18,576 matches
-
funcție de coordonare este greu de îndeplinit. Directorul coordonator pentru problemele calității, pus în fața cerinței de a trata cu directorii generali puternici și autonomi ai diviziilor, își dobândește autoritatea nu din statutul său de coordonator, ci din competența sa profesională, din aptitudinile sale de conducător, din personalitatea sa unanim apreciată. Acest ansamblu de criterii este foarte greu de îndeplinit. 3. Întreprinderea internațională. si în acest caz se aplică o largă delegare a autorității în vederea asigurării autonomiei de conducere a operațiilor în alte
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3150]
-
de rezistență față de schimbările ce sunt de așteptat. . Asigură autoritatea de aplicare în practică a măsurilor de remediere propuse. Structura funcțională însărcinată cu activitatea de diagnosticare este formată din angajați (de regulă specialiști cu funcții de coordonare) care posedă timpul, aptitudinile experimentale și obiectivitatea necesare pentru a descoperi cauzele și remedierile problemelor cu caracter sporadic sau cronic privind calitatea. Pentru problemele care apar în cadrul unui departament, diagnosticarea se efectuează uneori de personalul departamentului. Totuși, pentru problemele care implică mai multe departamente
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3150]
-
și proces continuu de îmbunătățirea acesteia - este materializată printr-un ansamblu de activități și acțiuni înglobate în Sistemul de Asigurare a Calității SAC. Sistemul de asigurare a calității are în compunere structurile și funcțiile destinate: a) pentru produse / servicii: ridicării aptitudinii de folosire, satisfacerii cerințelor beneficiarului și creșterii competitivității pe piață; b) pentru producție: asigurării conformității față de documentație (având ca urmare creșterea reală a productivității muncii măsurată prin produsele “corespunzătoare” realizate), utilizării superioare a resurselor materiale, energetice, umane și financiare și
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3150]
-
întreprinderea trebuie să dispună de personal specializat, mijloace tehnice, aparatură de măsură și control, mijloace de transport și depozitare etc., conform organigramei specifice tipului de produse fabricate. Sistemul de asigurare a calității se constituie din totalitatea acțiunilor întreprinse pentru realizarea aptitudinilor de folosire a unui produs și a eficacității fabricației sale. Acțiunile de îmbunătățire a calității se fundamentează pe baza urmăririi permanente a produselor în exploatare și a fabricației, precum și pe studierea tendințelor de perfecționare a produselor similare, fabricate de întreprinderile
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3150]
-
Hume. Pentru el "simțul comun" înseamnă atît "o facultate a minții", cît și un ansamblu de credințe imuabile sădite de Dumnezeu în mintea umană. Reid propune o nouă știință a minții, ceea ce acum este cunoscut sub denumirea de psihologia de aptitudini (psihicul este o unitate organizată ce are capacitatea de a acționa potrivit unor nevoi precum autoconservarea, dorința, milă, etc.). ¶ James Hargreaves construiește mașină de filat/tors (o brevetează în 1770); primul model filează 8 fibre textile simultan; ulterior modelele sale
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de a concentra umanul în sine pentru a-l separa, în ordinea lumii, de tot ce există. Munca, de exemplu, despre care Rădulescu-Motru spune că reprezintă activitatea specifică omului, angajează în exercițiul ei întreaga personalitate, nu doar dispozițiile sufletești; angajează aptitudini și caracter, tradiție și inovație. Mai mult, invenția unui nou mod de muncă cere un acord între dispozițiile sufletești, în esență energetice (naturale) și idealul culturii, iar creația sa are valabilitate culturală și "energetică", adică pentru umanul ca atare, determinat
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
idee, așezată însă într-un alt context teoretic; astfel, atunci când munca activitatea umană specifică "provoacă" noul, omul se manifestă ca ființă liberă față de vechile moduri ale muncii, dar, totodată, ca ființă constrânsă de forțele energetice ale lumii, ce au forma aptitudinilor, și de idealul cultural al comunității în care personalitatea creatoare trăiește. Am putea gândi, date fiind mențiunile lui Kant despre moralitate și fericire, că prima este condiția originară a Binelui Suveran, iar fericirea este condiția secundă deoarece apare ca o
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
existenței lumii. Între scopurile relative găsim și fericirea, definită de Kant ca "suma tuturor scopurilor externe sau interne ale omului, care sunt posibile prin intermediul naturii"97. Singurul scop ultim pe care îl putem atribui omului în raport cu natura este cultura. Această aptitudine de a-și propune scopuri arbitrare (cultura) "pregătește" scopul final, exterior naturii, posibil doar prin exercițiul libertății ființei raționale și în perspectiva perfecțiunii morale. Căci scopul final este un scop necondiționat, prin urmare ne-natural, dar tocmai pentru aceasta el
