3,340 matches
-
timișorean Ioan Holender, aflat la prezidiul select al Conferinței de presă. Întreba dacă la viitoarea ediție din 2014 Ioan Holender va fi din nou Directorul Artistic al manifestării? Răspunsul a venit prompt ca o nedumerire... Pe mine mă întrebi? În aplauzele și râsetele celor prezenți, răspunsul a rămas suspendat și ministrul Daniel Barbu a conchis că nu vom căuta un al doilea Holender. A doua remarcă era atribuirea meritelor aceluiași statornic prieten Ioan Holender, precum că are marea calitate de a
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
Festivalului prin noutatea apariției și prin desăvârșita prestație a interpretării la orgă atât cu mâinile cât și în manieră nemaiîntâlnită la noi cu picioarele. La fel de șocantă a fost și Ținuta sa vestimentară, cu o frizură originală, ca și sosirea la aplauze mereu cu mâna stângă în buzunar. Foarte 30 original a fost și stilul încheierii frazelor muzicale excelent interpretate, adoptând o poziție statuară diferită în timp ce orga era așezată cu clapele la sală. Organistul Cameron Carpenter Nu a rămas mai prejos nici
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
Director artistic al mai multor ediții, Ioan Holender, vine la finalul recitalului pe scenă să-l îmbrățișeze frățește pe ilustrul pianist. Nobil gest și plin de semnificații!... Emoțiile noastre și așa dezlănțuite târziu în noapte, s-au amplificat, convertite în aplauze sacadate care au determinat un adevărat miracol. Se știa de mult că Radu Lupu rar acordă bis! Ori publicul, prin comuniunea de simțăminte sincere de rară noblețe, aproape dublu numeric față de capacitatea sălii Ateneului, a provocat un miracol prin faptul
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
mai sus, consider inutil să mai fac aprecieri asupra concertului la care s-au mai acordat și două bis-uri la insistențele publicului numeros care, spre stupefacția tuturor, a și gafat după prima parte a celei dintâi lucrări. Izbucnirea în aplauze, după primul respiro al orchestrei între părțile unei simfonii, este interzisă, dând o notă de neatenție și chiar ignoranță. De altfel, acest gest stânjenitor, frecvent la ediția precedentă, i-a determinat pe organizatori să dea în subsolul fluturașului care însoțește
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
se întoarce cu fața la public, nu se aplaudă. Nimic mai clar, însă în publicul Orchestrei Române de Tineret era firesc să fie prezenți membrii familiilor acestora, mulți dintre spectatori fiind pentru prima oară într-o sală de concert, izbucnind spontan în aplauze și determinând astfel momente jenante, dar care nu au diminuat, totuși, valoarea artistică a spectacolului. IAȘUL PE SCENA FESTIVALULUI Simțim nevoia să repetăm iar și iar crezul lui Enescu „muzica pornește de la inimă și se adresează inimilor.” Și iată că
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
de spectatori de toate vârstele și categoriile sociale, care se închină cucernic în fața podiumului sălilor de concerte, transformate în altare ale muzicii. Distinșii artiști cu har ai momentului, veniți din întreaga lume, își încarcă la rândul lor bateriile în răsunetul aplauzelor din sălile ospitaliere ale Festivalului, care devin uneori neîncăpătoare, în pofida unor turbulențe sociale colaterale privind ba Roșia Montană, ba câinii vagabonzi sau eșecul meciului de fotbal cu Turcia. Toate fac parte din viață, dar parcă muzicii trebuie să-i acordăm
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
creat de la începutul concertului prezentat de Voces, marți 10 august, un sentiment de legitimă mândrie ca ieșean, pentru prestigiul de care se bucură colegii noștri. Și stările de admirație pentru întregul concert s-au contopit cu cele ale publicului. Prin aplauze prelungite, cei patru magnifici ai serii au fost răsplătiți cu dăruire pentru interpretarea în cele aproape două ore, fără întrerupere, care ne-au Ținut cu respirația tăiată în contact direct cu muzica lui Bach. Cvartetul VOCES: Bujor Prelipcean, Vlad Hrubaru
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
Toate spectacolele cuprind o bogăție repertorială cu interpretări orchestrale de aleasă Ținută, cu dirijori consacrați, dar și alții foarte tineri. Fiecare, la rândul său, se dovedește a fi desăvârșit în arta sa, încât deseori sălile clocotesc de ropotul necontenit al aplauzelor. Consemnez doar un aspect care ne-a atras atenția privind interpretarea opusurilor enesciene, dar și considerația pe care marii dirijori ai orchestrelor renumite au acordat-o interpreților noștri. De altfel ar fi trebuit să fim mândri de declarația făcută de
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
