scris câteva recenzii și articole, între acestea unul foarte elogios despre Petre Dulfu, pe care îl recomanda lui Vasile Alecsandri. Mai substanțiale sunt studiile de folclor ale lui S., unde se conturează apartenența sa la curentul mitologizant latinist. Considerând literatura, în general, și folclorul, în special, drept cea mai fidelă oglindă a unei națiuni, el studiază multiplele aspecte pe care le poate revela cunoașterea creației populare (Însemnătatea literaturii române tradiționale, Românul în poezia
SILASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289668_a_290997]
-
de a se referi, indiferent de natura conversațiilor, la opere și personalități din toate domeniile, mai cu seamă din acela al artei. Expansivi, comunicativi, unii dintre ei par a nu fi imuni la o anume neliniște interioară, stârnită de sentimentul apartenenței la o generație cam superficială, care „nu știe să iubească”. Deficitar în privința creației de personaje individualizate, romanul (mai curând o „baladă” prozastică) rezistă lecturii prin crearea de atmosferă. Următoarele romane își au modelul îndepărtat în proza lui Gustave Flaubert, exemplificând
SERBANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289637_a_290966]
-
lui Julien Green - își află o deplină justificare. După cum, tot atât de îndreptățit este și solidul paragraf introductiv în care se urmărește procesul receptării operei greeniene, împreună cu disputele pe care le-a prilejuit. Trei ar fi aspectele specifice ale acestui proces: bilingvismul, apartenența la literatura catolică și locul pe care îl ocupă în tehnica narativă a scriitorului tradiția și modernitatea. În lucrare se glosează pertinent și în jurul unei chestiuni care îi privește în egală măsură și pe Eugen Ionescu sau pe Emil Cioran
SIRBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289706_a_291035]