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a mediului extern. Când această tendință de a fi "de sine" este luminată de conștiință, ea devine izvorul din care se produce cultura"124); ea apare, de asemenea, cu sensul de personalitate a poporului ("Poporul cuprinde, în fondul său, toate aptitudinile membrilor săi, și de aceea personalitatea sa (cultura sa) apare ca o potențialitate armonică ideală"125). Cultura nu se află însă într-o identitate perfectă cu personalitatea, fiindcă aceasta din urmă este doar formă a energiei, iar cultura este și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în schema determinismului prin finalitate. Pentru Kant, libertatea este postulat al rațiunii practice, iar finalitatea este principiul legăturii conceptului libertății cu conceptele naturii ("conceptele mecanice ale naturii"); la C. Rădulescu-Motru, libertatea are două sensuri: 1) este "schemă" de aplicare a aptitudinilor sintetizate într-un gen de muncă; 2) este activitatea "după norme sociale și ideale" mijlocită de factorii sufletești care alcătuiesc personalitatea. În esență, libertatea constituie forma muncii ca activitate a personalității. Exersarea liberă a aptitudinilor nu este un act care
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
este "schemă" de aplicare a aptitudinilor sintetizate într-un gen de muncă; 2) este activitatea "după norme sociale și ideale" mijlocită de factorii sufletești care alcătuiesc personalitatea. În esență, libertatea constituie forma muncii ca activitate a personalității. Exersarea liberă a aptitudinilor nu este un act care are valabilitate în sine, adică nu este un act independent de natură; căci aptitudinile sunt modelări ale dispozițiilor sufletești ce alcătuiesc "zestrea naturală" a individului care se manifestă liber în actul muncii. Așadar, ea se
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ideale" mijlocită de factorii sufletești care alcătuiesc personalitatea. În esență, libertatea constituie forma muncii ca activitate a personalității. Exersarea liberă a aptitudinilor nu este un act care are valabilitate în sine, adică nu este un act independent de natură; căci aptitudinile sunt modelări ale dispozițiilor sufletești ce alcătuiesc "zestrea naturală" a individului care se manifestă liber în actul muncii. Așadar, ea se află în legătură cu întregul complex sufletesc care formează personalitatea (de altminteri, eul însuși este spontaneitate, deci libertate); ea este, într-
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Așadar, ea se află în legătură cu întregul complex sufletesc care formează personalitatea (de altminteri, eul însuși este spontaneitate, deci libertate); ea este, într-un fel, legată de natură, însușirile sufletului având temei natural-energetic. Prin urmare, munca reprezintă exersarea liberă a unor aptitudini, dar acestea personalizează energia "naturală" (energia-ca-natură). Nu este vorba aici despre o invazie a rosturilor libertății în orizontul naturii, nici despre o "naturalizare" a actelor libere, fenomene care ar putea de-natura atât libertatea, cât și natura. Legătura libertății cu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în calea determinismului, pentru bunul argument că libertatea nu este totuna cu indeterminism, ci este un determinism specific, determinismul uman"127. În contextul personalismului energetic, dezlegată de determinarea sa prin social, ea ar putea fi, cumva, voința liberă care susține aptitudini accidentale, așadar nenecesare, adică nedeterminate prin tehnica muncii, aptitudini care nici nu ar putea fi integrate unui gen de muncă existent, nici n-ar avea puterea, nefiind legate de cadrele sociale active, să impună un gen nou de muncă. Dezlegată
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
este totuna cu indeterminism, ci este un determinism specific, determinismul uman"127. În contextul personalismului energetic, dezlegată de determinarea sa prin social, ea ar putea fi, cumva, voința liberă care susține aptitudini accidentale, așadar nenecesare, adică nedeterminate prin tehnica muncii, aptitudini care nici nu ar putea fi integrate unui gen de muncă existent, nici n-ar avea puterea, nefiind legate de cadrele sociale active, să impună un gen nou de muncă. Dezlegată de cealaltă determinare, cea naturală, libertatea ar putea să
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
forma activității libere a personalității trebuie să fie determinată natural și social. Personalitatea însăși păstrează în structura sa aceste determinări, ea fiind o structură bio-psihică și socială. Dacă ar fi simplu determinată, atunci i-ar lipsi fie spontaneitatea, deci variația aptitudinilor, fiind, astfel, doar individualitate, fie legătura cu "pământul" fiind, astfel, personalitatea absolută, Dumnezeu. C. Rădulescu-Motru cumpănește aceste determinări astfel încât omul să apară în structura lumii ca un punct de echilibru între natură (condiționat) și Absolut (Necondiționat). Deși în scenariul determinismului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Astfel, eul este energie, în conținutul său, dar este, raportat la natură, spontaneitate, libertate (non-natură). Iar creația, deși este expresie și întruchipare a unui ideal și impunere a unui nou gen de muncă, nu se poate realiza decât prin activarea aptitudinilor înscrise în sufletul omului, în energia sa sufletească. De asemenea, eul se raționalizează, ajungând până la conștiința de sine, iar creația se "naturalizează", îndreptându-se din ce în ce mai clar către acordul cu dispozițiile sufletești ale omului, pentru a scoate la iveală "o operă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