a dorit să aibă personal șansa unei reprezentări de excepție. Și iată că și-a găsit și partener, corul dirijat de românul Iosif Ion Prunner, care i-a îndeplinit această arzătoare dorință. A dovedit-o satisfacția sa din îmbrățișările, în aplauzele frenetice, cu dirijorul corului. Gestul său a fost repetat, arătând și trimițând spre cor mesajul aplauzelor, spre cinstea iluștrilor noștri interpreți, coriștii. Aceeași strălucită performanță au înregistrat-o artiștii noștri din același cor dirijat de Iosif Ion Prunner, când au
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
și partener, corul dirijat de românul Iosif Ion Prunner, care i-a îndeplinit această arzătoare dorință. A dovedit-o satisfacția sa din îmbrățișările, în aplauzele frenetice, cu dirijorul corului. Gestul său a fost repetat, arătând și trimițând spre cor mesajul aplauzelor, spre cinstea iluștrilor noștri interpreți, coriștii. Aceeași strălucită performanță au înregistrat-o artiștii noștri din același cor dirijat de Iosif Ion Prunner, când au evoluat peste cinci zile împreună cu Orchestra Filarmonicii George Enescu și au interpretat, sub bagheta carismaticului si
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
fost schimbate. Poate chiar în bine, cine știe? În această privință, face o impresie deosebită apariția la pupitru a dezinvoltei dirijoare canadiene Keri-Lynn Wilson, care a mânuit bagheta cu serioasă cunoaștere a partiturii, înregistrând un succes personal și colectiv cu aplauzele de la final. Viitorul va confirma dacă această premieră, ca și altele asemenea de pe alte meridiane, în limbaj regizoral modern mai cumințel cumva decât am văzut cu alte ocazii, va fi de cursă lungă, cum s-a obișnuit publicul bucureștean și
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
a exprimat disponibilitatea de a participa la manifestările artistice organizate în cadrul Sărbătorilor Iașului, astfel putând omagia și pe pământ ieșean acest important jubileu. Când însuși Enescu încuraja la timpul lui orice debutant în creație, nutrea anumite speranțe. Cred că unele aplauze la scenă deschisă, cum au obținut și alți compozitori români remarcabili precum Cornel Țăranu, Dan Dediu sau Pascal Bentoiu, prin apariția într-un asemenea cadru, fac mai mult decât orice stimulent material sau o diplomă ocazională primită într-un cadru
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
de Camerata Salzburg, dirijată de Louis Langrée, care a redat ”Intermezzi” op. 12, de George Enescu, aplaudată repetat până ce modestul dirijor a luat o partitură a lui Enescu de pe un pupitru și a arătat cui i se cuvin de fapt aplauzele prelungite. Urmând Concertul nr. 3 pentru vioară și orchestră în Sol Major K 216 de Mozart, cu solista americană Hilari Hahn, temperatura aplauzelor sălii s-a menținut, iar presa Festivalului a numit solista ”Zâna viorii” pentru excepționala interpretare și a
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
o partitură a lui Enescu de pe un pupitru și a arătat cui i se cuvin de fapt aplauzele prelungite. Urmând Concertul nr. 3 pentru vioară și orchestră în Sol Major K 216 de Mozart, cu solista americană Hilari Hahn, temperatura aplauzelor sălii s-a menținut, iar presa Festivalului a numit solista ”Zâna viorii” pentru excepționala interpretare și a următoarei piese de după pauză cu The Lark Ascending de Vaughan Williams. De asemenea, experimentatul dirijor a dat o interpretare inedită Simfoniei 41 în
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
cele ce urmează, câteva impresii de la închiderea festivalului, precum și gânduri îndreptate către viitoarele ediții. Trebuie să mărturisim că un profund sentiment de mândrie ne-a cuprins pe toți cei prezenți la concertul final din Sala Mare a Palatului, ropotele de aplauze care nu mai conteneau exprimând atât entuziasmul celor din sală, cât și regretul că s-a încheiat acest eveniment muzical fără precedent. Aplauzele erau adresate nu doar celebrei orchestre londoneze care încheia plutonul constelației elitelor muzicii mondiale prezente la București
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
ne-a cuprins pe toți cei prezenți la concertul final din Sala Mare a Palatului, ropotele de aplauze care nu mai conteneau exprimând atât entuziasmul celor din sală, cât și regretul că s-a încheiat acest eveniment muzical fără precedent. Aplauzele erau adresate nu doar celebrei orchestre londoneze care încheia plutonul constelației elitelor muzicii mondiale prezente la București, ci tuturor interpreților din cadrul celor optzeci de spectacole din cadrul festivalului și, implicit, și celor care au organizat acest eveniment memorabil. Sentimentul de mândrie
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
organizat acest eveniment memorabil. Sentimentul de mândrie de care vorbeam mai sus a fost provocat și de atitudinea prestigioasei orchestre care nu a răspuns la solicitarea dirijorului Cristian Mandeal de a se ridica din nou să mulțumească publicului dezlănțuit în aplauze. Prin acest gest colectiv, select, obișnuit doar cu marii maeștri ai baghetei, se acorda un plus de apreciere compatriotului nostru, atât pentru interpretarea opusului enescian, cât și pentru magistrala tălmăcire a uneia dintre celei mai lungi, dificile și impunătoare creații
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
un zâmbet amabil, ce crea oricui sentimentul că face parte din familia aleasă a celor care sunt în comuniune cu muzica. Alte tinere cunoscătoare de limbi străine aveau misiunea să însoțească deplasările oaspeților sau să înmâneze pe scenă flori după aplauzele prelungite merituoșilor interpreți, dirijori și soliști din rândul oaspeților sau al valoroșilor interpreți conaționali. Constatăm, așadar, că există capacități și inițiative nevalorificate care ne pot situa ca popor pe primele locuri pe plan spiritual prin maniere și eforturi de voință
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
special pentru organizarea manifestărilor. Se menționa și faptul că echipa managerială își va păstra componența, fiind condusă de același director de succes Ioan Holender, care a și confirmat acceptarea acestei oferte. Cu acest prilej, îndrăgitul director al Festivalului a primit aplauzele răsunătoare ale publicului ce umplea până la refuz Sala Mare a Palatului. Sub aceste auspicii, membrii unor organizații ale iubitorilor de muzică ieșeni și-au amintit că celebrării marelui nostru compozitor George Enescu, geniu al muzicii naționale și internaționale, i s-
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
Vitalia Pavlicenco, Tamara Sunița, Valentin Țigău, Constantin Simirad, Elisabeta Alexa, Ioan Alexa, Dimitrie Alexa, Constantin Ciopraga, Alexandru Husar, Vasile Chirica, preotul Cârciuleanu, alți oameni de cultură, ziariști etc. Sosirea în sală a lui Grigore Vieru a stârnit un ropot de aplauze. Au vorbit la acest simpozion academician Constantin Ciopraga, Elvira Opran, Grigore Vieru, Gheorghe Ghimpu, Constantin Simirad, Vitalia Pavlicencu, Nina Ilașcu, și mai mulți iubitori ai Basarabiei, ai dreptății și adevărului istoric. Redau din discursurile susținute: Nina Ilașcu: “Îmi este foarte
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
pentru o Americă Latină Unită“. Nici urmă de solemnitate În aceste cuvinte; mai degrabă, pretinzînd că vorbele sale erau doar retorice, a vorbit cu o Încredere care le-a scutit de orice spirit convențional: „Oratoria mea a fost primită cu aplauze.“ A făcut același lucru și În scrisoarea către mama sa, trimisă din Bogotá, pe 6 iulie 1952 (inclusă aici pentru a completa descrierea experiențelor sale din Columbia), cînd a făcut din nou referire la „discursul panamerican“, care a primit „aplauze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
aplauze.“ A făcut același lucru și În scrisoarea către mama sa, trimisă din Bogotá, pe 6 iulie 1952 (inclusă aici pentru a completa descrierea experiențelor sale din Columbia), cînd a făcut din nou referire la „discursul panamerican“, care a primit „aplauze Însuflețite de la audiența semnificativă - și semnificativ de beată“, și cînd comentează, cu o ironie afectuoasă, cuvintele de mulțumire ale lui Granado: „Alberto, care se crede urmașul de drept al lui Perón, a ținut un discurs atît de impresionant și gogonat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mestizo, care, din Mexic pînă la Strîmtoarea Magellan, vădește similitudini etnografice remarcabile. Astfel, Într-o Încercare de a mă dezbăra de provincialismul limitat, propun să ciocnim pentru Peru și pentru o Americă Latină Unită“. Oratoria mea a fost primită cu aplauze. Petrecerea, care consta În reprize de băut cît alcool ne țineau puterile, a continuat pînă la trei dimineața, cînd am decis, Într-un final, că ziua se sfîrșise. Duminică dimineața am vizitat un trib de yagua, indieni din rasa roșie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
petrecere pentru mine, cu o grămadă de pisco, un fel de gin care te Îmbată extraordinar. Directorul coloniei a ținut un toast În cinstea noastră și, sub inspirația spirtoaselor, i-am răspuns printr-un discurs panamerican În esența sa, primind aplauze Însuflețite de la audiența semnificativă - și semnificativ de beată. Am rămas acolo ceva mai mult decît ne propuseserăm, dar În cele din urmă am pornit spre Columbia. În ultima noapte, un grup de pacienți au venit din colonie pînă la noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
aproape, să ne privim, să ne umplem ochii unul de celălalt, să ne potolim setea care ne mistuie! Căci ochii tăi sunt răcoroși, mâinile tale sunt calde. „Când la sfârșitul zilei auzeam că numele-mi fusese salutat pe Capitoliu cu aplauze, noaptea aceea pentru mine încă nu era o noapte fericită...“ „Când însă cel pe care îl iubeam mai mult dormea acuma lângă mine sub același acoperiș, în noaptea rece, Când în tăcere, sub lumina tomnatică a lunii, fața lui era
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]