dispozițiile sufletești ale omului, pentru a scoate la iveală "o operă la care era mai dinainte predestinat"130. Personalitatea concentrează în sine liniile de evoluție a energiei prin diferitele corelații persistente, dar prin faptul că este un sistem al unor aptitudini de muncă, activitatea ei este liberă. Evoluția istorică a formelor personalității trecerea acesteia de la personalitatea amorfă a misticului, prin "tip", către personalitatea energetică însemnând, de fapt, o apropiere a omului concomitent de natură și de Necondiționat, va determina transformarea eului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
un rost și, prin urmare, el premerge emotivității. Este vorba despre un rol întemeietor al eului pentru viața psihică a omului; însă, oarecum, el se află și în afara experienței emotive (psihic-umane, în general); b. personalitatea este și unitate umană a aptitudinilor statornicite într-un gen de muncă; ea este inclusă în raporturi de finalitate; unitatea organică (personalitatea este structură unitară bio-psiho-socială) este generatoare de raporturi de finalitate (ca în filosofia kantiană). Aceste raporturi sunt, în cazul personalității, în dublu plan: în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
un determinism prin finalitate secund, conceptualizat în urmarea unui determinism prin finalitate în plan istoric. În al doilea plan, cel propriu-zis istoric, personalitatea reprezintă împlinirea "vocațiilor" eului, structura sa desăvârșită, eul integrat ca premisă psihologică în activitatea proprie omului: munca. Aptitudinile care însoțesc reacția afectivă în alcătuirea personalității reprezintă tocmai sensul de finalitate pe care îl aduce eul în evoluția omului. Acest al doilea plan (istoric) are un sens strict antropologic. Omul dobândește prin el trăsătura specifică, anume munca. "Omul este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
realitate biologică, așa încât el nu s-ar putea forma ca personalitate; numai cultural, el ar fi o personalitate pură, de condiția lui Dumnezeu, astfel încât și-ar pierde specificul, anume faptul muncii, care nu se poate produce decât în prezența unor aptitudini ce-și au rădăcinile în sufletul omenesc, el însuși legat de energiile "cosmice". Amestecul fizic (cosmic și biologic) și cultural din unitatea de existență a omului definește modul-uman-de-a-fi. Chiar dacă ținem seama de aceste apropieri de conținut între cele două filosofii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
formelor istorice ale personalității din Personalismul energetic și Vocația..., determinismul prin finalitate dobândește o întemeiere "materială"; istoria, concepută ca evoluție a personalizării, îi conferă conținut. Formele personalității sunt realități sufletești și culturale care adună, în unitatea de viață umană: eu, aptitudini de muncă, profesiuni și chiar vocații. Temeiul "material" al determinismului prin finalitate este însuși mersul istoric al personalizării către personalitatea energetică. De asemenea, confirmarea conceptului determinismului prin finalitate se înfăptuia prin teoria vocației, potrivit căreia vocația apare ca anticipație (prin
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
naște eul. Prima sa formă stabilă (corelație persistentă) este cea a personalității mistice. Fiecare formă de personalitate este posibilă doar în prezența eului (ca nucleu ce structurează dispozițiile sufletești) și a conștiinței (în mediul căreia dispozițiile sufletești se transformă în aptitudini). Eul este sâmburele subiectiv în jurul căruia se constituie personalitatea. Dar eul însuși are ca premisă conștiința. Conștiința este elementul de continuitate în evoluția spre personalizare a energiei. Ea este prezentă și la animale: "Ea (conștiința n. C.) licărește puțin în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
omului, ca personalitate, cu energiile universului, fiind el însuși energie; și, cu toate că este nucleu al personalității, raționalizarea sa va depinde de aceasta. Așadar, în mișcarea personalității către o actualizare tot mai adecvată a energiei prin organizarea tot mai armonioasă a aptitudinilor de muncă, eul se schimbă, înaintând în raționalitate. De aceea, diferitelor forme de personalitate le vor corespunde tipuri diferite ale eului. Conștiința umană este, inițial, activitate a "organelor receptive ale sensibilității". În constituția personalității acestea sunt relativ stabile. Se schimbă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
al personalizării energiei este pregătit prin eul primitiv, ca "simțire cu care sufletul întovărășește anticipația globală a corpului"179. Eul primitiv, în lipsa unei forme stabile de personalizare a energiei, apare ca unitate sufletească în care capătă contur prima structurare a aptitudinilor sufletești în vederea muncii; așa încât, "atitudinea personală" reprezentată de muncă nu este posibilă decât cu participarea eului. În unitatea sufletească a personalității mistice, eul constituie matricea elementelor sufletești, dar și o armătură psihică necesară omului primitiv în adaptarea la mediul ostil
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]